Ne-am lamurit de mult in privinta autostrazilor din Romania! Nu are rost sa tot speram, an de an, ca poate ceva-ceva se va misca in acest sens, ca poate vom avea acele autostrazi de care se tot vorbeste de vreo 10 ani si ca guvernantii vor intreprinde ceva pentru punerea in practica a planurilor pe care ni le tot vantura cam tot de atata vreme. Ne-am lamurit si cu guvernantii, care au in vedere constructia de autostrazi doar atunci cand se afla in campanii electorale. Sute sau mii de kilometri promisi doar pentru a atrage voturi, nimic in realitate dupa ce ajung la putere. PD-L a fost campion la astfel de promisiuni, in 2008, cu ocazia alegerilor generale. Era vorba de minimum 900 de kilometri care urmau sa fie dati in folosinta in mandatul de patru ani. A trecut deja mai bine de un an, dar in realitate s-au finalizat doar 42 de kilometri de autostrada. Matematic vorbind, in aceasta perioada ar fi trebuit sa fie dati in folosinta cam 225 de kilometri.

Pentru acest an, guvernantii anunta, prin vocea minis­trului Transportului si Infrastructurii, Radu Berceanu, ca teoretic ar putea fi terminati inca 100 de kilometri. Dar se plange ca nu are finantare decat pentru vreo 30-40 de kilometri. Insa nici acestia nu sunt siguri: depinde cum se directioneaza banii: spre portiuni mici in lucru, iar restul aflate in constructie sa fie „inghetate”, ori spre toate zonele in care se lucreaza, pentru a mai avansa un pic stadiul executiei. In prima varianta vor putea fi finalizati cei 30-40 de kilometri, in a doua nu se finalizeaza nimic in acest an.

Acum vreo luna, premierul Emil Boc ne „ameninta” cu vreo 50 de kilometri finalizati din Autostrada Bucuresti - Ploiesti si cu inca vreo 40 din Autostrada Transilvania. In realitate, nu va fi vorba de asa ceva. Bechtel are de primit inca o gramada de bani, restante de anul trecut, si se joaca de-a disponibilizarea in masa, poate-poate o mai primi ceva din datorie. Emil Boc a ajuns doar sa spere ca Bechtel nu va opera prea multe concedieri, iar Radu Berceanu se plange, din nou, ca dezvoltarea infrastructurii nu are fonduri suficiente.

Cam la asta se rezuma activitatea ministrului Transporturilor: sa-si planga de mila ca a primit prea putini bani de la buget, de parca ar fi un ministru din opozitie, ajuns intamplator in guvern. Un fel de pensionar care protesteaza ca are pensia de la stat prea mica. Nu vorbeste despre fondurile UE de miliarde de euro alocate infrastructurii, dar necheltuite pana acum. Nu spune nici de ce statului i-a venit atat de greu ideea de a construi autostrazi in concesiune, pe banii constructorului, si nici de ce, daca tot se pot face pe banii altora, nu se trece mai repede la acest sistem. Nu spune nici de ce nu a reusit sa obtina mai multe fonduri la buget pentru infrastructura ori cat de mult s-a certat cu premierul Emil Boc pentru asta. Asa cum nici premierul nu spune unde sunt cele 20 de procente din Produsul Intern Brut alocate infrastructurii, asa cum anunta in programul „anticriza” la inceputul anului trecut. Guvernantii s-au obisnuit sa se limiteze, in privinta infrastructurii, doar la planuri megalomanice, facute pe hartie, care nu sunt niciodata puse si in practica.

La acest capitol, nu-i intrece nimeni. Se complac in aceasta situatie aproape penibila cu fiecare declaratie privind planurile lor in privinta constructiei de autostrazi. Si, culmea, pare ca le place.