Fluxul de plasmă—un gaz superfierbinte cu sarcină electrică—din Soare este mult mai complex decât ar fi crezut oamenii de știință. De asemenea, conform concluziilor, acest flux nu ajunge decât până la jumătatea adâncimii prevăzute inițial—adică până la aproximativ 100.000 de kilometri adâncime, sub suprafața solară.

"Teoriile noastre anterioare despre ciclul solar nu erau pe de-a-ntregul corecte... și s-ar putea să fie nevoie să le modificăm", a comentat coordonatorul acestui studiu, Junwei Zhao, cercetător la Laboratorul de Fizică Experimentală Hansen din cadrul Universității Stanford.

NASA, dar și alte agenții spațiale, urmăresc cu atenție activitatea solară prin intermediul unor sateliți precum Solar Dynamics Observatory(SDO), ale cărui observații au fost folosite în realizarea acestui studiu. Obiectivul oamenilor de știință este de a înțelege mai bine steaua care a dat viață sistemului nostru solar.

Activitatea magnetică se acumulează din când în când pe Soare, provocând erupții cunoscute drept ejecții de masă coronală—erupții masive de plasmă solară care se propagă prin spațiu cu viteze de peste 5 milioane de km/h. Dacă aceste erupții lovesc Pământul, pot afecta sistemele electronice ale sateliților dar și sistemele de la sol.

Noul studiu a folosit instrumentul denumit Helioseismic and Magnetic Imager de la bordul SDO pentru a urmări modul în care valurile de plasmă se propagă prin Soare—la fel cum seismologii analizează undele seismice care se propagă prin scoarța terestră. În acest scop au fost obținute imagini radar la interval de 45 de secunde, timp de 2 ani.

Analiza acestor imagini dezvăluie noi detalii despre așa-numitul flux meridional, un mecanism asemănător unei benzi transportoare care poartă plasma prin interiorul Soarelui. Aceste gaze superfierbinți se mișcă pe suprafața Soarelui de la ecuator spre poli, și apoi pătrund înapoi spre interiorul solar pentru a se întoarce spre ecuator.

Caracteristicile observate de cercetători în valurile de plasmă le-a permis să înțeleagă dinamica materiei prin interiorul Soarelui.

"Odată ce am înțeles de cât de mult timp are nevoie un anumit val pentru a trece de partea exterioară a Soarelui, am putut determina și cât de repede se mișcă la interiorul acestuia, și astfel și cât de adânc coboară", a explicat Zhao.

Ținând cont de faptul că plasma coboară până la adâncimi mai mici decât se credea înainte, gazele fierbinți se întorc la exteriorul solar mult mai rapid decât s-ar fi așteptat cercetătorii.

Anul acesta a fost perioada de vârf a ciclului curent de activitate solară ce durează 11 ani. Acesta este cunoscut drept Ciclul Solar 24. Unele modele computerizate au prezis că acest ciclu va avea un moment de vârf foarte intens, însă acesta s-a dovedit a fi cel mai slab moment de vârf din ultimul secol. Calcularea greșită a caracteristicilor fluxului meridional al Soarelui a contribuit la formularea acestor prognoze eronate.

Acest studiu a fost publicat în ultimul număr al revistei The Astrophysical Journal Letters.