"Pe de-o parte, capul (picăturii) poate rezista loviturilor de ciocan, dar pe de alta parte, coada se sparge la cea mai mica atingere, astfel ca în câteva microsecunde întregul obiect se transforma într-un praf fin de sticlă", explică Srinivasan Chandrasekar, profesor de inginerie industrială şi director al Centrului pentru procesarea Materialelor şi Tribologie de la Universitatea Purdue, din Indiana, coautor al noului studiu.

Potrivit lucrarii, rezistenta este data de forţele de compresiune ce acţionează la exteriorul picăturii şi care pot rivaliza cu forţele de compresiune suportate de anumite tipuri de oţel. "Lacrimile de Batavia" au devenit faimoase în 1660, când prinţul german Rupert de Rin a oferit câteva astfel de obiecte vărului său, regele Carol al II-lea al Angliei. Aceste curiozităţi, obţinute când sticla topită este picurată într-un recipient cu apă rece, erau cunoscute maeştrilor sticlari de secole.

Uimit de proprietăţile micilor obiecte, Carol al II-lea le-a trimis spre studiu savanţilor din Royal Society, care au publicat o primă lucrare în 1661, fără a înţelege însă cum de aceste picături puteau fi, în acelaşi timp, atât de rezistente şi atât de friabile.

În 1994 Chandrasekar şi un coleg au folosit o cameră video de mare viteză pentru a filma cu 1 milion de cadre pe secundă cum se sparg aceste picături. Astfel, s-a observat că in coada se formează mici crapaturi, care se extind rapid spre capul picăturii si care, odata ce au atins o viteză suficient de mare (aproximativ 1,5 kilometri pe secundă), se bifurcă. Apoi când cele două crăpături rezultate ajung la viteză suficient de mare, se bifurcă la rândul lor şi tot aşa. În cele din urmă întregul obiect este pulverizat de extinderea şi înmulţirea acestor mici crăpături.

"Coada i se rupe, dar capul parcă explodează pur şi simplu şi nu rămâne decât praf, iar această parte este cu adevărat spectaculoasă", a explicat Chandrasekhar pentru Live Science. O aplicaţie actuală a proprietăţilor lacrimilor de Batavia se găseşte în sticla securit folosită la parbrize. Tratamentul termic duce la creşterea rezistenţei mecanice, iar daca totuşi geamul se sparge el, scrie agerpres.