În 2009, în România funcționau câteva mori de vânt second-hand, iar producția acestora era neglijabilă la nivel național. De atunci însă a avut loc un boom al fermelor eoliene astfel încât țara noastră a urcat în primele 5-6 locuri în topul celor mai mari creșteri de capacități pe energie verde din Europa. Fenomenul va continua încă doi-trei ani după care se va așterne liniștea.

Boom-ul din sectorul producției de energie din surse eoliene s-ar putea opri în doitrei ani, iar cauzele sunt multiple: incapacitatea sistemului energetic național de a prelua toată electricitatea produsă de ferme, saturarea pieței de certificate verzi, posibilele reduceri ale bonusurilor acordate producătorilor, accesul tot mai greoi la finanțare sau imposibilitatea găsirii de clienți pentru curentul generat. În aceste condiții, pe piață vor rezista doar investorii care se mișcă mai repede și care își găsesc contracte de livrare de electricitate. Pentru restul, regenerabilele pot reprezenta doar un miraj pentru că sistemul energetic național nu poate absorbi decât 3.000-3.500 MW, iar cererile pentru racordare depășesc cu mult peste 20.000 MW.

„Diferența o va face cu siguranță piața. Cine are contracte rămâne, cine nu, nu intră, pentru că este o competiție. Să stiți că multe dintre acele cereri nu sunt serioase. Au murit proiecte mari, darămite cele mici…”, declară Dan Preoțescu, director în cadrul Transelectrica.

Ioan Lungu de la CEZ, compania care va avea în acest an cel mai mare parc eolian din Europa continentală, nuanțează și trage semnale de alarmă asupra evoluției pieței. „În prezent există în România în jur de 1.500 MW instalați în eolian și estimez că în 2013 2014 toți cei 3.000-3.500 MW pe care Transelectrica spune că îi poate asimila vor fi acoperiți. Investitorii care nu reușesc să își racordeze fermele vor fi opriți. Deși legea spune că trebuie găsite soluții pentru toată lumea nu este clar cum se întâmpla acest lucru”, declară Lungu.

„Nimeni nu știe nimic. Probabil se va merge pe principiul primul venit, primul servit”, a afirmat la rândul său Ionel David, public affair manager la Asociația Română pentru Energie Eoliană. Potrivit acestuia, la finele acestui an vom avea 2.000 MW instalați în eolian, iar în 2013 capacitatea va crește la 3.000 MW.

O gură de oxigen

Perspectiva aceasta sumbră a imposibilității accesului la rețea a născut în rândurile investitorilor și a oficialilor Transelectrica, operatorul național de transport al electricității, o vorbă: “Dacă preluăm tot curentul de la toate proiectele ce s-au anunțat, atunci vom avea nevoie de încă un sistem energetic național”. Acest lucru e absolut imposibil în condițiile de azi. Însă o mare gură de oxigen pentru aceia care își riscă banii pe puterea vântului o reprezintă intrarea în funcțiune a centralei de la Brazi, a Petrom, prevăzută pentru acest an, și care va echilibra sistemul. „Cei 3.000-3.500 MW ar putea crește la 5.000 MW”, susține Ionel David.

Probleme cu finanțarea

Atât Ioan Lungu cât și Ionel David au admis faptul că investitorii au mari probleme cu finanțarea întrucât băncile cer drept garanții contracte pe termen lung.

„Băncile dau foarte greu bani în această perioadă de criză. Ele vor garanții și acestea sunt greu de oferit. De exemplu, sunt companii care nu își găsesc clienți pe perioade mai lungi și sunt nevoite să vândă doar pe ziua următoare. În plus, băncile se uită și la bonusurile pe care le încasează investitorii. Până anul trecut se acorda un certificat verde pentru un MWh produs în eolian, iar acum se dau două certificate. Acestea se vând pe piața liberă, dar după 2015 va fi foarte greu să găsești cumpăratori pentru aceste titluri. Mai mult, din 2016, se va reveni din nou la regula de un certificat verde pentru un MWh produs”, afirmă Ioan Lungu.

„Probabil vom avea de a face doar cu proiecte puse pe picioare de multinaționale, pentru că ele au acces mai facil la finanțare, BERD, Banca Mondială, sau vin cu bani proprii”, spune Ionel David. Anul acesta sunt prevăzute investiții ale CEZ, care a anunțat că termină ferma de la Fântânele-Cogealac, de 600 MW, cea mai mare din Europa continentală, Enel, pentru care a obținut un credit de 180 de milioane de euro pentru proiecte în România, SUA și Brazilia, și Global Wind Power.

Cei mai mari investitori

Principalii investitori în energia eoliană autohtonă sunt cehii de la CEZ, care au cheltuit 1,1 miliarde de euro pe parcul de la Fântânele-Cogealac, italienii de
la Enel, cu ferma de la Sălbatica, Tulcea, și portughezii de la Energias de Portugal, cu cele două ferme din apropierea centralei nucleare de la Cernavodă. Costul unui MW instalat se ridică la 1,7 milioane de euro, din care 1,1 milioane de euro reprezintă achiziția morilor de vânt. O fermă eoliană nu funcționează la mai mult de 30% din capacitate din pricina fluctuaților vântului.


LOCUL 7 ÎN EUROPA LA FERME NOI

Ponderea energiei eoliene autohtone în totalul capacităților de la nivel european este de doar 1% însă România a fost a șaptea țară din UE în ceea ce privește capacitățile noi instalate în 2011, conform datelor furnizate de Asociația Europeană de Energie Eoliană. Anul trecut au apărut 9.616 MW noi în Europa comunitară,din care 520 MW au fost contabilizați în dreptul României, cea ce înseamnă o contribuție de 5% la acest plus.

În fața noastră s-au situat Germania (22%), Mare Britanie (13%), Spania (11%), Italia (10%), Franța (9%) și Suedia (8%). Am devansat țări precum Polonia, Portugalia sau Grecia. Cel mai mare producător european de energie eoliană este
Germania. Pe pozițiile următoare sunt Spania, Franța și Italia.