Turcii și-au botezat coasta lor mediteraneană Akdeniz sau „marea albă”. E un loc puternic impregnat de istorie, de spectacolul naturii, dar și împânzit de zecile de stațiuni răsărite ca din piatră seacă în ultimii 20-30 de ani. Cea mai impunătoare secțiune a întregii coaste o reprezintă Licia, o regiune aflată la vest de Antalya, dominată de munții Taurus, de plajele de la Oludeniz, Kaș și Kemer, de antichitate și de urmele apăsătoare ale unor orașe părăsite. Ca de altfel în toată Turcia, kebabul, cafeaua, ceaiul și băutura raki se găsesc prin toate cotloanele.

Litoralul sudic al Asiei Mici este un loc vast și aproape imposibil de cuprins într-o călătorie de doar câteva zile. De la Marmaris, din vest, și până la Alanya, sau chiar mai departe, în est, pe o întindere de aproape 1.000 de kilometri, istoria, natura și capitala conceptului all inclusive reprezintă de doar trei decenii un magnet pentru milioanele de turiști ruși, occidentali sau români. Impropriu cunoscută sub numele de Antalya, coasta mediteraneană (Coasta de Turcoaz) poartă azi numele regatelor antice: Licia, Pamfilia și Cilicia. Cea mai spectaculoasă dintre acestea este considerată prima dintre ele. Licia este o peninsulă delimitată de Fethiye, un oraș preferat de englezi, de faimosul orășel Antalya și de munții Taurus, care, vreme de 2.000 de ani, au ținut-o izolată de restul continentului. În antichitate a prezentat însă interes pentru o populație de origine cretană, vechii licieni, creatoare unor morminte săpate în pereții munților, vizibile și azi, și apoi de romani, care au închegat o singură provincie prin unirea regatelor din sudul Asiei Mici.

Capitala all inclusive

La capătul de vest al Liciei se găsește Fethiye, un oraș portuar, dar fără plajă. Atracția sa principală o constituie mormântul unui oarecare Amyntas, despre care nu se știe mare lucru; nu sunt de neglijat însă nici priveliștile spectaculoase ale apropiaților munți Carsus, ușor de zărit dintr-o plimbare cu barca. Orașul este plin de cârciumi, bazaruri și, de câțiva ani, reprezintă tentația imobiliară a unor cetățeni occidentali, în special englezi, care și-au cumpărat aici sute de locuințe. Amatorii de plajă și de servicii all inclusive pot merge la doi pași de Fethyie, la Oludeniz, aflat într-o zonă numită „marea moartă”, pentru că nu există valuri. Este unul dintre exemplele cele mai elocvente ale amplorii pe care turismul a luat-o în ultimii ani - de la un simplu sat de pescari, anonim, Oludeniz este azi invadat de baruri, restaurante, de iubitori de sporturi acvatice, dar și măreț reprezentat de impunătorul hotel Lykia World, amplasat între munte și apa de culoarea turcoazului, pe o suprafață de câteva hectare.

Spre interiorul continentului, după parcurgerea unor drumuri întortocheate, se poate vizita un loc ce pare sumbru la prima vedere. Este vorba despre satul părăsit Kaya. În urma războiului turco-grec de la începutul anilor ’20 din secolul trecut, s-a recurs la schimburi de populație între cele două state. Grecii de la Kaya au părăsit locul, iar în schimbul lor ar fi trebuit să vină musulmani macedoneni. Aceștia au refuzat să se statornicească, pe motiv că localitatea este blestemată. Sub acest sentiment al blestemului, vizitatorii urcă dealul pe care zac azi sutele de case părăsite, până la ruinele vechii biserici din vârf, unde se mai zăresc încă mozaicurile bizantine. La doar 20 de kilometri de Kaya se află ruinele castelului otoman mai puțin cunoscut, Tlos. În vecinătatea acestuia se întrezăresc amintitele morminte liciene, iar cel mai vestit se spune că este al eroului Bellerophon, din mitologia greacă.

Pe timpul verii, când soarele mediteranean este imposibil de suportat, se poate merge la Saklikent, o zonă răcoroasă, unde călătorii se avântă pe o cărare a unor chei formate de un râu extrem de agitat. La intrarea în aceste chei se găsesc restaurante și pensiuni care oferă paturi chiar în aer liber.

O altă zonă renumită din Licia o reprezintă Finike, apreciată pentru portocalele sale dulci, pepenii zemoși și roșiile mari. E un oraș vesel, cu case otomane și cu plaje nisipoase. În estul regiunii Finike, într-o zonă mai puțin accesibilă, se găsește străvechiul oraș Olympos, locul despre care se spune că este originea Himerei, monstrul aruncător de flăcări, ucis de Bellerophon. Suntem pe coasta de est a Liciei, unde hotelurile de cinci stele de la Tekirova sau Kemer fac legea. Pentru iubitorii de zone mai puțin expuse, trebuie spus că undeva în inima munților Taurus se află satul Arykanda, una dintre cele mai izolate așezări din Turcia. Astăzi este accesibilă datorită unui drum ce străbate văi pline de flori și dominate de vârfuri acoperite de zăpadă.

O destinație la îndemână pentru români

Coasta de sud a Turciei este accesibilă românilor în special prin cursele charter operate de Tarom pe timpul verii până la Antalya sau, mai nou, de operatorul turc low-cost Pegasus, care asigură zboruri atât în Antalya, cât și la Dalaman, cu escală la Istanbul. Circulația prin zona de coastă se poate face cu ajutorul unei mașini închiriate, iar drumurile Turciei sunt în permanentă extindere și acoperitoare a celor mai izolate zone. Cazările pleacă de la pensiunile de doar câțiva euro pe noapte până la vestitele resort-uri all inclusive ce pot asigura un sejur de o săptămână pentru 1.000 de euro pentru două persoane. Ca în toată Turcia, și în sudul Asiei Mici bucătăria este dominată de kebab, kofce, salate, baclavale, sarailii; băuturile specifice sunt ceaiul, cafeaua sau raki-ul.