Autostrada care pleacă de la Geneva şi merge apoi pe coasta lacului Leman intră într-o  ale adâncă, de peste 130 de kilometri, într-o zonă străjuită de cele mai semeţe vârfuri ale Elveţiei. E cantonul Valais, al treilea ca mărime din ţară. Aici întâlnim 51 de piscuri de peste 4.000 de metri, dintre care se distinge fotogenicul Matterhorn, dar şi una dintre cele mai joase văi alpine. Tot aici se găsesc cele mai bune vinuri roşii din Elveţia, cea mai veche orgă funcţională şi cea mai întinsă pădure de pini Arolla din centrul Europei. Staţiunile montane sunt prezente pretutindeni, iar serviciile sunt la standardele cele mai înalte. Imaginea predilectă a „văii” este un amestec de munte foarte înalt, case din lemn învechit şi vii care urcă până spre piscuri.

Sună extrem de ciudat când spui că o regiune din Elveţia este considerată cea mai muntoasă, în condiţiile în care ţara e eminamente cuprinsă de înălţimi, care mai de care mai spectaculoase. Dar cantonul Valais, din sud, are acest statut şi iubitorii de alpinism şi de sporturi de iarnă şi-au făcut un obicei să populeze văile şi fundăturile unde se găsesc numele celebre, precum Zermatt, Saas Fee, Crans-Montana, Leukerbad sau valea Ronului. Coloana vertebrală a regiunii este o vale îngustă, ce porneşte de la lacul Leman şi intră serios în munţi, cam 130 de kilometri, având în lateral Alpii Bernezi la nord şi pe cei Valezi la sud. Aceasta continuă până spre pasul alpin Brig, care ajunge în nordul ţării, şi apoi pasul Simplon, spre Italia, în sud. De foarte multe ori, călătorii sunt supuşi unei senzaţii de claustrofobie, generată de spaţiile extrem de înguste prin care trebuie să treacă şi a altitudinii foarte joase a văii, de numai 500 de metri.

Relieful a generat o identitate aparte în rândul populaţiei din Valais, astfel încât locuitorii din „vale” sunt caracterizaţi drept  individualişti de restul elveţienilor. Cei mai mulţi dintre ei vorbesc franceza, dar în vestul cantonului se găsesc utilizatorii de limba germană.

În mijlocul „văii”

Intrarea cea mai facilă în Valais se face de pe autostrada care ocoleşte lacul Leman, trece prin Sion şi se termină la Sierre. Primele senzaţii sunt cele care te urmăresc apoi tot traseul: uimire faţă de vârfurile care se perindă unul după altul. Prima atracţie o reprezintă oraşul Martigny, situat pe Ronul inferior. Este o urbe veche, cu o puternică contribuţie culturală, iar în ultimii ani a devenit un spaţiu industrial serios. Centrul Cultural din oraş are la activ expoziţii de Picasso, Giacometti sau Toulouse-Lautrec, iar  la hanul La Grande Maison au tras într-o vreme Alexandre Dumas sau Goethe. La foarte mică dinstanţă de Martigny, pe un drum care se abate de la autostradă, se ajunge la una dintre cele mai căutate staţiuni de către iubitorii snowboard-ului – Verbier. Izolarea locului îi conferă un confort mai ridicată, din pricină că nu este aglomeraţie şi, mai ales, datorită unui sistem foarte ingenios de ascensoare.

La jumătatea autostrăzii care taie valea se află capitala cantonului – Sion. Oraşul pare unul plictisit şi fără farmec, însă această primă impresie este rapid ştearsă de priveliştile dinprejur. Pe două înalţimi apropiate sunt cocoţate două castele: Turbillion şi Valère. Acesta din urmă dispune de o biserică cu o pictură veche, dar încă foarte vizibilă, dar şi o orgă aflată în funcţiune şi considerată ca fiind cea mai veche din lume. Jos, în oraş, priveliştea este una cu străzi înguste şi pline de culoare. Catedrala Nôtre-Dame-du-Glarier se mândreşte cu faptul că este ultima biserică episcopală medievală din Elveţia.

La sud de Sion, natura şi-a făcut de cap şi a lăsat contemporanilor imagini cu un lanţ muntos, Pyramides d’Euseigne, cu vârfuri neregulate, efect al vânturilor, apei şi gheţii. La categoria „cel mai mare” se încadrează barajul Grande Dixence, cu cel mai înalt dig din Europa. La capătul autostrăzii se găseşte Sierre, un oraş drag poetului austriac Rainer Maria Rilke, despre care a spus că este un amestec de Spania şi Provence.

Simbolurile regiunii

Punctele de atracţie majore ale cantonului sunt staţiunea Crans-Montana şi vârful Matterhorn de lângă Zermatt. Primul dintre ele reprezintă definiţa luxului în materie de atracţii alpine. Înghesuită într-o vale mică, Crans-Montana oferă vizitatorilor domenii schiabile, trafic intens şi o viaţă de noapte agitată, dar preţurile nu sunt neapărat printre cele mai rezonabile. Cât priveşte celălalt punct de actracţie, Matterhorn, avem de-a face cu una dintre cele mai cunoscute imagini cu un vârf din lume. Ivit ca un dinte de proporţii impresionante, Matterhorn-ul este o atracţie principală a alpiniştilor de aiurea. Datorită conformaţiei sale, vârful a făcut multe victime, câştigându-şi astfel faima negativă de cimitir alpin al Europei. Dincolo de reputaţia sa tristă, Matterhorn-ul creează spectacol, iar cel mai bun mijloc de a putea cuprinde vizual toată regiunea adiacentă este trenul cu cremalieră ce urcă de la Zermatt la Gornergrat. Un simbol mai special al Valais-ului este impresionantul câine St. Bernard. Iubitorii acestei rase o pot cinsti la Muzeul Azil, unde pot zări câteva exemplare cuprinse de lene şi care fac abstracţie totală de privirile curioase ale vizitatorilor.

Pe vremuri, acest câine a salvat nenumărate vieţi în cruda trecătoare St. Bernard, datorită spiritului său de orientare şi a conformaţiei fizice. Un alpinist din secolul al XIX-lea i-a ataşat mai în glumă mai în serios un butoiaş de tărie la gât şi aşa i-a rămas imaginea.

Microclimat special

În ciuda faptului că are parte de un relief foarte accidentat, Valais are parte de un climat neobişnuit de cald, dat în special de soarele care bate 300 de zile pe an şi de umiditatea provenită de la Ron. În aceste condiţii, e indicată „o baie bună”, traducerea mot-à-mot din germană a denumirii oraşului Leukerbad. Locul este faimos pentru izvoarele sale termale, în care te poţi avânta indiferent de temperatura de afară. Un tratament eficace presupune o alternare a aburilor cu apa caldă şi apa rece ca gheaţa. În acest microclimat s-a dezvoltat şi cea mai mare pădure de pini Arolla din Europa centrală, Pfynwald, dar şi viţa-de-vie care dă cel mai bun vin din Elveţia. Exact la frontiera lingvistică dintre franceză şi germană, între Salgesch şi Varen, turiştii sunt invitaţi să deguste unul dintre numele grele din Valais: Fully, Conthey, Vétroz, Saint-Léonard sau Salgesch. Acestea completează o masă copioasă, de la care nu trebuie să lipsească brânza semi-tare de munte, pâinea de secară, ieşită dintr-un aluat ce a suferit o fermentaţie lungă, sau carnea de vită sărată, aromată cu ierburi locale şi uscată în mod tradiţional.