Anul 2030 stă sub semnul planetei Marte, dacă ne gândim că pentru acest an a fost programată prima misiune pe planeta roşie cu echipaj uman. Se spune că echipa va cuprinde şi experţi în horticultură şi bucătari care vor asigura hrana pentru drumul dus întors.

Virgiliu Pop, cercetător ştiinţific la Agenţia Spaţială Română, ne-a explicat cum era mâncarea astronauţilor acum zece ani şi ce s-a schimbat între timp, cât de grele sunt condiţiile pe o staţie spaţială şi de ce ar fi "păcat" ca oamenii să consume hrană pentru astronauţi.

Din ce era compusă, acum 10 ani, mâncarea unui astronaut?

Mâncarea unui astronaut era – şi este - compusă din aceleaşi elemente ca şi mâncarea unui „pământean de rând”. Astronautul are nevoie, ca orice om, de proteine, glucide, lipide, vitamine – care să-l ţină în viaţă şi să-i permită realizarea obiectivelor misiunii.

În cazul astronauţilor, diferenţa e că nutriţionistul e mult mai prezent în elaborarea hranei decât în cazul restului lumii – un astronaut trebuie să fie mereu în formă, obezitatea sau anorexia nefiind permise. Un detaliu care nu trebuie neglijat îl reprezintă şi anumite constrângeri personale ale astronauţilor, care ţin, de exemplu, de religie – astronauţii musulmani consumând mâncare halal, iar cei de religie iudaică consumând alimente kosher, dacă îşi exprimă această cerinţă.

Cum era percepută hrana, din punctul de vedere al gustului şi al texturii sale? Cât de gustoasă, era hrana lor acum zece ani?

Călătorii spaţiali – fie ei astronauţi sau turişti – nu merg în spaţiu pentru a-şi delecta papilele gustative cu bucate alese.

Conditiile într-o navă sau staţie spaţială sunt spartane, iar mâncarea este la fel – fiind concepută, în primul rând, pentru a hrăni. Utilitarismul “bate” confortul. În plus, imponderabilitatea modifică atât percepţia gustativă a omului, cât şi condiţiile propice de a consuma alimente – acestea, de pildă, nu pot să fie sfărâmicioase, pentru că fărâmele ar putea să deranjeze instrumentele şi instalaţiile de la bord. La fel, lichidele nu pot fi efervescente ca unele băuturi răcoritoare pe Terra.

Spaţiul foarte restrâns se adaugă constrângerilor cu care un astronaut trebuie să se confrunte, iar transportul oricărui obiect sau substanţe pe orbită este foarte scump, acesta fiind un alt factor în ecuaţia hranei astronauţilor.

Cum au evoluat tehnologiile, în ceea ce priveşte hrana astronauţilor?

Primele alimente consumate de către oameni în spaţiu au fost asemănătoare hranei pentru bebeluşi, ambalate în tuburi de pastă de dinţi. Mai apoi, tehnologia a permis deshidratarea şi apoi rehidratarea alimentelor, iar creşterea spaţiului disponibil a permis chiar prezenţa – rară, ce-i drept – de alimente proaspete. Nu este încă fezabilă creşterea de legume la bordul staţiilor spaţiale, dar viitorul este favorabil serelor hidroponice. O „bucătărie spaţială”, la ora actuală, este o simplă staţie de rehidratare a alimentelor deshidratate – mai restrânsa chiar decât “bucătăria” unui avion.

Realitatea, aşadar, este diferită atât de Star Trek – unde replicatorul poate „construi” mâncare pe gustul oricui, cât şi de mai vechile idei despre viitor, în care înaintaşii noştri îşi imaginau omul anului 2000 hrănindu-se cu pastile.

Un detaliu jenant, însă important, ţine de … eliminarea resturilor alimentare; la început misiunile spaţiale nu beneficiau de “anumite” facilităţi, iar mâncarea consumata era “low residue”. Mai apoi, introducerea de toalete la bordul navetelor şi staţiilor spaţiale a redus această cerinţă.

Apreciaţi că oamenii obişnuiţi, în mediul normal, ar purea trăi doar hrănindu-se cu mâncare asemanatoare celei pentru astronauţi?

Raspunsul este acelaşi ca la întrebarea, adresată Radio Erevan, dacă se poate face comunism în Elvetia. Se poate – dar ar fi păcat! În spaţiul cosmic, hrana astronauţilor are un scop principalmente utilitar – e făcută în primul rând pentru a hrăni, date fiind constrângerile mai sus amintite, şi mai puţin, cum spuneam, pentru a delecta papilele gustative.

Pe Terra rareori apare nevoia de a concentra cât mai multa energie alimentară într-un spaţiu restrâns – însă astfel de necesităţi pot exista, mai ales în cadrul unor expediţii cum ar fi cele la Poli sau pe vârfuri de munte.

Anul trecut, o expediţie a Agenţiei Spaţiale Române a petrecut două săptămâni la Mars Desert Research Station în Utah, consumând astfel de alimente. Pe de altă parte, “pământenii de rând” deja consumă alimente asemănătoare celor pentru astronauţi – cum ar fi cafeaua solubilă sau fructe şi legume deshidratate şi pot cumpăra de la magazine de “curiozităţi” îngheţata uscată.