În sudul Portugaliei apele reci ale oceanului spală sutele de kilometri de plajă, înțesate de stânci roșiatice, din care răsar din când în când localități pescărești. Unele dintre ele au rămas la stadiul lor originar, leneșe și adormite, iar altele s-au dezvoltat în adevărate stațiuni turistice. Algarve nu stă sub semnul renumelui Coastei de Azur sau a Costei del Sol, dar are argumente să se prezinte cu mândrie atât în fața iubitorilor de soare, cât și a căutătorilor de tradiții.


 „Al-Gharb” sau „Vestul” este regiunea portugheză care s-a impus cel mai bine în ochii străinilor. În timp a reprezentat atracția fenicienilor, cartaginezilor, celților, romanilor sau maurilor, iar amprenta acestora din urmă este foarte evidentă. Albufeira, Alcantarilha, Almancil sau Algoz poartă, ca de altfel multe alte localități din zonă, prefixul „al”, casele albe sunt înfrumusețate de așa-zisul „albastru nord-african”, iar plantațiile de portocali și de migdali au drept origini toanele unor arabi îndrăgostiți de locurile de aici.

Piesa de rezistență o reprezintă însă Atlanticul, iar principalele atracții ale coastei Algarve sunt stațiunile Albufeira, Portimão sau Lagos. În afară de acestea, țărmul este cuprins de zeci de orășele și sate neschimbate de sute de ani, cu străzi înguste, cu un turn de biserică în mijloc și cu o multitudine de bărci colorate ce zac pe plajele aurii. Tavernas sau tascas, unde își petrec ore întregi bătrânii locului, abundă de tot felul de pești știuți și neștiuți, precum și de aquardente de medronhos, o băutură foarte tare, obținută din fructul arborelui cunoscut generic drept arborele de căpșune, și care tinde să răpună foarte rapid și pe cel mai rasat băutor, sau brandymel, un fel de coniac de miere. Vinul local nu este atât de apreciat, dar cunoscătorii încearcă adesea Rosado seco sau Tinto din podgoriile de la Lagoa.

„Pentru mine Algarve înseamnă viața de noapte agitată de la Albufeira sau Lagos, liniștea din Tavira sau Salema, Igreja do Carmo din Faro, căutătorii de melci minusculi de pe plajele străjuite de stânci, dulciurile de migdale, smochine, sare și zahăr, așa-zisele morgados sau Dom Rodrigos, arborii de roșcove, dar și sangria uriașă servită la orice masă”, spune jurnalistul Andra Gherega.

Între agitație și liniște

Cel mai aglomerat și tentant loc îl reprezintă Albufeira, stațiunea unde investitorii au simțit miros de înavuțire. Centrul vechi este invadat în fiecare seară și noapte de mii de tineri care au de unde să aleagă: cluburi cu muzică rock, discoteci, terase și cârciumi care merg de la banala pizza la mâncăruri tradiționale. Plaja arcuită este protejată de bolovani și plină de bărci pescărești pictate cu ochi mari, despre care se spune că alungă răul. Albufeira este cea mai scumpă destinație din Algarve, o cazare pe noapte plecând de la 50 de euro.

La vest, se află Lagos, o stațiune la fel de agitată. Locul este încărcat atât de istorie, cu biserici sobre, piețe unde odinioară se făcea comerț cu sclavi, o fortificație aflată într-un stadiu ce îți dă impresia că încă e funcțională, cât și de atracții turistice, precum lunga plajă Praia Donna Ana, sau ochiurile de nisip ascunse după formațiunile de stânci roșiatice de la Ponta da Piedade. Acestea din urmă sunt atracția principală a turiștilor și explorarea găurilor și intrândurilor se poate face luând un barcagiu contra a 10 euro. Într-o engleză stâlcită sau printr-un limbaj al mâinilor combinat cu o portugheză străină de orice, afli de la acesta numele unor formațiuni stâncoase precum „Elefantul” sau „Dragonul”.

Doritorii de o viață mai liniștită pot apela la satele din vestul Lagos, precum Luz, Burgau sau Salema, unde natura devine mai închistată, cu arbori ghemuiți, îndoiți de vânt, și ieșiți dintr-un sol foarte pietros. Spre est, după Faro, se află Ilha da Armona, o insulă nelocuită, dar un loc propice pentru o baie de soare. Aici se poate ajunge cu barca de la Fuzeta. În zonă se află localitatea Santa Luzia, unde se pot vedea pescari care se înconjoară de grămezi de caracatițe, după ce le scot cârli¬gele delicioaselor vietăți marine.

Estul extrem al regiunii Algarve, la granița cu Spania, este dominat de Rezervația naturală do Sapal, o zonă mlăștinoasă, unde pot fi zăriți cocori sau flamingo și unde pot fi admirate peste o sută de plante.

„Algarve nu este, din păcate, o destinație frecventată de turiștii români. Mai apar grupuri organizate de diverse agenții din țară, însă stau destul de puțin. Cred că este o alterna¬tivă puternică, și chiar ieftină, la turismul de masă ce se practică în Bulgaria, Turcia sau Grecia”, susține Tatiana Manole, proprietarul restaurantului O Conde Dracula din Lagos.

Zbor direct România-Portugalia

Regiunea Algarve a prins viață în ultimii ani, când dezvoltarea infrastructurii a ajutat-o foarte mult în acest sens. De la Lisabona se ajunge în 2-3 ore pe autostradă, iar legătura cu Spania este foarte facilă. La Lagos este capătul liniei ferate care se leagă de toată Portugalia, iar la Faro există un aeroport. Portugalia nu este o țară foarte scumpă, astfel încât un concediu de două săptămâni poate fi rezonabil. Legăturile aeriene directe dintre România și țara cea mai vestică a Europei continentale au stat până în prezent doar în monopolul companiei de low-cost Blue Air, iar asta doar pe timpul estival, însă operatorul național portughez TAP a venit cu alternativa unui zbor de linie.