Un business tânăr, de doar câţiva ani, făcut cu o materie primă veche de când lumea. O invenţie românească, brevetată în 2007, transformată rapid într-o afacere de masă extinsă în multe dintre oraşele ţării şi care a ajuns şi peste hotare, în Barcelona şi Budapesta, fiind curtată acum de investitorii din Japonia sau Dubai.

 Costurile de amenajare a unei saline artificiale variază în funcţie de suprafaţa încăperii căptuşite cu sare. Suma de pornire este de 5.000 de euro, dar nu depăşeşte 30.000 de euro. Cu un marketing bun, dar mai ales pe baza rezultatelor obţinute în tratarea anumitor afecţiuni, banii se întorc la investitor într-o perioadă cuprinsă între 6 luni şi doi ani şi jumătate, după cum ne-a povestit chiar inventatorul salinei de suprafaţă, Nelu Ştefan Roman. Iar mica afacere pare a fi una profitabilă, pentru că altfel, salinele artificiale „nu ar apărea ca ciupercile după ploaie”. Dovadă stă chiar cifra de afaceri a unui astfel de business, care merge până la câteva zeci de mii de euro anual.

Pentru aceasta însă trebuie respectate anumite reguli. Prima şi cea mai importantă este aceea de a înţelege că nu este de-ajuns să căptuşeşti o încăpere cu sare ca să o numeşti salină artificială. „Aurul alb” folosit în acest scop trebuie să se comporte la fel ca în mediul lui natural, ca un organism viu, respectiv să poată „respira” şi să îşi păstreze neschimbată compoziţia. De aceea, porii cărămizilor de sare trebuie menţinuţi tot timpul deschişi, prin întreţinerea periodică şi îndepărtarea stratului de suprafaţă, respectiv pelicula mătuită care cu timpul împiedică circulaţia aerului şi emanarea de particule în încăpere. Totodată, dacă pereţii camerei nu sunt foarte bine izolaţi înainte de aplicarea bulgărilor de sare, ei sunt afectaţi de coroziune, care modifică rezistenţa clădirii. Apoi, nu orice fel de sare este bună pentru căptuşirea interiorului. Ea trebuie să fie extrasă dintr-o salină naturală şi este influenţată de modul de exploatare, respectiv de tăiere a blocurilor. Cel mai bun „aur alb” este cel din salina Praid, pentru că este mai tare şi rezistă mai mulţi ani, spre deosebire de cea de la Slănic-Prahova, care se topeşte mult mai uşor. Rezistenţa face şi diferenţa când este vorba de preţ: sarea de la Slănic este mai ieftină şi se vinde cu 190 de lei tona, fără TVA, în timp ce sarea de la Praid costă 250 lei fără TVA/tonă.

O altă condiţie care garantează succesul este suprafaţa încăperii de minim 20 de metri pătraţi. Totodată, capacitatea pe oră a unei saline artificiale trebuie să fie de maximum cinci persoane, astfel încât volumul de inhalare să fie unul optim. Pentru această suprafaţă sunt necesare 20 de tone de sare. Altfel spus, fiecare metru pătrat trebuie acoperit cu 1 tonă de bulgări de sare.

 Atenţie la falsuri!

Inventatorul conceptului a explicat că şi în acest business există falsuri. Cea mai întâlnită situaţie este aceea în care nu se folosesc cărămizi de sare, ci se tencuiesc încăperile cu pulbere fină, folosită în bucătărie. În acest caz, efectele terapiei sunt nule, pentru că praful de sare nu se comportă ca un organism viu.

„Au apărut şi firme care amenajează efectiv saline cu pereţi din gips carton, pe care sunt desenaţi bulgări care imită sarea, iar pe jos împrăştie praf de sare, despre care spun cu mândrie că este adusă tocmai de la Marea Moartă. Sună bine şi te gândeşti că funcţionează dacă este transportată tocmai de acolo, numai că sarea de mare nu are cristale, este bună pentru consum, dar ea nu produce salinitate. Este o sare moartă. Am văzut deja astfel de saline în Bucureşti, Sfântu-Gheorghe sau Târgu Mureş”, a povestit, indignat, inventatorul.

Aceasta enumeră situaţiile în care unii români au dus falsurile tocmai peste Ocean, la New York. S-au gândit că acolo „aurul alb” le va aduce munţi de bani, numai că falsa terapie nu i-a prea convins pe cei care au încercat-o.

„A existat şi în New York o salină falsă, dar au închis-o, pentru că americanii şi-au dat repede seama că este foarte nocivă, fiind vorba de o practică care pulverizează sarea în încăpere, în timpul terapiei, iar pe lângă alte efecte primul este că pulberea aceea fină poate ajunge pe cornee, dăunând văzului”, a mai spus Nelu Ştefan Roman, atenţionând că astfel de practici există şi în ţara noastră.

Arabii şi japonezii, cu ochii pe invenţia românească

Dincolo de amatorii de falsuri, businessul cu saline de suprafaţă pare să prindă, nu numai la noi în ţară, ci şi peste hotare. Nelu Ştefan Roman spune că există investitori din Japonia, Dubai şi Emiratele Arabe care vor să deschidă acolo saline de suprafaţă, folosind reţeta românească. Deşi a primit propunerea de ceva timp, inventatorul încă o cântăreşte, pentru că descoperirea sa ar trebui omologată şi în acele ţări, iar costurile sunt destul de mari, de ordinul miilor de euro. Odată făcută investiţia, Nelu Ştefan Roman se teme că nu îşi va mai recupera banii, existând riscul să nu îi mai fie plătite drepturile de folosinţă. Acest lucru i s-a întâmplat deja în cazul salinelor deschise atât în ţară, cât şi în străinătate. De acolo banii vin greu, sau nu mai vin deloc.

 AFACERE DE STUDENTĂ

Una din afacerile care merge ca pe roate este salina Harmony din Bucureşti. A fost deschisă în 2010, iar lucrările au durat 3 luni. Investiţia totală a fost de 30.000 de euro, iar suprafaţa amenajată de 100 de metri pătraţi, în subsolul unui bloc de locuinţe din centrul Capitalei.

După 2 ani, investiţia este amortizată aproape în totalitate.

Numai în 2011, cifra de afaceri a fost de 28.000 de euro, iar pentru 2012 se aşteaptă la o creştere între 20 şi 30%.

Ideea s-a născut din nevoia de extindere a afacerilor unei familii din Târgu Ocna, după ce în anii anteriori îşi încercaseră cu succes norocul în businessuri locale, cu lemn şi construcţii. Businessul este în grija mezinei familiei, Oana Petcu, o tânără de 20 de ani, studentă la Psihologie şi ASE, care aplică aici tot ce învaţă la şcoală, dar şi tot ce a citit despre terapia cu sare. Materia primă este adusă de la salina Trotuş, iar Harmony deţine brevet de invenţie pentru modul de prindere a sării pe pereţii încăperii, unul dintre secretele de care depinde eficienţa terapiei. Invenţia constă în adoptarea unui sistem de prindere bazat pe lemn, care permite ventilaţia. Toate acestea au făcut ca, în 2011, peste 1.000 de oameni să treacă pragul salinei. Ţinta de clientelă sunt copiii, pentru că ei răcesc mai des, beneficiind aici de tratament şi sporirea imunității, dar şi pentru că ei vin împreună cu părinţii ori cu alte persoane, ceea ce înseamnă o creştere a încasărilor.

„Abonamentul minim este de 12 şedinţe, care recomandăm să fie făcute zilnic, una după alta. Anul acesta am crescut numărul parteneriatelor încheiate cu şcoli şi grădiniţe şi vrem ca până în iarnă să acoperim intervalul de dimineaţă cu grupuri de câte 20 de copii”, a povestit Oana Petcu.

Printre clienţi sunt şi persoane care vin să se trateze de diferite afecţiuni, dar şi cu scopul prevenţiei, pentru întărirea imunităţii. Pentru ca terapia să fie una eficientă, este recomandat ca atât în timpul şedinţei, cât şi cu o jumătate de oră înainte şi după şedință să nu se consume nici alimente, nici lichide.

Potrivit administratorului Oana Petcu, o pondere de 40% dintre clienţi îşi fac un al doilea abonament. Este un business care merge foarte mult pe recomandare, astfel că cei mai mulţi dintre clienţi ajung să-şi aducă aici prietenii şi rudele. De asemenea, au existat companii care au închiriat salina, unde au organizat traininguri şi şedinţe.

În funcţie de numărul de persoane, dar şi de intervalul orar al zilei, cele două săli pot fi ocupate timp de două ore, pentru o sumă cuprinsă între 100 şi 150 de euro.

Capacitatea acestora este de 30 de persoane.

 SALINĂ LA SPA

Există şi antreprenori care au integrat salina de suprafaţă într-un business mai mare. Este cazul Orhideea Spa, care a inclus şi salina pe lângă serviciile de spa. Aici, materia primă provine de la salina Slănic-Prahova. Dragoş Penca – acţionar al Orhideea Spa, ne-a explicat că membrii spa-ului care deţin abonamente all inclusive sau Aqua beneficiază şi de intrarea gratuită la salină.

Construită la începutul anului, amenajarea salinei a necesitat o investiţie de până la 20.000 de euro. Acestei sume i se adaugă alte costuri indirecte, legate de vestiare, sistemul de tratare a aerului, centrală termică şi tot ce ţine de utilităţi, dar care deservesc şi alte facilităţi ale centrului.

„Nu putem vorbi despre recuperarea investiției în cazul salinei. La noi, salina este o facilitate acordată membrilor centrului şi vizitatorilor acestora. Există însă şi programe care sunt contra-cost, precum Trenulețul cu Sare, destinat copiilor, în care un animator cântă şi se joacă cu ei pentru a le face mai plăcută şederea în cele 60 de minute, considerate de noi necesare pentru o terapie. Apoi, mai avem şi terapii corporale în salină, respectiv masajul, care îmbină două activităţi în acelaşi timp, terapia efectivă şi 60 de minute de respiraţie ionizată”, a mai spus Dragoş Penca.

 LUPTA CU FAKE-URILE

Salinele de suprafaţă care nu respectă „reţeta” inventatorului în ceea ce priveşte amenajarea sălii de tratament nu îi ajută foarte mult pe cei care le trec pragul. Clienţii se aleg doar cu efectul placebo şi nu cu o vindecare efectivă a afecţiunilor respiratorii sau ale sistemului nervos. De aici şi nemulţumirea inventatorului salinei de suprafaţă, care susţine că este afectată credibilitatea terapiei de aceste falsuri care nu au nimic de-a face cu invenţia sa, recunoscută de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM).

Inventatorul, care deţine deja mai multe saline ce îi poartă numele în oraşe precum Bucureşti, Constanţa, Suceava, Târgu Mureş, Braşov şi Craiova, are şi o altă supărare: mulţi dintre cei care i-au copiat ideea nu îi plătesc drepturile de utilizare a conceptului, acuzându-i pe aceştia de furt intelectual. Fără a plăti dreptul de folosinţă şi fără a beneficia de secretele celui care a studiat ani de zile beneficiile terapiei cu sare, mulţi dintre cei care au deschis un astfel de business au amenajat camera terapeutică după ureche, ca urmare terapia este lipsită de efecte.

Cercetătorul a dat în judecată deja câţiva astfel de antreprenori.

„Am reuşit să închid câteva astfel de saline, dar procesele durează de 5 ani de zile. Prin legea OSIM-ului am asistenţă gratuită. Le-am închis, dar nu am scos banii. Nu am obţinut despăgubiri, pentru că autorităţile o dărâmă, îl amendează pe proprietar, dar banii merg către stat”, a adăugat Nelu Ştefan Roman.

În calitatea sa de titular de invenţie, este nevoit să achite taxe anuale de sute de lei la OSIM, timp de 20 de ani, din momentul brevetării, până când se consideră că descoperirea a intrat în circuitul de masă. La acestea, se adaugă cei aproximativ 10.000 de lei alocaţi iniţial pentru cercetare şi înscrierea la OSIM. Invenţia sa este astfel protejată la nivel european.

 POVESTEA INVENTATORULUI

De formație veterinar, inventatorul salinei de suprafaţă, Nelu Ştefan Roman, în vârstă de 59 de ani, a fost toată viaţa atras de medicina naturistă. Spune despre el că este un autodidact şi, deşi nu a urmat facultatea de medicină, a mers la atâtea cursuri de specialitate încât nici nu le mai ştie numărul. Pasiunea pentru această ştiinţă l-a făcut să plece de la Târgu Mureş la Budapesta, unde a petrecut şapte ani în două clinici de medicină naturistă. În tot acest timp a studiat şi a făcut cercetări în domeniu până când i-a venit ideea înfiinţării salinei de suprafaţă cu scopul de a trata diferite afecţiuni. Întors în România, a continuat cercetările timp de patru ani, iar în 2005 şi-a pus invenţia în practică, la Târgu Mureş, după care a înregistrat-o la OSIM. Patru ani mai târziu, cercetătorul român a fost recunoscut şi peste graniţă, fiind premiat în 2009 cu trei trofee la Târgul Internaţional de Invenţii de la Budapesta. A luat aurul într-o competiţie care a adunat în anul acela aproximativ 600 de inventatori din 50 de ţări. Tot atunci, ofertele din străinătate au început să curgă, dar a ales să rămână în ţară şi să se ocupe de cabinetul său de întărire a imunităţii, de la Târgu Mureş. Considera că îi trecuse demult vârsta de a o lua de la capăt în altă ţară. A luat-o de la capăt însă cu cercetările şi are acum alte două invenţii pe care vrea să le omologheze, dar lipsa banilor îi îngreunează planurile. A reuşit să o înscrie la OSIM doar pe prima dintre ele, respectiv hidromasajul terapeutic salin, asigurându-i astfel protejarea denumirii. De teamă să nu-i fie furată ideea şi apoi folosită fără drepturi de autor, aşa cum s-a întâmplat în cazul salinei de suprafaţă, despre cea de-a doua dintre invenţii nici vrea să vorbească. Ne-a spus doar că este vorba tot despre o metodă naturistă de tratament, dar pentru care îşi continuă încă cercetările. În ceea ce priveşte hidromasajul terapeutic salin, acesta funcţionează după metoda lacurilor naturale. Observând comportamentul celor care vin la tratament la lacul Ursu din Sovata, Nelu Ştefan Roman susţine că este unul total greşit, afirmând că nu este permis statul în apă mai mult de jumătate de oră pe zi sau o dată la şase ore. În plus, variaţiile de temperatură a apei dintr-un loc într-altul al ştrandului sunt dăunătoare, ele apărând prin acapararea razelor solare de către cristalele saline. În acest sens, hidromasajul terapeutic salin este mult mai indicat pentru o terapie corectă în tratamentul unor afecţiuni care ţin de circulaţia periferică, artroză sau artrită.

 SALINELE NATURALE

Praid, Slănic-Prahova şi Turda sunt printre cele mai populare saline naturale din România. Spre deosebire de o salină artificială, dezavantajul acestora este temperatura din subteran, destul de scăzută, între 10 şi 12 grade Celsius, astfel că cei care vin să se trateze de diferite afecţiuni respiratorii şi bronhice resimt un disconfort, existând chiar riscul de agravare a acestora. De asemenea, odată intraţi în subteran, ei sunt nevoiţi să respecte un program fix, iar şedinţa durează câteva ore faţă de cea recomandată, de 60 de minute, dintr-o salină de suprafaţă.

 Salina Praid

Situată în judeţul Harghita, în comuna cu acelaşi nume, în salina de la Praid tratamentul subteran a început să fie practicat în anii ’60, în mina Dozsa Gyorgy (Gheorghe Doja). În 1980, baza de tratament a fost strămutată la „Orizontul 50”, care se află la o adâncime de 120 metri de la suprafaţă. De la intrarea în baza de tratament şi până în galerie, transportul persoanelor se face cu autobuzele saline, pe o distanţă de 1250 metri. Pe timpul verii, numărul vizitatorilor şi al bolnavilor care vin la tratament ajunge şi până la 3.000 de persoane pe zi. Sălile sunt dotate cu terenuri de joacă, o capelă ecumenică, bufet, mese de biliard, mese și bănci. Tarifele practicate la Praid sunt de 10 lei/zi pentru un adult şi 6 lei pentru copiii mai mari de trei ani.

 Salina Slănic-Prahova

Situată la 45 de km de Ploieşti, salina atrage anual zeci de mii de turişti, care vin pentru relaxare sau tratamentul afecţiunilor căilor respiratorii şi ale aparatului pulmonar. Aflată la o adâncime de 440 metri, cu o înălţime a galeriilor de 54 de metri, coborârea în subteran se face cu liftul. Aici, temperatura rămâne constantă tot timpul anului, la 12 grade Celsius. Salina ţine de Complexul Mina Unirea. Preţul unui bilet este de 14 lei de persoană, iar elevii şi studenţii beneficiază de 50% reducere. Salina se poate vizita în fiecare zi a săptămânii, cu excepţia zilei de luni.

 Salina Turda

Salina Turda este situată în Dulgău, Valea Sărată, în centrul turistic al oraşului Turda. Reamenajată recent, în 2010, salina de aici este una dintre cele mai vechi din ţară, fiind atestată documentar din 1271 de către cancelaria maghiară. În anul 2008, salina a fost modernizată şi amenajată în cadrul programului PHARE 2005 CES, beneficiind de fonduri de aproape 6 milioane de euro, fiind redată circuitului turistic începând cu luna ianuarie 2010, potrivit informaţiilor de pe site-ul monumentului de patrimoniu. În urma lucrărilor de modernizare, au fost construite un lift panoramic, o pistă de mini-golf, două piste de mini-bowling, un teren de sport, un amfiteatru cu 180 de locuri, un carusel şi un loc de joacă pentru copii. De asemenea, a fost amenajat lacul subteran, unde turiştii se pot plimba cu barca la 112 metri în adâncul muntelui de sare. Salina este deschisă în fiecare zi a săptămânii, iar tariful de intrare este de 15 lei pentru adulţi şi 8 lei pentru copii, elevi şi studenţi.