Construcţia trenului de mare viteză între Paris şi sudul Franţei în anii ’80 a scos la lumină ţinutul bogat Provence (Provenţa), atât de puţin străbătut şi cunoscut de călătorii de aiurea. De atunci şi până azi, castelul papilor de la Avignon, monumentele romane de la Arles, amfiteatrul şi arcul de triumf din Orange, apeductul Pont du Gard sau „capitalele” Aix-en-Provence şi Marsilia, sunt cunoscute de orice turist care se respectă. Adevărate delicii se găsesc în cârciumile anonime din satele din Luberon, iar în pahare curg din plin vinurile Côtes-de-Provence, Côtes-du-Rhone sau Bouches-du-Rhone. Mai mult decât atât, lumina caldă a regiunii s-a impregnat definitiv în arta lumii, graţie unor artişti precum Cézanne sau Van Gogh, ataşaţi iremediabil de Provence.

Britanicii, care au descoperit în secolul al XIX-lea Coasta de Azur şi care au dat startul modei turistice de pe Rivieră, au născocit la începutul anilor ’80 un nou colţ de rai, în sudul Franţei. Chiar în prelungirea vestitelor staţiuni Antibes, St. Tropez sau St. Maxime, pe malul Mediteranei, se găseşte Provence, un ţinut unde spiritul francez cuprinde toate ipostazele sale pozitive: bucurie de viaţă, inima deschisă şi mult calm. E o zonă unde vestigiile romane apar la tot pasul, iar influenţele Spaniei şi Italiei vecine se combină cu cele arabe sau greceşti. Mâna omului a fost discretă, astfel încât natura s-a desfăşurat în voie, pentru că în Provence vedem adesea măslini amestecaţi cu palmieri sau viile răsărind printre chiparoşi. Regiunea poartă numele vechii „Provincia” romană şi populaţia a vorbit secole întregi aşa-numita limbă provensală, din familia limbilor Òc. Astăzi au rămas foarte puţini cei care o mai cunosc, însă efortul lor de conservare prinde roade printre generaţiile de tineri şi ca să te convingi e de-ajuns să vezi plăcuţele bilingve de la intrarea şi ieşirea din localităţi. De exemplu, fosta capitală a papilor plecaţi din Roma, Avignon, se scrie în limba locală Avignoun. Înainte de afluxul turiştilor, Provence a cunoscut o altă invazie, dar care are la origine un altfel de satisfacere a pasiunilor. Un biet individ, Van Gogh, şi-a căutat aici inspiraţia şi a reuşit să creeze ceva mai mult de 100 de opere, din care, pe timpul vieţii, nu a vândut decât una, unei femei dintr-o localitate provensală. Posteritatea îi este însă recunoscătoare. La fel şi lui Gauguin, Picasso, Chagall sau băştinaşului Cézanne, născut chiar la Aix-en-Provence. În numele acestor mari artişti s-a creat în ultimii ani o întreagă industrie culturală, iar în cap de listă se află Festivalul anual de la Avignon. Astăzi, casele şi conacele cumpărate odinioară de pictori sunt parte din multele circuite turistice culturale ale zonei şi, mai mult decât atât, iubitorii de artă sunt copleşiţi de ateliere şi galerii doldora de comori, ceea ce face din Provence o atracţie mondială de prim rang din acest punct de vedere.

Întinsă pe o distanţă generoasă de litoral, Provence muşcă serios din interior, astfel că diversitatea naturală este asigurată. „Mă uimeşte, aici în Provenţa, amestecul acesta între natură, istorie şi tradiţie. Avem de-a face cu civilizaţii suprapuse, precum cea galică, greacă, romană şi apoi franceză. Avem spiritul renascentist şi cel al papilor, dar avem şi mare, şi câmpii uscate, dar fertile, şi munţii, lângă sau peste care stau aşternute burguri medievale extrem de atrăgătoare. Avem însă şi Muntele Ventoux, unde an de an cicliştii din Turul Franţei îşi consumă ultimele energii”, susţine Andrei Popa Stănescu, director de marketing dintr-o companie cu capital francez.

 

Roma, peste tot

În nordul regiunii, la Orange, există un amfiteatru grandios şi o impunătoare statuie a lui Augustus, de 3 metri, precum şi un Arc de Triumf. Tot în nord, ruinele romane de la Vaison-la-Romaine sunt asaltate de turişti şi contribuie astfel indirect la revitalizarea economică a unei zone aspru pedepsite de o inundaţie în 1992. Undeva în jos, la Nîmes, din Antichitate vine un templu, Maison Carrée, care combină arhitectura romană cu coloanele corintice. În timpuri mai noi, Nîmes a dezvoltat luptele cu taurii, atât de celebre în Spania. La doar 20 de kilometri, se găseşte unul dintre cele mai frumoase apeducte rămase în picioare, Pont du Grand.

Evul mediu în prim-plan

Din Evul mediu, punctul maxim de atracţie îl reprezintă Avignon-ul, capitală efemeră a papilor, în secolul al XIV-lea. Palatul foştilor capi ai bisericii de aici este imens şi poartă povara unor vremuri în care oraşul a fost centrul religiei, artelor, dar şi al prostituţiei.

Undeva în sud-estul Avignon-ului se găseşte o zonă idilică, plină de burguri medievale, dar şi una plină de ciudăţenii naturale – Le Luberon. Locul a fost popularizat intens de un britanic, cum se putea altfel, Peter Mayle. El a descris în 1989 viaţa de zi cu zi dintr-un  sat liniştit din regiune şi a generat, cu sau fără voie, un aflux nemaiîntâlnit de vizitatori, dar şi de jurnalişti avizi de faima ivită peste noapte a autorului. Satele Ménerbes, Oppèdele- Vieux sau Gordes sunt considerate ca fiind printre cele mai frumoase din toată Franţa. Într-unul dintre ele, Haut-Var, circulă şi azi poveşti despre măgari zburători sau balauri care scuipă flăcări. La Roussillon, privitorul este confruntat cu formaţiuni de roci de forme incredibile, iar totul în jur dă impresia că te afli pe Lună.

Pe drumul care duce de la Luberon spre Arles, se află o localitate, Les Baux-de-Provence, care l-a inspirat pe Dante să scrie Infernul. Ajunşi la Arles, călătorii sunt primiţi de case cu acoperişuri roşii şi de statuia lui Frédéric Mistral, unul dintre poeţii care au revigorat limba şi cultura provensală.

Sudul regiunii Provence este scăldat de mlaştinile din La Camargue, loc sălbatic, populat din plin de rozul păsărilor flamingo. Cea mai bună alegere pentru escapadele printre smârcuri, lagune şi câmpii de orez este mersul călare.

Simboluri din trecut

În vechea capitală a provinciei, Aix-en-Provence, se regăsesc simbolurile trecute şi prezente ale Franţei. Avem aici străzi antice, fântâni la tot pasul (nu degeaba se numeşte Aix, din latinescul aqua), clădiri din secolul al XVII-lea sau pieţe care copiază la scară redusă Parisul. Adesea se văd însemne care atestă locurile importante din viaţa fiului vestit al urbei, Cézanne. Portul celebru din Provence este la Marsilia, oraş care oferă imagini spectaculoase de-a lungul falezei, dar care poartă un renume trist, de Chicago al Franţei. În ultimii ani, autorităţile au încercat să şteargă cât mai mult din faima negativă a oraşul, astfel încât vizitatorii sunt atraşi de terasele şi cârciumile din portul vechi unde se poate consuma celebra bouillabaisse, peştele gras înăbuşit, sau merluciu, cu legume fierte şi un sos cu ulei de măsline şi usturoi. Vinurile din Provence sunt renumite datorită aerului cald adus de vântul Mistral, iar numele cele mai cunoscute sunt Côtes-de-Provence, Bouches-du-Rhone, Côtes-du-Rhone, Côtes-du-Luberon, pentru cele rose şi Châteauneuf-du-Pape, Gigondas, Bandol şi Palette, pentru cele roşii.