Pentru cine NU guverneaza Cabinetul Boc Roma­nia este clar ca lumina zilei. O spun sondaje de ultima ora, care arata ca majoritatea  cetate­nilor acestei tari (80%) este con­vinsa ca ne indrep­tam catre prapastie (faliment national), ca aceia care au bani fura si ca frauda la vot a devenit cutuma in simulacrul de democratie de sorginte dambo­viteana ale carei victime suntem. 

Cum spuneam, poporul roman cu siguranta nu este destinatarul politicilor (anti)nationale, (anti)eco­­­nomice si (anti)sociale, croite la comanda institu­tiilor financiare internationale si a oligarhilor por­tocalii si marketate galagios de asa-zisii experti si analisti semidocti, mufati la statele de plata ale unor banci, agentii de rating, firme de consultanta, etc. cu interese clare si un lobby extrem de efi­ci­ent in zona politicului si economicului. 

Clivajul din­tre guvernanti si mase a devenit atat de vizibil incat cei dintai nici nu mai fac eforturi sa mimeze inte­re­sul de altadata fata de nevoile oamenilor de rand. Plictisiti si agasati de perma­nenta lamentare a cetatenilor cu salarii ciuntite si demnitate calcata grosolan in picioare, enervati de insistenta cu care jurnalistii continua sa se intereseze de tunurile mai mari sau mai mici date banului public, ar cam in­chide tara asta impo­sibila daca nu ar mai fi rost de niscaiva profituri.

Cinismul cu care ministrii mag­nati privesc zvarcolirea milioanelor de oameni obli­gati sa suporte la nesfarsit devalizarea tarii a atins apogeul. Ce mare scofala o noua scumpire a gaze­lor, se mira indiferent unul dintre fostii corifei rezidenti in Palatul Victoria. Un altul il comple­teaza de minu­ne: Noi cresteri de preturi la ali­mente, ei si ce? Rand pe rand, cei numiti sa admi­nistreze treburile sta­tului confirma, prin spuse si prin fapte, ca nu au cheltuit bani si energie in campania electorala ca mai tarziu sa satisfaca capriciile multimilor pen­tru un trai decent. Ca vorbaria din alegeri face par­te dintr-un joc pe care ei il stapanesc la perfectie si ca, in general, zicala cu „Fa ce face popa, nu ce zice popa” ar trebui sa ne fie indrumar tuturor, daca vrem acolo unde au ajuns ei.