Pentru Bogdan Baltazar ziua de astazi reprezinta un frumos moment aniversar. La 70 de ani, nu respinge provocarea de a fi din nou bancher, desi prestigiul si statutul sau profesional il determina sa fie foarte selectiv cu eventualele oferte. Nu este multumit de modul cum a evoluat mediul de afaceri autohton, dar crede ca Romania are inca oportunitati de investitii neexploatate.

„Financiarul”: Domnule Baltazar, numele dumneavoastra este asociat in permanenta cu acela al conducerii BRD, iar ziua de azi reprezinta, tot pentru dumneavoastra, un frumos moment aniversar. Daca ar fi sa o luati de la inceput, ati mai accepta sa fiti bancher?
Bogdan Baltazar: Da, as accepta sa mai fiu bancher, dar nu la orice ban­ca. Dupa ce am plecat de la BRD, am avut oferte sa lucrez pentru alte banci, nu pentru pozitia de CEO sau de presedinte, dar nu am acceptat. Nici din punct de vedere sen­ti­men­tal nu am vrut, nici sub aspectul pres­ti­giului. Si asta pentru ca am lu­crat intr-o banca pe care am crescut-o, impreuna cu colegii mei francezi si romani, de la o cota de piata de 3,5% la peste 20% pentru anumite pro­du­se. Este banca cea mai per­for­manta din sistem, care are, de exem­plu, cel mai mare profit pe procent de cota de piata. De ase­menea, este o banca cu un grad de satisfactie al clientilor foarte mare. Acest grad se masoara si in sondaje, dar se masoara si in pro­duse pe client. Or, nivelul de 4,8 pro­duse pe client in­seamna un grad de satisfactie foarte mare. Consider ca o asemenea rea­li­zare, in conditiile Romaniei, este remarcabila. Asadar, din punctul de vedere al po­ten­tia­litatii as accepta sa fiu bacher, dar, in peisajul actual, nu prea vad cum.


„As introduce standardele internationale de contabilitate”


Dar daca ati fi guvernatorul Bancii Nationale, care ar fi primele lucruri pe care le-ati face?
Inainte sa va raspund concret, vreau sa precizez ca eu voi ramane mereu cu o mentalitate de bancher comercial, nu de bancher central. Cred ca Mugur Isarescu este foarte potrivit pentru acest post, avand in vedere si dotarea lui nativa cu di­plo­matie. Un bancher de banca centrala trebuie uneori sa cultive o am­bi­gui­tate studiata. Este absolut obli­ga­to­riu. As sti si eu sa realizez acest lucru, dar, cu temperamentul care ma caracterizeaza, eu spun ceea ce am de spus, sigur, in limitele po­li­te­tei si ale adevarului. Si acum sa re­vin. Ce as face eu acum, daca as fi guvernatorul BNR? Cred ca as trece la standardele internationale de con­ta­bilitate, pentru ca ele reflecta mai bine performanta unei banci si ne-ar permite sa ne comparam mai usor cu ceea ce este peste hotare. La noi, sistemul Romanian Accounting Standards - RAS este supraprudent.

Intr-un fel, acest sistem este bun pentru Ministerul de Finante, pentru ca lasa mai mult profit de taxat. Cu IFRS se provizioneaza mai usor si, atunci, ramane mai putin de taxat. Poate ca si acesta este un motiv pen­tru care nu se introduce. Pe de alta parte, as mai cobori putin rata de politica monetara, cu atentie insa, ca sa nu aprindem inflatia. Dar cred ca aceasta decizie o va lua si Banca Na­tio­nala. In general, pot sa spun ca modul in care Mugur Isarescu a dirijat destinele bancii centrale in aceasta perioada de criza este aproa­pe ireprosabil. Singura greseala, poa­te, a fost ca s-a dovedit prea optimist in ceea ce priveste cresterea eco­no­mi­ca pe 2009, cu o previziune chiar in teritoriu pozitiv. Insa, pana la ur­ma, nici acesta nu este un lucru rau. Guvernatorul bancii centrale trebuie sa fie optimist.

Care credeti ca este cea mai periculoasa capcana in care ar putea cadea bancile in aceasta perioada de criza?

Cea mai mare greseala pe care ar face-o bancile ar fi sa deschida, fara selectivitate, robinetul creditelor. Adi­ca ceea ce le cere toata lumea: sa crediteze, sa crediteze, sa crediteze. Banca trebuie sa finanteze proiecte care asigura rambursarea creditului, pentru ca sunt banii deponentilor. Rata de adecvare a capitalului este un­deva in jur de 10%. Restul de apro­xi­mativ 90% sunt banii deponentilor, din depozite. N-as vrea sa arunce cu banii. Si majoritatea nu fac acest lucru, ba dimpotriva. De aceea, cred totusi ca bancile sunt prea crispate cand vine vorba de credite.

Alte pe­ri­cole nu vad. Sistemul bancar ro­ma­nesc este foarte capitalizat si are o foarte buna lichiditate. Datorita soliditatii lor, datorita sprijinului actionarilor majoritari, care s-a ma­ni­festat puternic si in realitate, nu numai prin angajamentele asumate la Viena si Bruxelles, cred ca bancile sunt segmentul viguros al economiei romanesti, ancora acesteia. Ele nu trebuie obligate sa faca ceea ce le cer, uneori, oamenii politici.

De ce credeti ca nicio banca germana nu s-a hotarat sa intre in Romania?
Sunt o serie de reprezentante, dar mi-e foarte greu sa ma pronunt, pentru ca nu am discutat, in general, cu ei. Ati vazut ca vin pe partea de investment banking. Acum sunt lead manager impreuna cu alte doua banci la emisiunea de eurobonduri a Gu­vernului. Cred ca, in general, sub aspectul extinderii globale, bancile germane raman destul de pro­vin­cia­le. Adica extinderea bancilor ger­ma­ne in lume este mica, in raport cu for­ta capitalului. Lor le este su­fi­cien­ta piata interna. Au relatii, se pot apro­viziona ieftin de la bancile lor populare, landesbanken, si sunt bine capitalizate. Cred ca bancile ger­ma­ne le sunt suficiente lor insele.


„Bancile romanesti tin la pret”


Cum apreciati nivelul preturilor de pe piata bancara? Acesta a mai scazut din cauza crizei?
Nu prea, au inceput negocieri serioase in astfel de cazuri. Se pot calcula diferite raporturi pentru a obtine un pret, cum ar fi, de exem­plu, profitul raportat la procent din cota de piata. Eu nu cred insa ca bancile sunt supraevaluate. Mai multe banci ar fi interesate sa vanda, insa nu prea se inghesuie cum­pa­ra­to­rii. Sigur, sindromul ar trebui sa fie cel de care vorbiti, preturile sa fie mici. Dar bancile din Romania sunt destul de performante si tin la pret.


Ce forma credeti ca va avea criza in Romania si cand vor aparea primele semnale ale revenirii economiei?

Am mai spus-o si vad ca nu am gresit. Eu sunt adeptul unei crize in L. Adica o cadere brusca, ceea ce am avut, si o iesire foarte usoara, dar nu chiar orizontala. In opinia mea, criza va fi un L usor indoit in jurul axei sale. Eu cred ca ar trebui ca primele semne, o anumita stagnare, adica sa nu ne mai prabusim ca pana acum, s-ar putea inregistra in trimestrul IV, cand ne-am putea baza pe consumul normal de sfarsit de an. Consider ca revirimentul ar trebui sa inceapa la sfar­situl trimestrului I in 2010, avand in vedere si ceea ce se in­tam­pla si pe plan international. Ben Bernanke a declarat ca SUA ies din criza, asa se intampla si cu tarile Uniunii Europene. Noi depindem foarte mult de importurile lor si de apetitul lor pentru investitii. Si cum fata de aceste state avem un decalaj de patru-cinci luni, eu cred ca o crestere solida ar putea demara in trimestrul I din 2010. Va fi o crestere mai lenta, nu in ritmurile din  2006-2008, dar persistenta si poate mai sanatoasa.


Cand credeti ca s-ar putea relua discutia privind o reincepere a dezvoltarii investment bankingului in Romania?
Cred ca s-ar putea relua discutia cand ne vom stabiliza pe o curba de crestere si cand avantajele certe ale Romaniei, ca membra a Uniunii Eu­ro­pene, vor fi exploatate la ma­xi­mum. La noi nu sunt inca folosite, din punct de vedere economic, foar­te multe oportunitati, cum ar fi agri­cultura, de unde am putea hrani 80 de milioane de oameni, insa noi nu putem hrani nici 20 de milioane, res­tructurarea energiei, productia de piese de schimb pentru o serie in­trea­ga de componente. Eu visez sa fa­cem si noi ceea ce au reusit ir­landezii. Ei aproape ca nu produc nimic in mod autonom, ci sunt sub­con­trac­tori ai unor mari companii in­ter­na­tio­nale.

Si noi ne putem exploata aceasta vocatie, de subcontractori. Cred ca pe masura interesului pen­tru achizitii in strainatate si in urma unei anumite consolidari a sec­to­ru­lui de afaceri, mai ales dupa criza, va aparea o atmosfera prielnica in­vestment bankingului, care, in esen­ta, inseamna „fuziuni si achizitii”.  Desi anticipez o dezvoltare mai nor­mala a investment bankingului in Romania, totusi cred ca nu vom ajunge niciodata la modelul anglo-saxon, adica finantarea companiilor sa se realizeze intr-o proportie mai mare din piata de capital, decat din banca comerciala. Noi vom ramane pe sistemul continental, cel de fi­nan­tare bancara. Totusi, in viitor, pro­por­tia in care firmele vor apela la pia­ta de capital si la instrumentele de investment banking va fi, fara in­do­iala, mai mare.

Sunteti multumit de cum a evoluat mediul de afaceri romanesc in ultimii 20 de ani?
Nu sunt multumit. Este ca­pi­ta­lism si libertate. Au aparut lucruri in­teresante, au aparut producatori si vanzatori. Au aparut oameni de afa­ceri romani foarte solizi. Dar mediul de business este inca afectat de ne­com­petitivitate, de clientelism, de co­ruptia guvernamentala. Lipsa de dez­voltare din anumite domenii, evo­lutia politicii si societatii ro­ma­nesti au poluat mediul de afaceri si au stanjenit adevaratii capitalisti sa se afirme la valoarea lor reala.

Care sunt proiectele dumneavoastra pe plan profesional?
Proiectele mele sunt de a con­ti­nua sa fac consultanta. De altfel, ofer consultanta cu rezultate bune. Sunt foarte selectiv in alegerea clientilor si resping enorm de mult. Resping pe de o parte asocierile nefericite, care mi-ar afecta reputatia, iar pe de alta, nu accept afacerile foarte mici, din cauza ca sunt consumatoare de timp. Ca atare, am cativa clienti ins­ti­tutionali mari. Raman in con­ti­nua­re, pe multe domenii, un consultant al BRD-ului, desi sunt si in Consiliul lor de Administratie. Mie toata viata mi-a placut sa muncesc si sa ma afirm. Mi-a placut sa-mi vad com­pe­ti­torii numai in oglinda retrovizoare. Dar incerc sa mai fac si altfel de lu­cruri, care sa-mi placa si sub aspect sen­zorial. De exemplu, am jucat polo in tinerete si continui sa inot zilnic si sa fac gimnastica in fiecare di­mi­nea­ta. Citesc in continuare foarte multe lucrari de economie si finante, dar, in paralel, citesc si carti pentru exercitiu mental, ca de exemplu, fi­lo­sofia analitica, o ramura care s-a ma­tematizat foarte mult. O citesc ca la Politehnica, cu creionul si hartia langa mine.