Megalonissos sau „Marea Insulă” este, în ochii multora, întruchiparea Greciei, unde mitologia se împacă perfect cu istoria şi unde sălbăticia face casă bună cu plajele aproape perfecte. Creta e raiul botaniştilor, al iubitorilor de privelişti spectaculoase şi al pasionaţilor de culturi străvechi. Sutele de biserici bizantine se găsesc lângă rămăşiţe minoice, romane sau veneţiene. Şi, ca în toate cotloanele Greciei, tavernele fac legea.


O călătorie în inima lumii cretane presupune un voiaj la origini, în mitologie, dar şi în modern. Creta e centrul primei civilizaţii a Europei, e locul de baştină a lui Zeus, fiul tiranului Cronos, a minotaurului din labirintul regelui Minos din Knossos, a nenumăratelor biserici cu fresce rare, a ruinelor diverselor popoare, dar şi a zecilor de plaje aglomerate. Până acum câteva decenii, Creta era scufundată în legende şi întrebări fără răspuns. În ultimul secol însă, de când insula s-a desprins de dominaţia turcă, trecutul s-a dezvăluit pas cu pas, iar Knossos, situl excavat în apropiere de capitala străveche, reprezintă azi una dintre cele mai mari şi bine restaurate aşezări din toată Grecia, fie ea continentală sau insulară. Ruinele acestui palat, cu 1.300 de camere, înseamnă pentru cei mai mulţi vizitatori ai insulei atracţia principală a Cretei şi, din această cauză, apare inerentul disconfort cauzat de aglomeraţie. Este recomandat ca vizita să se facă ori dimineaţa devreme, ori spre seară, atunci când valurile de turişti sunt mai rare. În felul acesta se pot admira în tihnă subtilităţile palatului: sala tronului, frescele, coarnele duble de la faţada de sud, fântânile, canalele de scurgere, roţile care dădeau apă etc. Dacă explorarea lumii minoice nu e de ajuns la Knossos, o variantă complementară o constituie Festos (Phaistos), acolo unde există o mare controversă legată de un disc de 15 cm, vechi din 1.700 î.Hr. şi despre care se spune că este primul document „imprimat” din lume. Aşezarea mai păstrează saloanele, camerele religioase, atelierele, precum şi cămările.

Între tradiţie şi marketing

Fiind o insulă mare, Creta trebuie descoperită cu o maşină, pentru că frumuseţile sale uneori sunt greu accesibile. Aici apare însă un impediment. Cum majoritatea vizitatorilor vin pe calea aerului, ei apelează la serviciile multora dintre firmele de închirieri. La prima vedere concurenţa ar putea fi benefică pentru clienţi, însă acest lucru nu se întâmplă, pentru că se pare că există o înţelegere tacită între companii pentru afişarea unor preţuri ridicate. „Două lucruri funcţionează perfect în Creta: firmele de închirieri şi magazinele de blănuri. Primele dintre ele se explică prin faptul că nu prea ai cum să vii cu maşina personală pe acolo şi eşti nevoit să apelezi la una închiriată. A doua e greu de înţeles, dar văzând puhoiul de turişti ruşi îţi dai seama de ce vezi blănuri în mijlocul Mediteranei”, spune avocatul Costin Garopoulos, de origine elenă. Dar având în vedere minunile Cretei, merită un astfel de efort financiar ce pare absurd. „Sunt multe zone care sunt departe de ochii turiştilor, în inima munţilor, în sate tradiţionale cretane, din marmură şi piatră. Marea nu o simţi de acolo, dar o vezi de pe înălţimi. Te poţi avânta prin defileuri şi cel mai indicat este Samaria, care are vreo 20 de km lungime. Acesta pleacă de pe un platou şi se termină undeva, într-un sat de pescari la malul mării. O altă zonă demnă de remarcat o reprezintă Valea Amari, plină de biserici bizantine cu mozaicuri, peşteri şi turnuri cu ceas în stil veneţian. O experienţă specială o trăieşti la Rethymno şi Hania, două dintre cele mai frumoase aşezări cretane. Avem aici un mozaic de Grecia, Imperiu Otoman şi Veneţia. Vedem laolaltă minarete, castele şi case din lemn dantelate”, declară avocatul Garopoulos.

Spiritul Veneţiei


Orice drum din Creta trebuie început din capitala Heraklion, al cincilea oraş al Greciei. Permanent în construcţie, urbea dă o senzaţie puternică de Veneţia, iar punctele de rezistenţă sunt arsenali-ul, adică şantierul naval, şi loggia, mai exact primăria. La 20 de km de capitală se găseşte platoul Nida, unde se află peştera Ide, despre care mitologia spune că e locul unde s-ar fi născut Zeus. La mică distanţă, iubitorii de munte pot escalada cel mai înalt pisc din insulă, Psiloritis, de 2.456 m. La est de Heraklion, un grup de trei staţiuni, Hersonissos, Stalidha şi Malia, găzduiesc cele mai bune şi aglomerate plaje ale insulei. La Malia, există ruinele unui palat minoic, nu atât de somptuos ca cele de la Knossos sau Festos, dar mai uşor de descifrat, pentru că prezintă mai bine viaţa din urmă cu 3.700 de ani. Cine dispune de bani şi nu doreşte să aibă de-a face cu forfota din staţiunile mai sus amintite poate alege Elounda, o aşezare mai elitistă.
Bucătăria din Creta este greu de descris. Găsim mâncărurile tradiţionale greceşti, dar şi contribuţia locală este foarte consistentă. La masă se pot servi chohlious, melci prăjiţi şi fierţi, ntakos, pâine uscată şi acoperită cu ulei măsline şi roşii zdrobite, kolokythokeftedes, chiftele de dovleac, sau xygalo, un fel de lapte acru. Vinul local cel mai apreciat este Sitia, demisec, servit rece, tocmai bun pentru verile caniculare din insulă.