Catalonia (Catalunya în dialectul catalan) se identifică în mintea multora doar cu Barcelona, unul dintre primele locuri bifate de pasionaţii de călătorii. Minunăţiile din „oraşul lui Gaudi” sunt adevărate capcane, pentru că există riscul ca, vrăjiţi de ele, restul frumuseţilor ţinutului spaniol din nord-est să rămână necunoscute. La doar câteva ore distanţă de metropolă se găsesc din abundenţă vestigii istorice, piemonturi, sierre înalte, sate pescăreşti, oraşe care se identifică cu originea Cataloniei, mănăstiri unice şi moşteniri culturale impresionante, precum cea a lui Salvador Dali.

Leagănul culturii întregii regiuni se află la Ripoll, o urbe din Pirineii catalani. Munţii, cu creste luxuriante, oferă ocazii perfecte pentru schi, vânătoare, alpinism şi pentru bătut cărările la pas, printre biserici, sate şi case străvechi.

 Romanii au fost primii atraşi de locurile înalte din Pirinei şi au lăsat posterităţii construcţii care stau în picioare şi azi, iar cele mai elocvente exemple sunt podurile de piatră întâlnite adesea peste râurile repezi.

În nordul Cataloniei se spune că se găseşte leagănul culturii provinciei, în oraşul Ripoll, din extremitatea estică a Pirineilor. Urbea îşi are originile în Evul mediu şi se mândreşte azi cu portalul sculptat al bisericii Santa Maria, una dintre cele mai reuşite lucrări romanice din toată Spania. Mândria şi orgoliul local au însufleţit apoi toată provincia şi izbucnirile populaţiei care cere adesea independenţa Cataloniei au devenit realităţi fireşti. Locuitorii din Ripoll au mers chiar şi mai departe şi au declarat persona non grata pe însuşi regele Juan Carlos, persoană respectată, inclusiv de catalani.

Pirineii sudici oferă pasionaţilor de schi locuri perfecte pentru practicarea acestui sport, în zeci de staţiuni, iar celor care au în sânge căţărarea, materialul ideal. Locul simbol din zonă îl reprezintă Baqueira-Beret, o localitate din Val d’Aran, acolo unde familia regală spaniolă îşi petrece Săptămâna Patimilor în fiecare an. „Oriunde te uiţi, vezi case din piatră, cu acoperişuri drepte, iar în zare nu se ridică decât vârfurile golaşe ale Pirineilor”, declară Ion Andreescu, un român stabilit în Barcelona şi proprietarul unui mic magazin din suburbia El Prat de Llobregat.

La sud de Val d’Aran, se găseşte Vall de Boí, unde se spune că locaşurile de cult ale zonei fac parte din cea mai impresionantă colecţie de arhitectură romanică din toţi Pirineii. Monumentele religioase vin din secolele al XII-lea şi al XIII-lea, iar cele mai spectaculoase sunt cele de la Bossost şi Salardu, aşezarea din urmă fiind gazda unei comori, crucifixul „Sant Crist de Salardu”.

 „Cel mai, cea mai”

„Pirineii catalani se întind practic până la Mediterană. Sunt multe locuri de remarcat, eu m-aş opri la valea La Cerdanya. Chiar dacă ne aflăm în mijlocul unei zone montane, aici, în zona La Cerdanya, soarele străluceşte ca nicăieri în altă parte. Din această cauză o să vezi brutării alimentate cu… energie solară. Toamna, atracţiile principale sunt ciupercile, o mare mândrie locală, caprele negre şi zimbrii”, spune Andreescu. Un râu din regiune, Riu Segre, se mândreşte cu titlul de cel mai bogat râu cu păstrăvi din Europa. Tot la categoria „cel mai” intră şi farmacia din enclava spaniolă Llívia, Can Ventura, despre care se spune că este cea mai veche de pe continent. Llívia este o localitate care practic se află în Franţa, dar ţine de Spania, după o înţelegere din 1659 dintre cele două state. La Cerdanya deţine, în afară de o suită de staţiuni de schi, şi un şir de sate care poartă parfumul rustic montan.

Festin tradiţional

Schiorii, alpiniştii sau simplii călători nu duc lipsă de locuri unde se pot retrage, iar restaurantele tradiţionale sunt peste tot. Mesele din Pirineii catalani sunt pline de legume proaspete, paste, cârnaţi de porc, miel, pui şi peşte. Pădurile din Lleida sunt furnizorul de ciuperci sălbatice, atât de râvnite. Ca peste tot, catalanii recomandă multă atenţie, pentru că accidentele se pot produce foarte uşor din cauza neştiinţei. Orice masă de aici se stropeşte cu unul din vinurile din cele 11 regiuni viticole ale Cataloniei, iar cea mai recunoscută băutură o reprezintă Cava, echivalentul local al celebrei şampanii. Pe mesele catalanilor şi ale cârciumilor trebuie să stea o escudella sau ollada, o supă groasă de legume, cu năut, tăieţei şi carne, trinxat, un fel de mâncare tradiţională din varză, cartofi şi slănină, cargols, adică melci gătiţi în sos şi condimente, esgarrat, o salată de cod sărat amestecat cu roşii şi ceapă, dar şi celebra pâine unsă cu sos de măsline şi frecată cu usturoi, mult mai consistent decât ceea ce ştim noi, şi roşii. Desertul indicat îl reprezintă crema catalană, dar puteţi gusta şi brânza Mato servită cu miere sau cu nuci, Peres de Lleida, adică pere decojite şi fierte într-un fel de cremă uşoară şi acoperite cu bezele şi decorate cu cireşe. Vinurile cele mai indicate sunt Priorat, Costers del Segre, Conca de Barberà, Montsant, Alella, Tarragona şi Moscatell dulce.

Cele mai bune locuri de cazare din Pirineii catalani se află în Val d’Aran şi exemplul elocvent îl reprezintă Nacional Parador Don Gaspar de Portola, o fostă casă din secolul al XVI-lea, care a aparţinut unui aventurier ce s-a stabilit în California, şi transformată acum într-un han intim.

Drumul până în Pirinei nu trebuie să fie dificil, pentru că până la Barcelona există câteva zboruri low-cost şi de linie, iar din metropolă pleacă regulat autobuze către localităţile importante din regiune.