"Omul trebuie să facă ce are el de făcut, spunea John Wayne, în filmul "Diligenţa". În Japonia, omul trebuie să facă ce au ceilalţi din grupul lui de făcut, iar ei nu se află într-o diligenţă, ci sunt toţi în aceeaşi barcă.” Ghidul Xenofobului, Japonezii. Cei patru autori ai acestui mic tratat despre Japonia ne mai informează cu umor că „În societatea japoneză, bunăstarea ta este treaba tuturor. Oamenii vor fi alături de tine când ai nevoie de ei, dar şi când nu ai. Te vor urma chiar până în mormânt, ca să se asigure că eşti îngropat cum se cuvine. Fiecare individ face parte dintr-un grup, iar grupul este mereu pe primul plan”. Despre acest concept atât de străin nouă - grupul şi grija faţă de el – am vorbit cu Yuki Takagi şi cu soţia sa, doi dintre cei 250 de japonezi care trăiesc în România şi cele mai desăvârşite gazde pe care ne-a fost dat să le întâlnim. Un întreg ritual de pregătire a însemnat primirea noastră în casa lor, decorată într-un echilibrat amestec de simboluri occidentale şi japoneze. O mărturie vizuală despre ceea ce au devenit departe de ţara natală Eiko şi Yuki.


Casa noastră, un loc pentru toată lumea
Cei doi se află în România din ’97. Aici le place, aici şi-au crescut şi educat cei 3 băieţi, care între timp şi-au luat înapoi zborul spre casă, chiar dacă în viaţa lor „acasă” nu prea a însemnat nicicând Japonia. Locuinţa în care au copilărit Hirofumi, Yujiro şi Shinsuke este acum la dispoziţia unor studenți români, care învaţă limba japoneză și care preţuiesc cultura acestui popor. Pentru ei, familia Takagi face tot ce se poate pentru a reuşi, pentru a obține un loc de  muncă bun, "în cazul în care ei într-adevăr doresc asta.  Sunt mai mult decât fericit să întâlnesc oameni mai tineri, care încearcă să-şi deschidă calea, prin dezvoltarea talentelor pe care le au”, îşi justifică gazdele tinerilor români gestul. De cealaltă parte, în generosul apartament din Băneasa (complet atipic, prin spaţiu, pentru o locuinţă japoneză) o găsim pe exuberanta Tokumi, o jurnalistă din Tokyo, găzduită şi ea cu bucurie de concetăţenii ei. (Cum Tokumi era însoţită de băiatul de 3 ani, am constatat cu surprindere şi uşurare că şi copiii japonezilor plâng şi aruncă cu pernele în musafiri. Nimeni nu este perfect, aveam să constat o dată în plus !).

România pentru că...
„Viaţa este una singură, aşa că am dorit să îmi petrec o parte din ea în Europa. Iar partea de Est am găsit că este mai fascinantă decât Vestul”, aflăm de la Yuki, care mai înainte a trăit în China, America şi Cipru. „Pe lângă asta, mi se pare că România este o ţară care promite foarte mult”. Domnul Takagi are o serie de preocupări culturale şi sociale - cântă la un instrument tradiţional, ştie să fie fascinant pentru oaspeţi, comunică cu o abilitate ieşită din comun, deşi nu vorbeşte fluent decât limba japoneză. Dar, ca orice japonez, în cea mai mare parte a timpului munceşte. Este consultant pentru investitorii japonezi din România, acordând sprijin şi unor companii precum Makita, YKK, E&M sau Sol-Plus atunci când acestea şi-au deschis pe piaţa locală fabrici şi birouri. Acum este preocupat să salveze mediul. Nu pentru că e un trend, ci pentru că aşa a fost educat. Vorbeşte cu entuziasm despre „generarea energiei electrice din deșeuri și gunoaie, cum ar fi sticlele de plastic, hârtia, anvelopele uzate, aşchiile de lemn, cutiile de bere, deșeurile provenite de la spitale sau din produse alimentare, chiar și  reziduurile de origine animală. Tehnologia aceasta”, mai aflăm, „se numeşte Dry Distillation Gasification System. Vreau ca acest sistem avansat să îşi aducă contribuția şi în sectorul de energie verde pentru proiectele derulate în România”. Toate aceaste preocupări în care se implică domnul Takagi vin natural, din originea şi rădăcinile sale japoneze, dintr-un trecut şi o educaţie alese pentru noi, fireşti pentru ei.

Noi, japonezii…
Chiar dacă a trăit mult timp dincolo de graniţele ţării sale şi se comportă, în multe situaţii, cu totul altfel decât acasă, domnul Takagi a rămas în multe sensuri profund credincios valorilor specifice Japoniei: „Noi, japonezii, avem o înțelegere comună a satisfacției clienților, ale căror nevoi sunt mereu mai importante decât ale noastre. Suntem instruiți să gândim în aşa fel încât să putem oferi cel mai bun confort clienţilor. Acest tip de mentalitate are un punct forte în industria de fabricare a mașinilor, în special, în inginerie și în construcții. Într-adevăr, noi, japonezii, putem vedea detaliile”. Pe de altă parte, aceste puncte forte au devenit astăzi puncte slabe, consideră domnia sa. „Noi, japonezii, nu suntem cei mai buni în a judeca o problemă sau o situație dintr-o perspectivă mai largă. Adică, o decizie luată de o singură persoană este adesea prea lentă și nedeterminantă. Românii iau decizii mult mai rapid decât japonezii, într-un sens bun.”

Toţi pentru unul
Prin educaţie, japonezii sunt învăţaţi să-şi ajute semenii. „De când am fost în şcoală, am fost învăţat să mă comport aşa cum face toată lumea, nu cum vrea fiecare. Am fost obişnuit, de mic, să mă gândesc mereu la celălalt. Japonezii sunt întotdeauna învățați să aprecieze ajutorul şi atenţia celorlalţi, nu să creadă neapărat că succesul lor a fost posibil numai prin eforturi proprii. Eu am înțeles în profunzime că nimeni nu poate trăi singur, că o persoană poate obține rezultate limitate, în comparație cu realizările care ar putea fi realizate de către un grup, în cooperare. Acest mod de gândire aduce după sine un sentiment de pace şi armonie, creează o atomosferă bună şi cred că este util să gândeşti astfel oriunde ai alege să trăieşti pe urmă, ca japonez. Chiar aici cred că se poate trăi cu respect reciproc şi calm.”

Dar tocmai acest „totul de-a gata” specific societăţii din care provine domnul Takagi l-a făcut să se întrebe, într-o zi, „cum poate fi altfel?” Şi a plecat să afle. „A fost un pic mai greu pentru mine să-mi petrec mult timp în același grup, trebuind să fiu mereu cum trebuia să fiu. Este motivul pentru care am decis să plec din Japonia.”  Dar, odată plecat, domnul Takagi şi-a câştigat o independenţă care nu este mereu pe placul lui. În România, de exemplu, „a fost şi încă este dificil să văd că toată lumea pare să trăiască pentru sine. Fiecare are propriul său interes. A trebui să mă adaptez, aşa că unii îmi spun că sunt deja pe jumătate român. Dar eu spun că sunt încă un japonez care îşi păstrează tradiţiile. Ce îmi place acum la viaţa mea este că aici trebuie să gândesc singur pentru mine. Asta este mai aproape de ceea ce mi se potriveşte mie. Încerc să-mi găsesc calea, să găsesc timpul potrivit, momentul potrivit şi atitudinea potrivită…”

 

CHESTIONARUL INCOME

1. România…
Oameni cinstiţi şi direcţi, multe oportunităţi pentru cei care îşi asumă riscuri, o ţară unde poţi experimenta întâmplări dincolo de aşteptări.

2. Japonia...
Peisaj frumos, ocean şi munte, vulcani cu apă de izvor fierbinte, 4 anotimpuri diferite, varietate culinară, un mix de tradiţional şi modern în cultură.

3. Cele mai vizibile diferenţe între cele două ţări…
Oameni care vorbesc vs oameni care gândesc, individualism vs grup, o ţară în care aparent femeile lucrează faţă de o ţară în care bărbaţii fac economia să meargă.

4. Cum v-ați acomodat la București?
Prin lupta de zi cu zi, argumentând, discutând cu colegii şi cu prietenii din România.

5. Ce vă place la români, ce nu vă place? Îmi plac românii şi ritmul lor de viață. Şi individualismul, uneori. Ceea ce încă nu îmi place este modul în care se conduce, modul în care se discută. Oamenii ţipă mult unii la alţii, fără să se asculte. Nu îmi place atitudinea oamenilor care lucrează în bănci. Mulţi sunt aroganţi, dar nu toţi.

6. Limba română...
Este o limbă dificilă pentru un japonez. Mă pregătesc acum cu o profesoară româncă, pentru că am de gând să ofer un curs de învăţare a limbii române pentru japonezi. Această „metodă Takagi” ar trebui să fie utilă în mai multe sensuri. În curs vreau să explic inclusiv unele obiceiuri româneşti, care sunt, desigur, foarte diferite de cele japoneze. Ar trebui să le păstrăm şi să le respectăm pe toate.

7. Prima noastră lecţie de japoneză… 
Să vorbeşti limba nu este greu. Cred că scrisul este pe cât de interesant, pe atât de dificil. Există două moduri de scriere (unul pe orizontală, de la stânga, şi unul pe verticală, desigur, de sus în jos) şi 3 sisteme de scriere în limba japoneză: kanji, hiragana şi katakana. De fapt, scrierea japoneză tipică este o îmbinare între cele două silabare hiragana şi katakana, în combinaţie cu ideogramele chinezeşti, numite kanji. Hiragana şi katakana sunt partea simplă şi uşor de învăţat. Aproximativ 2.000 de kanji sunt folosite des şi cam jumătate dintre ele sunt predate la şcoala primară.

Unele kanji sunt simple ca pentru 1, pentru 2, pentru 3, dar altele sunt destul de complicate, precum acestea: 、議、護. Imaginaţi-vă cum îşi petrec copiii mici timpul copiind aceşti kanji şi memorând ordinea în care sunt alcătuite. Unele ideograme imită forma obiectelor. De exemplu: pentru soare, pentru copac, pentru munte, pentru om, pentru păsări, pentru lună, după cum avem alăturat.

8. Cum vă petreceţi timpul liber?
Jucând tenis, golf, cântând şi repetând la shamisen, un instrument tradiţional japonez. Hobby-ul meu este să fac curăţenie în casă. Din când în când, mergem la evenimentele organizate de comunitatea noastră, cum ar fi Festivalul Toamnei de la Şcoală Japoneză din Bucureşti şi petrecerea sfârşitului de an. Comunitatea japoneză nu este mare. Cu toate acestea, ca voluntar, eu mă dedic schimburilor culturale, promovării unei relaţii de prietenie cu poporul român. Sunt, de asemenea, membru al Asociaţiei Româno Japoneze Himawari din Iaşi.

9. Mâncarea românească vă place? Specific japonez unde mâncaţi în România?
Mâncarea românească îmi place foarte mult! Dacă o săptămână nu mănânc ciorbă de burtă, îi duc dorul. Din Japonia îmi lipseşte peştele. În Bucureşti un restaurant bun japonez este Zen Sushi. Îmi mai place Tokyo Restaurant, aşa că, dacă mergeţi la Cluj-Napoca, nu îl rataţi!

10. Ţara preferată…
Sunt sigur că fiecare ţară şi fiecare om are propria frumusețe. Personal, mi-aş dori să am şansa de a trăi în Europa de Nord şi în Rusia. Timpul ar putea fi prea scurt pentru a-mi îndeplini această dorinţă. Dar cine ştie…

 YASUYUKI TAKAGI

Ţara de origine: Japonia

Domiciliul actual: Bucureşti

Profesia: Economist

Ocupaţia actuală: Business Consultant pentru companiile japoneze prezente în România