Şcolarizarea la distanţă a devenit o alternativă pentru tot mai multe familii de pe Glob. În România, în ciuda permanentei reforme a învăţământului, pe de o parte, dar şi a multiplelor beneficii dovedite de sistemul educaţional la distanţă, pe de alta (care, însă, presupune taxe de şcolarizare), puţini copii urmează un astfel de program. Cei care o fac au de regulă părinţi de alte naţionalităţi. Este cazul Bitei Zerbes, o canadiancă stabilită la Cluj, de peste 20 de ani. Este mamă a 3 copii şi home instructor. „Nu cred că aş fi putut oferi copiilor mei o educaţie mai bună la o altă şcoala în lume”, spune ea. „Suntem extrem de mulţumiţi cu programul, sprijinul şi încurajarea din partea profesorilor canadieni. Copiii mei sunt foarte recunoscători pentru această oportunitate. Ei învaţă să gândească critic, nu numai să memoreze şi să redea informaţii”, justifică mama copiilor alegerea făcută. Deloc surprinzător, până la urmă. Canada se plasează, an de an, în topul testelor PISA pentru educaţia de calitate, iar dintre şcolile acestei ţări, SIDES figurează în topul celor mai bune.

Revista "Time" făcea, în urmă cu un deceniu, o analiză referitoare la copiii care urmează programul de homeschooling. Concluzia jurnaliştilor americani a fost că aşa-numita Ivy league (din care fac parte universităţi de elită, precum Harvard, Stanford, Princeton etc.) caută anume copiii care au urmat şcoli la distanţă, pentru că aceştia învaţă cu plăcere şi au o autodisciplină aparte. Aceeaşi analiză arăta că, în urmă cu un deceniu, conform U.S. Department of Education, doar 1 milion de elevi erau şcolarizaţi acasă. De atunci, însă, numărul lor a crescut cu 15%, în fiecare an. Însăşi Universitatea Stanford (locul 2 în topul celor mai bune universităţi, la nivel global) accepta, la acea vreme, mai mult de un sfert dintre aplicanţii în al căror CV scria că… vin de acasă!

Educaţia la distanţă, de nevoie, nu de voie

Familia Zerbes a ales şcoala la distanţă forţată de împrejurări. Când Na’im, băiatul cel mare, trebuia să meargă în clasa întâi, ca cetăţeni străini, mama canadiancă şi tatăl sas revenit din Germania, în ’86, ar fi trebuit să achite statului român 300 de dolari pe lună pentru a-l accepta la o şcoală publică. Cuplul Zerbes mai avea pe atunci încă un copil. Pentru că aşa ceva era şi este împotriva drepturilor copiilor la educaţie oriunde în lume, părinţii celor doi elevi au căutat o alternativă, fiindcă dorinţa lor a fost să rămână, totuşi, în România. Au găsit-o la mii de kilometri distanţă, chiar în oraşul în care mama lor crescuse - Victoria, capitala Columbiei Britanice (http://www.sides.ca/en.html). Când România a intrat în UE, cetăţenii străini din ţara noastră nu au mai fost obligaţi să plătească pentru educaţia copiilor în sistemul public de învăţământ. Familia Zerbes, însă, mulţumită de ceea ce au devenit între timp copiii lor datorită şcolii canadiene, a decis să continue la fel.

Cum funcţionează programul

O şcoală la distanţă poate fi, în multe cazuri, soluţia potrivită, mai ales într-o ţară precum România, care este încă la începuturi cu sistemul privat de învăţământ şi într-o veşnică reformă cu cel public. Dar acest tip de educaţie presupune nu doar disponibilitatea elevului de a învăţa pe cont propriu, ci şi prezenţa, alături de el, în special în clasele primare, a unui adult, pe post de home instructor. Acesta, la rândul său, trebuie să vorbească fluent limba de predare a şcolii respective (engleza, în exemplul nostru) şi să aibă minime cunoştinţe generale sau măcar disponibilitatea de a învăţa din nou, alături de elevul pe care îl are în grijă. Un astfel de rol de instructor de acasă şi-a asumat, cu succes, de circa 15 ani, Bita Zerbes.

Între orele 9.00-13.00 ea este zilnic „la şcoală” lângă copil. Între timp, Na’im (20 ani) şi Maryam (18 ani) au absolvit bacalaureatul. A venit rândul Laylei, ora lor de 9 ani, să fie ghidată, la învăţătură, de mama lor. Încet-încet, cam pe la clasa a VI-a, ei devin mai independenţi, mi se spune, şi rolul adultului este mai mult de a se asigura că elevii şi-au planificat bine timpul. "Dacă au întrebări, este necesară o consultare asupra modalităţii de a găsi singuri răspunsurile.”

Clasa virtuală o înlocuieşte pe cea tradiţională

Internetul a fost o adevărată binecuvântare pentru copiii care urmează şcoala la distanţă. Na’im şi Bita îşi amintesc de începuturi, când nu intrasem încă în era lui www. Era dificil, spun ei, fiindcă totul decurgea printr-un permanent schimb de plicuri poştale. Astăzi, datorită unui software special, sora mai mică a lui Na’im beneficiază de prezenţa profesorilor, în ceea ce se numeşte V-clase (clasele virtuale). Aici, dascălii elevei îşi prezintă lecţiile pregătite anume ca ele să fie cât mai interactive, iar elevii cât mai implicaţi. „Un program care te face să devii mult mai interesat în a cerceta mai departe, pe cont propriu”, intervine Na’im pentru a puncta beneficiile.

Cursurile de ştiinţă sunt, probabil, cele care aveau ceva mai mult nevoie de V-clase. „Acestea sunt structurate diferit, în sensul înţelegerii şi aprofundării, cu ajutorul programelor de calculator. Sunt gândite să fie redate cât mai clar posibil şi oferă, desigur, posibilitatea verificării, în lipsa profesorului. De exemplu, la matematică, un concept este demonstrat de profesor, dar acelaşi lucru îl poate face şi un program pe calculator”, ne mai explică absolventul şcolii, care recunoaşte că „ştiinţa nu a fost chiar cel mai uşor lucru de învăţat în liceu, în lipsa laboratoarelor la fizică sau chimie.

Dar cursurile se îmbunătăţesc tot mai mult acum, iar autorii lor găsesc modalităţi tot mai creative pentru a ilustra conceptele cât mai clar cu putinţă. Până la urmă, pentru a reuşi, mai devreme sau mai târziu sursa de motivaţie pentru fiecare elev de a-şi face temele devine foarte importantă. Ai mai multă responsabilitate pentru propria învăţare, în loc să stai pasiv într-o clasă şi să asculţi ce vorbeşte profesorul. Asta te dezvoltă cu adevărat ca persoană şi îţi formează abilităţile de învăţare, de planificare şi disciplină, ceea ce te ajută foarte mult, mai târziu, în viaţă”, crede primul copil al cuplului Zerbes, cel de la care a început tradiţia învăţământului la distanţă, în familie.

Sora lui, de 18 ani, Maryam, i-a călcat pe urme, la fel de conştiincioasă. Este pasionată, în schimb, de literatura engleză, limba engleză şi ştiinţele sociale. Este artista familiei. Are voce frumoasă, cântă la pian şi la chitară (pe care a studiat-o tot on-line (!), printr-un curs oferit de şcoala din Canada. Maryam îşi doreşte o carieră artistică, având deja un prim album ccu propriile creaţii, lansat în vara trecută. Spune modestă că mai are multe de învăţat pentru a fi pregătită pentru un pas mare în muzică. Nu este tentată, însă, să  părăsească România nici măcar pentru asta. „Îmi place să călătoresc şi să vizitez alte ţări, dar mă simt acasă aici”.

Copiii şcoliţi acasă, mai puţin sociabili? Dimpotrivă!

La întrebarea firească dacă un copil nu riscă să fie mai puţin sociabil, să se integreze mai greu într-un grup, stând acasă, răspund nenumăratele studii de profil. Rezultatele sunt surprinzătoare. Ele relevă faptul că elevii educaţi acasă sunt mult mai sociabili decât cei care frecventează regulat o şcoală. Explicaţia: învăţarea 1 la 1 (elev – home instructor) dezvoltă abilităţile de studiu, dar şi pe cele sociale mult mai bine decât în cazul unui copil dintr-o clasă cu 25 de colegi şi un profesor.

Na’im confirmă prin chiar drumul pe care şi l-a trasat deja destul de clar: să folosească propria experienţă a cunoaşterii şi să răspândească acest tip de învăţământ, nou pentru România. „Prin experienţa trăită, am devenit foarte interesat de procesul de învăţare, de diferitele sisteme de învăţământ, de curriculae, precum şi de aspectele fiecărui sistem dintr-o ţară sau alta. Sper să contribui, prin cariera mea viitoare, la dezvoltarea învăţământului din întreaga lume”, promite cel care, la 20 de ani, este voluntar cu o vechime de 8 ani în Comunitatea Internaţională Baha’i. Na’im, asemenea surorilor sale, vorbeşte fluent engleza, germana şi, desigur, limba română.

Un tânăr-exemplu despre cum să-ţi conştientizezi de mic copil propriul rol şi despre felul în care îţi poţi aduce contribuţia, după pricepere şi putere, în lumea în care trăieşti. „Copiii de astăzi trebuie să creadă în capacitatea lor de a face o diferenţă în bine în societate şi în România. Eu, ca voluntar, sunt gata să-i ajut pe cei din jurul meu cu tot ce pot şi i-aş invita să lucreze împreună şi pe alţii, în educarea tinerilor juniori de 11 până la 14 ani. Eu însumi am avut şansa, datorită altor adulţi responsabili, să-mi dau seama cine sunt cu adevărat şi ce vreau să fac în viaţă, în serviciul umanităţii.”

Cel mai bine îi reflectă preocupările volumul pe care îl are deschis acum pe noptieră, "The Dawn-Breakers". O carte care vorbeşte despre un grup de tineri ce visau să transforme societatatea într-una mai bună şi care, prin actele lor de mare eroism, au dus mai departe curajul, finalitatea lucrurilor şi altruismul dezinteresat, în faţa opresiunii şi nedreptăţii.

Util
Cât costă 1 an la South Island Distance Education School?

5.000 dolari canadieni, pentru cei care nu sunt cetăţeni canadieni sau care nu sunt rezidenţi.

Şcoala este acreditată?

South Island Distance Education School este acreditată şi funcţionează sub egida Ministerului Învăţământului din Canada.

Ce presupune examenul de bacalaureat la South Island Distance Education School?

Examenul este format din 80 de credite, care sunt obţinute în clasele a X-a, a XI-a şi a XII-a. Aproape fiecare curs finalizat, pe parcursul acestor clase, este în valoare de 4 credite. Până la sfârşitul clasei a XII-a, trebuie ca elevul să aibă cel puţin 80 de credite în total. Există, de asemenea, o serie de examene obligatorii, provinciale (de stat), care sunt date în cursul acestor ultime trei clase. Odată trecute toate, elevul poate merge la o universitate, urmând să fie supravegheat de către un profesor universitar, pe parcursul exemenului, care se desfăşoară on-line.

Cursuri

Câteva dintre cursurile şcolii sunt obligatorii. Celelalte sunt opţionale şi reflectă înclinaţiile  şi obiectivele viitoare ale fiecărui elev în parte.

Cum găseşti o şcoală la distanţă?

Google: home schooling programs.

Unde o cauţi?

Pe Internet. Atenţie la informaţii precum vechimea şcolii, recunoaşterea diplomei de absolvire, afilierea la anumite instituţii, dacă e vorba de o şcoală publică. De exemplu, SIDES activează sub Ministerul Educaţiei, în British Columbia. Fiind o şcoală prestigioasă, mulţi cetăţeni străini, din Asia, în special, studiază în British Columbia, în timpul liceului, pentru a primi diploma de BAC de aici - o situaţie care înlesneşte inclusiv intrarea la facultatea vizată.

Pe site-urile şcolilor, verificaţi dacă materiile, cursurile pe care le aveţi în vedere există în programă! Din nou, exemplul SIDES: şcoala are un program de Advanced Placement, care dă elevului posibilitatea să acumuleze credite pentru facultate. De pildă, dacă alegi Advanced Placement English, la facultate se consideră deja terminat cursul de engleză, în primul an.

Cum aplici?

Pe site-ul fiecărei şcoli, găsiţi adresa de contact. Aici vă interesaţi de toate detaliile, cum ar fi taxele şcolii respective, condiţii, profil, admitere etc.

Există un proces de selecţie?

Depinde de şcoală. O şcoală publică, precum SIDES, acceptă elevi din toată lumea, dacă ei îndeplinesc condiţiile precizate.

Opinia lui Na’im

„Există unele concepte-cheie în educaţia de astăzi, care încă sunt perfectibile, indiferent de nivelul sistemului la care a ajuns o ţară sau alta. Studenţii sunt văzuţi ca nişte recipiente goale care trebuie umplute cu cunoştinţe, mai degrabă decât ca indivizi care pot participa activ şi se pot implica în procesul de învăţare. Un alt neajuns ar fi posibilităţile limitate de dezvoltare socială. În şcolile din zilele noastre, realitatea socială este destul de afectată de forţe externe, cum ar fi presiunea de la egal la egal şi numărul mare de elevi cu care un profesor lucrează, ceea ce îi reduce posibilitatea de a comunica la un nivel mai profund cu ei. Limitarea cadrului educaţional în şcolile de astăzi ar fi o altă deficienţă a sistemului. În lumea reală, trebuie să fim capabili de a interacţiona şi de a lucra cu oameni de toate vârstele. Un expert în învăţământ, care prezintă limitările sistemului educaţional actual, este Sir Ken Robinson

http://www.youtube.com/watch?v=zDZFcDGpL4U.”


Educaţie la distanţă vs Sistem tradiţional

Avantaje

- Posibilitatea de a învăţa în propriul ritm. Parcurgerea, după caz, a doi ani de studiu într-unul calendaristic.
- Recuperarea materiei pierdute, în cazul problemelor de sănătate, de exemplu, în timpul care îi este fiecăruia necesar şi evitarea astfel a înghesuirii cunoştinţelor în ultima lună de şcoală.
- Focalizarea elevului pe atingerea potenţialului său maxim, nu pe cel al colectivului, care este impus într-o şcoală tradiţională.
- Un mediu de învăţare creat special pe interesele şi aptitudinile elevului.
- Eliminarea obstacolelor logistice (deplasarea elevilor, întâlnirile şcolii cu părinţii etc).
- Abilităţi sociale dezvoltate într-o relaţie de tip 1 la 1, student şi instructor de acasă, spre deosebire de atenţia limitată pe care elevul o obţine într-o sală de clasă cu 15 până la 30 de elevi. „Comunicarea nu poate fi la fel de personală şi profundă”, este de părere Na’im.

Dezavantaje

- Dificultate în a învăţa limbi străine, la nivel de limbă maternă, în lipsa unei comunicări directe cu alte persoane. Imposibilitatea exersării vorbitului liber.

- Lipsa de acces în laboratoare specifice, în cazul cursurilor de ştiinţe.

- Imposibilitatea practicării unui sport de echipă cu colegii de şcoală („dar programul flexibil de învăţământ îţi permite, dacă vrei, să te alături oricărui club din propriul oraş”, mai notează Na’im. El şi sora lui au jucat baschet, mulţi ani, într-o echipă din Cluj, alături de care au mers în nenumărate tabere de baschet, în Germania, la iniţiativa Brose Baskets, care este cea mai performantă echipă din Germania).