Fie că vorbim de terenuri agricole sau de păduri, investitorii români sau străini sunt tot mai atenţi la oportunităţile de achiziţie. Asta a fost situaţia în 2011 şi 2012 şi sunt toate şansele ca şi în 2013 să se întâmple acelaşi lucru.

Se caută suprafeţe compacte de 7-800 de hectare, iar preţurile care se plătesc sunt între 2.000 şi 2.500 de euro pe hectar”, susţine Adrian Crivii, fondatorul companiei pentru consultanţă şi evaluare Darian, cel mai mare evaluator independent din România. Mai mult, Adrian Crivii spune că Darian a realizat o serie de evaluări în 2011 pentru o companie străină, exact în vederea achiziţiei de terenuri agricole.
„Pare să fie noul boom imobiliar”, mai spune Adrian Crivii. Bineînţeles, se referă la goana după terenuri agricole, care a început să fie tot mai vizibilă din 2009 încoace. Şi aşa s-a ajuns în situaţia ca astăzi între 7 şi 10% din suprafaţa agricolă a României să fie deja vândută străinilor.
Iar „bătaia peştilor” va fi exact în 2013, pentru că acesta este ultimul an în care încă stă în picioare interdicţia pe care o au persoanele fizice şi juridice străine în ceea ce priveşte achiziţia de terenuri agricole. De fapt, această interdicţie nu i-a oprit pe nonrezidenţii care au vrut să cumpere pământ, pentru că legea permite societăţilor comerciale înregistrate în România, indiferent de provenienţa acţionarilor, să cumpere oricâte terenuri doresc.

Şi în 2013 cine vrea să facă investiţii speculative - să cumpere teren în ideea că din 2014, odată cu ridicarea interdicţiei, hectarul de teren agricol se va scumpi - o vaputea face prin aceeaşi metodă: înfiinţează un SRL sau un SA care poate cumpăra oricât de mult teren.
Pe lângă faptul că achiziţia de terenuri agricole poate aduce profit la revânzare, se pot câştiga bani frumoşi din agri cultură. „Preţurile terenurilor agricole româneşti tind să ajungă la nivel european”, spune Adrian Crivii. El a mai adăugat că nu ar fi deloc surprins dacă peste 5-10 ani un hectar de teren agricol se va vinde cu 7-8.000 sau chiar 10.000 de euro, în contextul în care la nivel global se vorbeşte tot mai mult despre creşterea consumului de produse agricole.

Unde trebuie să ne orientăm Şi pământ bun de agricultură există din abundenţă. Recensământul General Agricol, realizat de Ministerul Agriculturii şi dat publicităţii în 2011, arată că annual circa 2,2 milioane de hectare rămân necultivate.

Pe de altă parte însă, cifrele din studiu arată gradul extrem de mare de fărâmiţare a proprietăţii terenurilor arabile: 4,7 milioane de hectare au fost lucrate în anul agricol 2010-2011 de 7 milioane de persoane, în cadrul exploataţiilor agricole fără personalitate juridică. În acelaşi timp, circa 3,4 milioane de hectare aflate în administrarea unor firme de profil sau asociaţii agricole au fost lucrate de puţin peste 85.000 de oameni. A doilea exemplu este cel al agriculturii făcute cu utilaje proprii acestei activităţi, iar primul exemplu arată dimensiunea agriculturii pentru autoconsum.

Însumăm 2,2 milioane de hectare nelucrate cu 4,7 milioane de hectare pe care se face agricultură „cu calul şi căruţa” şi obţinem aproape 7 milioane de hectare de teren agricol numai bun de măritat către străini. Este însă greu de crezut că se va vinde tot acest pământ, chiar şi în decurs de mai mulţi ani. Dar, în contextul în care prin Uniunea Europeană nu prea găseşti teren agricol atât de ieftin ca în România, este de aşteptat să asistăm la tot mai multe tranzacţii cu ogoare.

„O oportunitate pe care o are România se referă la calitatea solului şi la proprietăţile pe care le au terenurile din România. Acest lucru probabil că atrage foarte mult privirile investitorilor străini care astăzi sunt prezenţi în România”, susţine ministrul Agriculturii, Daniel Constantin.

Străinii, cu ochii pe pădurile noastre Pe lângă terenurile agricole, pădurile României ar putea fi pe lista de obiective de interes a investitorilor străini sau români. „De circa un an se observă o anumită efervescenţă pe piaţa terenurilor forestiere din România”, afirmă Marius Grigorică, senior business analyst la Departamentul Investiţii din cadrul DTZ Echinox, un important jucător de pe piața imobiliară locală. „Avem în standby fonduri de investiţii din Europa, dar şi din Statele Unite ale Americii, care vor să cumpere păduri în România”, continuă Marius Grigorică. La fel ca terenurile agricole, pădurile româneşti au marele avantaj de a fi ieftine. Reprezentantul DTZ Echinox spune că anul trecut un hectar de pădure se vindea, în medie, cu circa 2.000 de euro, iar astăzi se vorbeşte de 3.000, chiar 3.500 de euro hectarul. Chiar şi aşa, sunt greu de găsit suprafeţe mari, pentru că, la fel ca terenurile agricole, proprietatea este extrem de fărâmiţată în cele mai multe cazuri şi când vine vorba despre păduri. „Se caută suprafeţe mari, de ordinul sutelor sau chiar miilor de hectare”, afirmă Marius Grigorică.

La fel ca terenurile agricole, pădurile româneşti nu pot fi achiziţionate de străini decât prin intermediul unor firme înregistrate în România, însă asta nu i-a oprit pe nerezidenţialii interesaţi să cumpere suprafeţe de pădure de ordinul zecilor de mii de hectare. Spre deosebire de terenurile agricole, pădurea are un regim special, în sensul că un privat care vrea să-şi vândă pădurea va anunţa întâi statul, care are drept de preempţiune. Însă statul nu are bani pentru astfel de achiziţii, aşa că, după ce va refuza oferta privatului, acesta va putea să-şi vândă oricui pădurea. Astfel, cel puţin teoretic, statul poate controla foarte exact fluxul de vânzări de pădure, însă nu o face pentru că nu are bani.

Firme ca Holzindustrie Schweighofer, Kronospan Sepal, Egger Romania, deţin de ani buni şi exploatează mii de hectare de pădure în România. Apoi, diverse fonduri de investiţii au achiziţionat alte zeci de mii de hectare de pădure. Un exemplu l-ar putea constitui universitatea americană Harvard, care are în Vrancea circa 35.000 de hectare de pădure - şi mai cumpără când găseşte în piaţă suprafeţe care să se potrivescă cu portofoliul deja format.

Interesul străinilor pentru codrii noştri nu este surprinzător, având în vedere că prin Europa rar se mai găseşte de vânzare pădure sub zece mii de euro hectarul. Pe de altă parte, pădurea românească este mai bogată decât cea occidentală: volumul mediu de lemn pe hectar de pădure în ţara noastră este de 217 de metri cubi, în timp ce media europeană este de 147 de metri cubi, conform unui studiu realizat în acest an de DTZ Echinox. Mai mult, ritmul anual de creştere forestieră este de aproximativ 5 metri cubi pe hectar (cu 20% mai mare decât media europeană de 4 metri cubi pe hectar).

MOTIVE PENTRU CARE TERENURILE AGRICOLE SUNT LA MARE CĂUTARE
1. Preţ mic comparativ cu media europeană
2. Calitatea bună a terenurilor, care se pretează pentru toate tipurile de culturi
3. Lipsa de finanţare pentru desfăşurarea diverselor activităţi agricole
4. România este stat membru al Uniunii Europene

CÂT COSTĂ HECTARUL DE TEREN AGRICOL ÎN UE
Ţara Preţ (euro)
Danemarca 16.000-20.000
Olanda 13.000-16.000
Franţa 11.000-13.000
Spania 8.000-12.000
Polonia 6.000-7.000
Ungaria 5.000-7.000
România 1.500-2.500

CINE DEŢINE PĂDURILE ROMÂNIEI
România are circa şapte milioane de hectare de pădure şi mai mult de jumătate se află în proprietatea statului.
51% din fondul forestier se află în proprietate publică şi este administrat de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva; 49% reprezintă proprietate privată şi este administrată de structuri silvice private; 3,28 milioane de hectare aparţin statului român; 2,08 milioane de hectare sunt în proprietatea persoanelor fizice şi juridice; 1,75 milioane de hectare sunt proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale.