La 800 de kilometri de granița de est a României, natura și istoria au creat un tărâm absolut surprinzător pentru toți cei puși în temă cu litoralul autohton sau cu cel bulgăresc. Este vorba despre Peninsula Crimeea, țara tătarilor, a plajelor fine și a falezelor abrupte, a sutelor de ruine antice și medievale, a palatelor rusești și a peisajului sălbatic din interior. Marea Neagră se dezvăluie aici ca nicăieri în altă parte.

Crimeea poartă în zilele de azi un aer similar celui de pe Coasta de Azur sau al Rivierei spaniole, însă nu are încă forța acestora pentru a atrage vizitatorii, în ciuda faptului că prezintă destule argumente pentru a-i convinge chiar și pe cei mai pretențioși dintre ei. Peninsula și coasta sunt bogate în vestigii istorice, dovadă a interesului extrem pe care l-a suscitat locul în rândul diferitelor seminții - siciți, greci, bizantini, armeni, genovezi, tătari sau ruși. Peisajele Crimeei îmbină sălbăticia coastelor abrupte și a ținutului din interior, arid și accidentat, presărat cu formațiuni geologice ciudate, spectacolul castelelor și palatelor ce domină falezele, stațiunile ce se întind de-a lungul litoralului al căror nume nu spune deocamdată nimic (Simferopol, Feodosia, Saki, Koktebel, Alushta etc.), precum și localitățile tătărești, păstrătoare de tradiții al unei comunități ce se trage din Hoarda de Aur. Aici berea este ieftină, vinul te duce cu gândul la cel de Porto sau de Madeira, votca se găsește în abundență, iar mâncarea poate trezi spiritul de aventură dacă se apelează la tradițiile vechilor popoare nomade din Asia Centrală. Singurul nume sonor îl reprezintă Ialta, cu ce¬lebra sa construcție Cuibul Rândunicii și cu Palatul Livadia, martor al celebrei conferințe din februarie 1945, în care Stalin, Roosevelt și Churchill au schimbat cursul istoriei postbelice.

Principala atracție a rușilor și ucrainenilor

În trecut, Crimeea a fost locul preferat de promenadă al aristrocrației ruse, iar azi este principala atracție turistică pentru cetățenii ucraineni, dar și a celor din spațiul ex-sovietic. Occidentalii au însă o prezență timidă, iar românii, puternic ancorați în Bulgaria, Turcia și Grecia, își manifestă interesul doar în mod excepțional. Unul dintre ei este jurnalistul Simona Florea. „De ce am ales Crimeea? În primul rând Ucraina este (încă) o țară ieftină. Marea este tare faină, sunt tot felul de cetăți de văzut pe țărmul ce înconjoară peninsula. În ceea ce privește mâncarea, găsim specialități locale, precum pești afumați sau alte minuni. Din punctul de vedere al confortului există hoteluri și cârciumi de fițe și lux, dar și bodegi sau cazări la om acasă”, spune Simona Florea. În lunile de vară, mai ales în iulie și august, stațiunile sunt asaltate de turiști, iar comerțul stradal e în floare. „Cine nu are probleme cu gastrita e rege”, spune o vorbă de aici. Tătarii, care și-au pus cel mai mult amprenta asupra civilizației din peninsulă, dau tonul gastronomiei. La standurile din aer liber se găsesc baclavale, plăcintele șuberek, umplute cu carne de miel sau de vită, prăjită în ulei aromat de floarea soarelui, sau samsa, umplută cu carne și ceapă tocate. Se poate încerca manti, găluște aburinde umplute cu carne de miel, servite cu pastă de ardei iute, ajica. În restaurantele tătărești, un foarte bun început se poate asigura cu lagman, o supă din carne de miel, cu legume și cu tăiței de casă. Fiind un tărâm populat de credincioși musulmani, porcul se găsește doar în restuarantele rusești. Falezele stațiunilor de litoral sunt pline de vânzători de înghețată cu aromă de lapte dulce, deși aspectul te duce cu gândul la vanilie. Cine dorește să guste din tradiția vechilor nomazi poate încerca laptele de iapă, foarte bogat în proteine și globuline, foarte apreciat la curtea suveranilor chinezi de acum 2.000 de ani, sau de către șeicii arabi. Vinurile locale și cele georgiene se găsesc în belșug, iar supermarketurile sunt pline cu mărci de votcă rusească.

La o zi de drum de România

Crimeea poate fi parcursă foarte lejer cu ajutorul unei mașini, iar drumul din România până la Sevastopol se face într-o zi, în condițiile în care nu există opriri suplimentare. Însă, cum pe traseu se găsește Odessa, celebră pentru scările imortalizate în pelicula sovietică Crucișătorul Potemkin despre Revoluția din Octombrie, atunci e musai nevoie de rezervarea a două zile. Pe calea aerului, călătoria București-Sevastopol presupune un intermezzo la Kiev. Din capitala Ucrainei pleacă trenuri în fiecare noapte și după 12 ore ajung în principalele localități ale Crimeei: Sevastopol, Ialta, Feodosia.
Interesul principal al turiștilor îl reprezintă plajele nesfârșite ale peninsulei și stațiunile de aici, în frunte cu Ialta. Interiorul Crimeei adună laolaltă tradiția tătară și centrul acesteia se află la Bahcisaray, vechea reședință a hanilor crâmleni. O plimbare pe străzile întortocheate ale orașului te aduce mai aproape de origini, pentru că există încă zarva specifică a bazarului, spiritul cafenelelor scunde, dar și a palatului hanilor, cu Fântâna lacrimilor, atât de vestită.
Natura sălbatică din centrul penisulei și relieful accidentat oferă imagini spectaculoase cu păduri de stejari sau de fagi și dă ocazia pasionaților de mountain bike, alpinism sau călărie să se desfășoare în voie. Pe timpul iernii, se poate schia la 1.200 de metri în munții Ay-Petri, situați undeva între Alupka și Ialta.