Am mai identificat un dusman de clasa, pardon, al bugetului de stat: mamele si bebelusii lor. Nu sunt nici 100.000 la numar, dar, categoric, reprezinta un pericol cel putin egal cu acel „cancer” al societatii, pensionarii. Tabloul pare complet acum, stim exact ce trebuie sa lichidam ca sa o ducem mai bine - pe securisti, comunisti, moguli, Adrian Nastase, Ion Iliescu, pe bugetari, pe militari, pe politisti, pe magistrati si in general pe toti angajatii din Justitie, pe mame si copiii lor mici, pe medici si asistente. Daca nu vi se par suficienti, ii mai pot adauga pe toti cei care au salarii peste 1.000 de lei, adica indivizii cu venituri nesimtite. Stati, nu am terminat. Stim si de cine sa avem grija: de politicieni, demnitari, in general de „alesii” neamului, cei cu stea in frunte.

As vrea totusi sa revin la chestiunea cu mamele si bebelusii lor. O fi bine sa ne apucam acum de schim­barea regulilor in ceea ce le priveste? Dauneaza cuiva ca stau, teoretic, doi ani acasa pentru a-si creste copiii? Chiar daca eu sunt tata, nu mama, imi permit sa-mi dau cu parerea. In primul rand, femeile care au cu cine sa-si lase copilutii se intorc mult mai devreme la serviciu. Unele nu stau nici trei luni in postnatal. Altele, mai vitregite de soarta si de lipsa creselor civilizate, renunta cu totul la job. Sunt diferite scenarii. Rar am observat mame (parinti) care au facut un copil ca sa chiuleasca de la munca.

Zau. Acum, ar mai fi o problema. Potrivit legilor actuale, si tatii au dreptul sa stea acasa doi ani pentru a avea grija de odrasle, dar toata lumea se refera numai la mame. Noi ce-avem? Vom fi cumva discriminati? Pozitiv sau negativ?

Ma rog, una peste alta, pare destul de improbabil ca PIB-ul tarii sa creasca alaptat de mamele care-si vor abandona copiii. Din nefericire, nu traim intr-un stat normal, ci intr-unul semicivilizat, in care regulile sunt facute de cativa indivizi cu mintea constipata de la atatea afaceri controversate. Apropo, vorba reclamei, membrii guvernului oare cat timp isi petrec la toaleta? Cand iau deciziile, inainte sau dupa?

Acum ma astept la orice. Inclusiv la reducerea pe­rioa­dei de sarcina de la 9 la 6 luni. Ba nu ar fi o idee rea sa scada gradual, odata cu cresterea varstei de pe­n­sionare. Banuiesc ca onor guvernul poate demonstra usor ca acestea doua sunt strans legate intre ele. Si, uite asa, pana-n 2030 sa ajungem la o perioada de sarcina de maximum trei luni. Mai mult, daca fiecare companie va fi obligata sa-si angajeze cate o moasa, femeile pot naste la serviciu, iar PIB-ul va creste intr-un an cat al Germaniei in 10.

Dixit.