Istoria a demonstrat ca pe timp de criza preferintele oamenilor se schimba sub povara nevoii de a economisi. Prin analogie cu „noile norme” specifice evolutiei econo­mice, expertul-sef al Gallup, Dannis Jacob, a introdus notiunea de „norma noua” a comportamentului de consum. In mo­men­tul de fata, oamenii sunt tentati sa cheltuiasca mai putin decat si-ar fi permis in conditii similare, dar inainte de izbucnirea crizei.

A creat criza globala obiceiuri noi la nivelul populatiei? Da. I-a invatat pe oameni sa fie mai chibzuiti, mai economicosi. Un lucru bun, pe de o parte, dar daunator, pe de alta. Pentru ca, spune Jacob, in conditiile in care consumul se reduce, optimismul devine mai ponderat cand este vorba de ca­pa­citatea economiei globale de a reveni la vechiurile ritmuri de dezvol­tare. Mai ales in ultimele luni, institutiile de son­dare a opiniei publice au asaltat lumea cu intrebari legate de modificarile apa­rute in ultimele luni in viata de zi cu zi. Este un aspect care ii intereseaza, in egala masura, pe economisti si pe expertii in marketing, pentru planificarea vanza­ri­lor. Un asemenea studiu a fost publicat de GfK Group, realizat in noua state pe un esantion de 10.200 de persoane cu varsta de peste 14-15 ani, reprezentand 439 de milioane de consumatori.

Con­clu­zie: cheltuielile zilnice continua sa scada, masura la care apeleaza locuitorii Germaniei, Frantei, Marii Britanii si Austriei. Exista oameni care refuza ideea de a face economii la categoriile de chel­tu­ieli selectate de sociologi: cei mai multi sunt in Polonia si Spania, cu toate ca in aceasta ultima tara rata somajului este una dintre cele mai ridicate din UE, fara statele baltice. La polul opus, cei mai eco­nomicosi s-au dovedit francezii si rusii.


Cine la ce renunta


In Germania si Austria economiile vizeaza in special produsele alimentare, mersul la restaurant sau prin cluburi si baruri, achizitii de amploare (mobila, electrocasnice, masina etc). In plus, francezii nu mai merg atat de mult la teatru, concerte, spectacole, in timp ce olandezii au taiat masiv din cheltuielile pe mancare. Italienii nu-si mai cumpara atata imbracaminte cum faceau in anii trecuti si petrec mai putin timp prin localuri. La britanici se observa o mai buna echilibrare a segmentelor afectate de economii. La fleacuri renunta nu nu­mai europenii. Expertii Cabinetului Harris Interactive au stabilit ca ameri­canii s-au reorientat catre branduri mai ieftine, chiar marci necunoscute, de calitate, dar mai ieftine. Strang cureaua chiar si americanii, pentru care situatia financiara nu reprezinta o problema. Agentia Gallup arata, recent, ca 48% din­tre locuitorii Statelor Unite au inceput sa dea dovada de mai multa chibzuinta in pri­vinta cheltuielilor, iar 56% au recu­nos­cut ca, desi detin suficienti bani, prefera sa „nu-i dea pe orice”. In sonda­jul Gallup, 70% dintre americanii inter­vie­vati au declarat ca si-au redus din chel­tuielile cotidiene. In prezent, ameri­ca­nii economisesc mai mult decat in iunie 2009, dar mai putin decat in octom­brie 2009, luna considerata moment critic.

Mult timp liber pentru prieteni si vecini


In acest context, economistii brita­nici au propus o noua solutie de comba­te­re a somajului si inegalitatii: ei au sugerat reducerea saptamanii de lucru la... 21 de ore. Expertii britanici de la cen­trul New Economic Foundation (NEF) sunt de parere ca o saptamana de lucru de numai 21 de ore constituie un mijloc de a combate numeroase boli economice si sociale, de la somaj la inegalitatea intre sexe. Expertii NEF se plang: actuala criza este produsul unui consum absurd si al unor credite usor accesibile, care il obliga permanent pe consumator sa-si ma­reasca ziua de lucru, pentru a-si putea acoperi cheltuielile tot mai mari. Iar o explozie a consumului si, prin ur­ma­re, a productiei conduce la o dete­rio­rare a conjuncturii ecologice si la o crestere a emisiilor de gaze cu efect de sera. In opinia NEF, consumatorii se con­damna singuri la tot felul de stresuri inu­tile, iar urmasii lor - la o copilarie ne­fericita, pentru ca, aflati in permanen­ta la serviciu, parintii lor ii priveaza de bogatia comunicarii. Prin urmare, spun specialistii NEF, daca saptamana de lucru va fi limitata la 21 de ore, in locul celor 40 de ore adoptate de majo­ri­tat­ea tarilor, nimeni nu va ramane deza­magit. Copiii vor fi multumiti, parintii sanatosi, emisiile de gaze cu efect de sera se vor reduce, iar oamenii vor incepe sa pe­treaca mai mult timp acasa, cu prie­tenii si vecinii.

Societatea incepe sa res­pecte indeletniciri casnice precum spa­latul vaselor sau repara­tii­le mino­re prin casa. Inegalitatea dintre barbati si femei se va nivela. Dar cel mai im­por­tant aspect, subliniaza expertii britanici, este faptul ca veniturile care revin acum lu­cra­torilor care tin cu dintii de locurile lor de munca vor fi redistribuite in favoarea outsiderilor, a celor care cu greu isi ga­sesc angajare. Astfel, somajul va scadea, concluzioneaza analistii NEF. Johnatan Woodswort, de la Centre for Economic Performance, spune ca ideea de a reduce saptamana de lucru este un semn clar al recesiunii.

Numai patru ore de munca in sapte zile


Visul de a lucra mai putin a inflorit pe durata actualei crizei. De mare popu­la­ritate s-a bucurat cartea lui Tim Ferris „Saptamana de lucru de 4 ore”. Autorul relateaza cum sa muncesti numai o ju­ma­tate de zi, in fiecare luni, si cum sa-ti in­cre­din­tezi viata magilor indieni. Ferris ii sperie pe cititori cu date statistice: 63% dintre americani muncesc mai mult de 40 de ore pe saptamana, iar 40% - peste 50 de ore; managerii muncesc cu o luna mai mult pe an decat in 1070, iar americanii din clasa de mijloc cu doua luni mai mult. Majoritatea economistilor privesc scep­tic la toate aceste calcule, sustinand ca saptamana de lucru se reduce cons­tant de mai bine de 200 de ani. Laureatul Premiului Nobel, Robert Fogel, a calculat: in 1880, un american, cap de familie, se odihnea, in medie, 1,8 ore pe zi, fara a pune la socoteala cele opt ore de somn. In 1985, un american isi rezerva pentru sine 4,7 ore.