Deşi morale în spirit, majoritatea tentativelor de impozitare a marilor averi au fost deseori contraproductive. Milionarii din vremurile noastre, ca şi aristocraţii şi apoi burghezia europeană, s-au opus dintotdeauna şi vehement imixtiunii statului în propriile finanţe. Vremurile au trecut, iar lumea bogaţilor... nu s-a schimbat.

Astăzi, cei care apelează la taxa de solidaritate pe marile averi încearcă să redistribuie în mod echitabil greutăţile crizei. Totuşi, dificultăţile şi costurile legate de activarea acestei taxe sunt atât de mari, încât unii fiscalişti cred că nu face daraua cât ocaua. Acestea să fi fost şi motivele deputaţilor care anul trecut au respins un proiect de lege privind taxa de solidaritate pe marile averi? Mai mult ca sigur că nu. Parlamentarii au demonstrat de nenumărate ori solidaritate „transpartinică” în protejarea propriilor interese. Întâmplarea face ca, de această dată, interesele parlamentarilor să coincidă cu cele ale marilor proprietari şi capitalişti din România.

Cum văd bogaţii taxa?
În general, românii au o problemă cu noile taxe. Este valabil şi în cazul milionarilor. Ionuţ Negoiţă, coproprietar al hotelurilor RIN şi dezvoltator imobiliar, dar şi acţionar la clubul Dinamo, nu vede cu ochi buni această suprataxă. „Voi plăti dacă legea o va cere, dar prefer să nu. Nimănui nu-i place să scoată suplimentar bani din buzunar”, spune omul de afaceri. „Se naşte Lenin!”, a exclamat un alt cunoscut om de afaceri român întrebat ce părere are despre proiectul taxei pe marile averi. Dacă facem un exerciţiu de imaginaţie şi presupunem că România va impune un control strict în circulaţia capitalurilor, chiar şi aşa nimeni nu garantează că bogaţii ţării vor plăti în solidar. Şi pentru ce? Pentru erorile de management ale statului român? „Probabil că îmi voi îngropa «aurul» în grădină, dar tot nu voi plăti această dare”, precizează posesorul unei averi din categoria celor vizate de proiectul legii taxei de solidaritate.

Ce îi aştepta pe marii avuţi
Deşi proiectul nu a trecut de votul în plen al Camerei Deputaţilor (cameră decizională), actualul Executiv menţine ideea suprataxării marilor averi în lista priorităţilor de guvernare. O variantă luată în calcul este şi impozitarea suplimentară a veniturilor de peste 1.000 de euro. Aceasta iniţiativă este enumerată laolaltă cu alte măsuri menite să aducă bani la bugetul de stat: taxa pe tranzacţiile financiare şi impozit pe proprietăţile suplimentare la nivel european sau redevenţele mărite la resursele naturale concesionate.
Daniel Chiţoiu, ministrul Finanţelor, recunoaşte că impozitarea suplimentară a veniturilor de peste 1.000 de euro este un proiect care încă se discută în interiorul USL. „Nu s-a ajuns încă la o înţelegere în cadrul alianţei în ceea ce priveşte impozitarea suplimentară a veniturilor mari şi nu pot spune cu siguranţă dacă această iniţiativă va fi adoptată în 2013”, a declarat Daniel Chiţoiu pentru Income Magazine.

Pană la tranşarea acestei probleme, Fiscul, mai precis Direcţia de Verificări Fiscale din cadrul ANAF, responsabilă cu marile averi, a luat în vizor 30 de milionari în legătură cu care există suspiciuni că ar fi declarat mai puţin comparativ cu averea reală. Potrivit noului Cod fiscal, organul de control poate verifica persoanele fizice din proprie iniţiativă sau la sesizarea oricărei părţi interesate (inclusiv alte pesoane fizice). Verificarea constă în compararea între veniturile declarate de contribuabil şi situaţia fiscală personală a acestuia. Dacă un contribuabil este prins cu diferenţe semnificative între veniturile declarate şi situaţia fiscală personală (diferenţa mai mare de 10%, dar nu mai puţin de 50.000 lei), Fiscul comunică avizul de verificare şi stabileşte noua bază impozabilă ajustată. Cercetarea ANAF este în plină desfăşurare.

Milionarii pleacă în pribegie
Cum pericolul suprataxării milionarilor nu a trecut, analiştii financiari consultaţi de Income Magazine se tem că efectul preconizat în acest caz ar fi fost opus celui real şi că, după ce criza a diminuat averile, noua taxă ar putea să le oblige să emigreze.
Iniţiatorii primului proiect de lege privind taxarea bogaţilor au calcu lat că la circa 300.000 numărul familiilor din România cu o avere de cel puţin 450.000 euro/gospodărie, însumate averile înseamnă 135 miliarde de euro, echivalentul PIB-ului ţării. Aceasta ar fi, în viziunea legiutorului, baza de impozitare. Cât priveşte impozitul, aceasta ar fi de 1,687 miliarde de euro.

Specialiştii cred însă că statul se înşală dacă mizează pe cei înstăriţi în procesul de însănătoşire a finanţelor. De ce? În primul rând, peste tot unde Fiscul îi urmăreşte pe bogătaşii naţionali, o face pentru că milionarii lipsiţi de „patriotism” îşi ascund parte din averi în conturi străine. Impunerea în cazul oamenilor cu conexiuni internaţionale este mai dificil de realizat comparativ cu impozitarea contribuabilului obişnuit, a cărui avere se rezumă la o locuinţă şi maşină, ambele (posibil) cumpărate cu credit bancar. Discuții în clubul bunăstării Analistul financiar Ioan Radu Zilişteanu spune că nimic nu îi va împiedica pe milionarii români să utilizeze portiţele existente în sistemul legislativ pentru a evita plata noului impozit.
Prin urmare, acestea trebuie închise înainte ca banii să înceapă să se scurgă afară. „Vom vedea cum fuge capitalul din România spre conturi create în diverse paradisuri fiscale. În SUA deja s-a ajuns ca oamenii foarte bogaţi să renunţe la cetăţenie în scopul evitării impunerii IRS”, declară analistul. La rândul său, Daniel Anghel, Tax Partner, PwC România, dă exemple despre un posibil comportament evazionist la nivelul populaţiei.
„Îndeplinirea condiţiilor poate fi evitată prin variante nu foarte complicate. De exemplu, redistribuirea unor bunuri între membrii familiei pentru a nu atinge plafonul maxim prevăzut de lege, achiziţionarea unor bunuri de către persoane juridice, amânarea unor achiziţii pentru cei 3 ani de zile şi păstrarea banilor în depozite bancare etc.”, declară specialistul PwC.

Hopul cel mare
Daniel Anghel spune că ultimii 15 ani, din cauza efectelor negative pe care le aveau asupra performanţei economice, multe ţări europene au fost nevoite să abroge prevederile din lege privind taxele pe avere.
Potrivit expertului PwC, câteva studii empirice asupra relaţiei dintre impozitul pe avere şi performanţele economice realizate în baza datelor pentru 20 de ţări membre ale OECD au arătat că impozitele pe avere încetinesc creşterea economică, magnitudinea fiind între 0,02 şi 0,04 puncte procentuale pentru o creştere cu un punct procentual a ratei impozitului pe avere.
Exemplul recent al Marii Britanii, care pentru a face faţă efectelor crizei economice, a majorat impozitul pe venit la 50% pentru veniturile de peste 150.00 lire sterline, arată că rezultatul acestui demers a fost evaziunea fiscală, iar banii colectaţi la buget din majorarea impozitului au reprezentat o treime din sumele estimate. În Franţa, introducerea taxei de solidaritate a avut ca efect, printre altele, exodul capitalurilor şi al forţei de muncă înalt calificate, iar o serie de personalităţi chiar au iniţiat demersuri de renunţare la cetăţenia franceză.
Nu putem să nu observăm însă că, în paralel, alte ţări reinstituie această taxă (Spania) sau intenționează să majoreze cota de impozitare (SUA).

Costurile colectării
Totodată, din cauza dificultăţilor de evaluare şi de contabilitate, administrarea unei taxe pe avere generează costuri ridicate, în comparaţie cu alte impozite. De exemplu, în Olanda, studiile arată că aceste costuri pentru colectarea taxei au fost de cinci ori mai mari decât cele ocazionate de impozitul pe venit, spun analiştii PwC.
„Avem şi problema evaluării părţii imobiliare a averilor. Nu cred că varianta declaraţiei de avere pe propria răspundere va fi una satisfăcătoare pentru organul fiscal. Se ştie că oamenii au tendinţa subevaluării atunci când e vorba despre plata impozitelor”, precizează Ioan Radu Zilişteanu.
Fiscul va trebui să depună eforturi pentru o cât mai corectă evaluare a averilor vizate de taxă şi să urmărească toate transferurile realizate în această zonă. „Probabil vom asista la un transfer masiv al averilor pe numele unor companii proaspăt înfiinţate cu acţionariat offshore”, adaugă Ioan Radu Zilişteanu.

În căutare de numerar
Apoi vorbim despre numerar. Averile milionarilor sunt compuse din companii sau părţi din acestea, proprietaţi imobiliare, mijloace de transport (bărci, maşini, avioane), dar mai rar bani fizici. Taxa pe avere va trebui susţinută însă în cash. Este posibil ca milionarii şi miliardarii să fie nevoiţi să vândă o parte din avere ca să achite taxa la stat. Cu siguranţă că nu le va conveni opţinea.
De exemplu, într-o situaţie oarecum similară, fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg s-a văzut nevoit să vândă o parte din acţiunile sale deţinute la reţeaua de socializare pentru a-şi plăti impozitele către IRS. Este unul dintre motivele pentru care miliardarul se gândeşte serios să renunţe la cetăţenia americană, urmând, astfel, exemplul unui partener al său de la Facebook (Eduardo Saverin). „Să zicem că averea mea a fost evaluată (de către cine şi cum este o altă discuţie) la N milioane de euro, fiind compusă din proprietăţi şi acţiuni. Deci nu este o avere «lichidă». Ce va trebui să fac, să-mi vând casa pentru plata taxei sau să contractez un împrumut la bancă?” se întreabă Adrian Crivii, patronul Darian, cea mai mare companie românescă de evaluare.
Din momentul în care Fiscul „se apucă să caute prin conturi vă asigur că niciun om de afaceri zdravăn la minte nu va mai ţine banii decât în bănci din paradisuri fiscale. În România nu putem vorbi despre o taxă zisă de solidaritate atâta timp cât sistemul fiscal este construit pe principii de inechitate”, mai crede expertul în evaluări.
Legiuitorul sau Executivul ar trebui, prin urmare, să facă ordine în taxele pe venit şi impozitele pe imobile prima oară şi abia apoi să caute alte variante de completare a veniturilor bugetare. 

SIMULĂRI:
Cât ar fi plătit dacă am fi avut o taxă de solidaritate?
În încercarea unei simulări privind taxa de solidaritate în cazul celor mai bogaţi oameni din ţară, Income Magazine a folosit un top românesc al bogaţilor. Pentru început, trebuie precizat că o persoana cu o avere estimată la peste 900.000 de euro urma să plătească anual 11.250 euro drept taxă de solidaritate. Astfel, primii cinci cei mai bogaţi oameni  din România, a căror avere se ridică la 5,2 miliarde de euro, trebuia să achite suplimentar statului circa 65 milioane de euro.
Spre exemplu, Frank Timiş, investitor în extracţia petrolieră, minereuri şi farmaceutice, cu o avere estimată la 1,2-1,3 miliarde de euro (2011), ar fi fost bun de plată 1,5 milioane de euro. La rândul său, fostul tenismen Ion Țiriac, al cincilea cel mai bogat om din România (700-750 milioane de euro), ar fi trebuit să achite statului o taxă de solidaritate de peste 875.000 de euro/an.
În ansamblul lor, cei mai bogaţi 500 de români, cu o avere cumulată de 25 miliarde de euro, ar fi datorat anual statului peste 312 milioane de euro.

STATELE ÎN CARE ESTE FUNCŢIONALĂ TAXA PE MARILE AVERI

În Elveţia, taxa se aplică de peste un secol. Veniturile fiscale colectate din impozitul pe avere reprezintă un procent de 4,9% din totalul veniturilor federale, cantonale şi  comunale.
În Franţa, impozitul pe avere (L'impôt de solidarité sur la fortune sau ISF) este un impozit direct anual, care se aplică pentru averile care depăşesc 770.000 euro şi a fost introdus în 1981. Impozitul aduce venituri bugetare de 4,42 miliarde de euro (2007). Noul preşedinte francez, François Hollande, vrea să introducă în Franţa taxa de 75% asupra părţii de venituri care depăşeşte 1 milion de euro anual.
În India, se aplică impozitul pe avere din anul 1957.
În SUA, taxele plătite de bogaţi ar putea creşte după ce preşedintele Obama a declarat că nu este corect ca 1.470 de americani din cei peste 230.000 care au câştigat mai mult de 1 milion de dolari în 2009 să plătească zero dolari impozit pe venit. Prin urmare, Senatul SUA va lua în considerare Buffett Rule, un proiect de lege care ar impune ca toate persoanele cu venituri brute anuale de peste 1 milion de dolari să plătească o cotă de minim 30% din acest venit. Legea nu a fost inclusă în propunerea de buget pentru 2013, iar Casa Albă a specificat că Buffett Rule reprezintă mai degrabă o linie de politică strategică pentru viitorul apropiat, nu o iniţiativă legislativă propriu-zisă.
Casa Albă spune că, potrivit statisticilor fiscului american (IRS), cel puţin 22.000 din 236.883 de familii din SUA care au raportat venituri de peste 1 milion de dolari în 2009 au plătit o cotă sub 15% din venit şi 1.470 nu au plătit nici un impozit pe venit. În acelaşi timp, o familie din clasa de mijloc achită aproximativ 16% impozit pe venit. În general, impozitul pe venit plătit în SUA de cei mai bogaţi americani variază între 15% şi 35%.
Spania readuce taxa pe avere Guvernul Spaniei, condus de Jose Luis Zapatero, a  reinstituit taxa pe avere, pe care o abolise în 2008. Executivul socialist speră ca noua taxă să aducă la buget 1,08 miliarde de euro. Vor fi impozitaţi suplimentar spaniolii care deţin averi de peste 700.000 de euro în imobiliare (cu excepţia locuinţei de rezidenţă), conturi sau acţiuni. Numărul estimat al celor impozitaţi va fi de circa 160.000 de oameni.
Italia
Încă din 2011 fostul premier Silvio Berlusconi a introdus „taxa de solidaritate” de 3% pentru italienii care câştigă mai mult de 500.000 de euro anual. Numărul persoanelor cu astfel de averi a fost estimat la 3.600 de persoane. Taxa urma să fie menţinută pană în 2013.
Cehia
În decembrie 2012, preşedintele Vaclav Klaus a aprobat legea privind suprataxarea bogaţilor şi prin care toţi cehii cu câştig lunar de peste 5.200 dolari plătesc din 2013 o taxă suplimentară de 7%.

State care au renunţat la impozitul pe avere
Austria - 1997
Danemarca - 1997
Germania - 1997
Finlanda - 2006
Islanda - 2006
Luxemburg - 2006
Suedia - 2007
Spania – 2008 (reinstituită în 2012)
Grecia - 2009