Patrulaterul delimitat de Sevilla, Granada, Cordoba şi Marea Mediterană ascunde bogăţii faimoase şi ochiul călătorului este îmbătat de peisaje unice: sate care apar din neant, alb cuprinzător, măslini la tot pasul, văgăuni şi râpe sălbatice şi, nu în ultimul rând, celebrele Alhambra, Medina, Azahara, Alcazar sau golaşii munţi Sierra Nevada. Nu sunt de ratat nici staţiunile de pe coastă: Marbella, Torremolinos, Fuengirola şi Malaga. E locul în care simţurile sunt răsfăţate în cele mai complexe moduri. 

Andaluzia este un tărâm roșu, ars de soare, cu case albe, invadat de măslini și cu un trecut glorios. A fost țara maurilor, a celebrilor bandidos, a adus pe lume flamenco și a lăsat posterității urme demne de respect. Alhambra din Granada este un edificiu grandios, Real Alcazar - Palatul Regal din Sevilla la fel, iar Mezquita – din Córdoba nu se lasă mai prejos. Nu există ghid fără să le menționeze. Cum, de altfel, nu există referințe fără Costa del Sol, cu raiul bogaților de la Marbella sau cu ritmul trepidant de la Torremolinos.
„Munte, mare și apropierea de continentul Africii care îi dăruiește un soare arzător, Andaluzia este un loc aparte care atrage ca un magnet turiștii din toate colțurile lumii, fie că aceștia sunt interesați de stațiunile elegante care se înșiră pe coasta Mediteranei, fie de istoria fascinantă a locurilor pe care și-au lăsat amprenta maurii, fie de mâncarea delicioasă sau de muzica fierbinte.

Acolo, în sudul Spaniei, poți (re) inventa să te bucuri de viață, pentru că viața este la ea acasă”, declară Anca Șerban, un călător versat, autoarea blogului calatorii-imaginare.ro. Numele Andaluzia bucură auzul, ochiul și simțurile. „Andaluzia are gust de nata helada (înghețata de la Casa Mira, din Málaga) și de migdale prăjite, pe care le vând moșulicii din zonă, în conuri de 2-3 euro, pe Calle Larios. Și miroase a ceai aromat, pe care-l găsiți în sumedenie de sortimente în piațeta de lângă catedrala din Granada”, spune jurnalista Florentina Țone.

Priveliști și trăiri

Lumea Andaluziei poartă pe umeri simplitatea vieții, e plină de ospitalitate și este avidă de liniște. „În mintea mea, Al-Andalus e toate cele de mai jos: tufele mari, generoase, de Bougainvillea, minunata Casa Andalusi din Córdoba, cu apa rece clipocind în curtea interioară și cada plină cu flori albe, galbene și roz, porumbeii din Plaza de la Merced din Málaga, urmașii porumbeilor pe care-i picta Pablo Picasso copil, statuetele și plăcile ceramice înfățișându-l pe Manolete, faimosul matador din Córdoba, evantaiele doamnelor andaluze și trandafirii japonezi, vinul dulce de Frigiliana, arena mică și ovală de coridă de la Mijas, satul cu măgăruși, dantelăria în piatră a Alhambrei, veșmintele de lumini ale matadorilor, scoicile mediteraneene
mari pe plaja din Rincón de la Victoria, după furtună, Plaza Espana din Sevilla, în lumina asfințitului, plaja leneșă din Marbella, rochiile strâmte, cu straturi- straturi de volane, pregătite pentru Feria”, înșiră Florentina Țone într-o frază elocventă multitudinea de priveliști și potențialul trăirilor din sudul Spaniei. 

Peisaje sălbatice 

Dincolo de triumviratul celebru al Andaluziei - Sevilla, Granada, Córdoba -, călătorul poate fi atins iremediabil de Parque Nacional de Doñana,
din provinciile Huelva și Sevilla. Este o rezervația specială, cea mai mare din Spania, care poate fi străbătută parțial cu un jeep închiriat, cam în 4 ore. La sud-est de parc se întinde „Țara vinului de Jerez”, plină de bodegas și zeci de localități ce poartă inscripția „de la frontera” pentru
că în istoria lor s-au aflat deseori la granița dintre civilizația islamică și cea creștină. În sudul extrem se află stânca Gibraltarului, tărâm britanic, populată de maimuțe. În interiorul Andaluziei, se găsește „Țara Bandidos”, o regiune cu natură sălbatică, vechi refugiu al
contrabandiștilor și hoților. Vremurile de azi sunt total schimbate.

Orașul Grazalema este primitor și reprezintă poarta de intrare în rezervația naturală cu același nume. La 30 de kilometri se află Ronda, o localitate situată pe malul unei prăpăstii și cu o arenă imensă pentru coridă. În nord-estul extrem al Andaluziei, în provincia Jaén, într-o zonă nefericită, pentru că multă vreme a fost un loc mai degrabă de trecere decât de staționare, sunt două minuni ale arhitecturii renascentiste, Úbeda și Baeza. Ele se află la marginea Parcului natural Sierras de Cazorla, plin de viața sălbatică și cu peisaje unice. Mai jos, spre Mediterană, se înșiră crestele munților Sierra Nevada. O adevărată oază albă în mijlocul unui deșert, pentru că la peste 3.000 de metri se poate schia. Practic, la numai două ore de mers de la Costa del Sol, împânzită de palmieri și cactuși, peisajul se schimbă fundamental.

Este al doilea cel mai sudic loc de schiat din Europa, după Troodos din Cipru. Vacanțele în Andaluzia, fie în zonele clasice, fie în cele mai puțin bătute, sunt experiențe remarcabile. „Andaluzia e o minune de vacanță, n-aveți decât să mă credeți pe cuvânt; o poveste la sfârșitul căreia nu vei ști ce ai făcut ieri, darămite alaltăieri; și vei pleca nelămurit, confuz aproape, mormăind în barbă: «bun, bun, și când mai venim?»”, concluzionează Florentina Țone.

Transport din România
Avion
București-Málaga - cursă directă cu Blue-Air sau cu escală la Zürich, cu Swiss Air – 230-250 euro, dus-întors
București-Sevilla - cursă cu escală la Madrid, în combinația Tarom-Iberia – 400 de euro, dus-întors.

Tren
Expresul Talgo din Madrid, care leagă aproape toate Andaluzia

Transport local
Cale ferată: Cursele Málaga-Sevilla, Sevilla-Córdoba, Málaga-Ronda.

Autobuze: rețea de autobuze private care acoperă toată Andaluzia.

Cazare
la Pension: 18 euro, iar la Hostales: între 18 și 55 de euro.

Gastronomie
Tapas („fast-food” – din vremea când hot-dog-ul nu exista)
Plato combinado – variație de carne de porc, ouă ochiuri, șunca, salată, cartofi prăjiți
Fructe de mare (unele dintre ele sunt greu de recunoscut)
Jamon Serrano – jambon, ideal pentru micul dejun.

Vinuri:
- Jerez (dulce)
- Málaga (dulce)