Doamna ministru Udrea lucreaza la un circuit turistic „rosu”, in speranta atragerii de occidentali amatori de a cheltui ca sa vada urmele comunismului din Romania, cu accent pe dictatorul Ceausescu. Ar putea fi vizitate astfel, cu caravane de autocare, Scor­nicestiul, balconul CC-ului, Doftana ilegalistilor, cartierul Prima­verii al nomenclaturistilor si, pour la bonne bouche, zidul execu­tiei de la Targoviste. Dar de ce doar atat, cand avem inca atatea „vestigii” vii ale comunismului? Zic sa le scoatem la mezat, ca e pacat.

Intai de toate am putea face o tura cu euro-turistii pe Auto­strada Bucuresti - Pitesti, zisa si A1, ca, deh, e de pe vremea lui Ceau­sescu si e singura functionala intre cele doua destinatii ­pen­tru care a fost proiectata. Caracterul de unicat ii creste valoarea turistica in mod considerabil.
Apoi, as face un popas la Casa Poporului, zisa si Palatul Parla­mentului, ca tot a lui Nea Nicu e. Acolo s-ar gasi vreo suta, poate chiar doua sute de parlamentari care au participat cu res­pon­sabilitate la sedintele BOB. Daca isi aduc si carnetele rosii de pe acasa, ar fi un plus la simularea unei sedinte de partid ca pe vremuri, cu turistii pe post de aplaudaci in loje. Efortul revenirii la discursurile ceausiste nici n-ar fi prea mare, mai ales ca unii le exerseaza in continuare, iar succesul la japonezi este garantat.

O iesire spre frumusetile patriei n-ar trebui sa ocoleasca nici casele de protocol sau cabanele de vanatoare de prin toate jude­tele. Turistii au sansa sa ii gaseasca acolo chiar pe prim-secre­tarii de pe vremea lui Ceausescu, sau macar cativa adjuncti cu propaganda ori pe fiii acestora. Sigur, acum ei se numesc prefecti sau presedinti de consilii judetene, dar transformarea este insesizabila. Ar fi, asadar, o excursie completa, cu vizitarea naturii si faunei nealterate.

Cum ar fi un astfel de traseu? Minunat. Ne-am vinde in mod turistic toata zgura din noi, ramasa de pe vremea comunismului, si am fi si foarte atractivi, pentru ca suntem vii. Ar fi un fel de vizita la gradina zoologica a Europei, cu noi dupa gratiile ramase dupa 1989. Dar, daca doamna Udrea raporteaza cresterea productiei la hectarul turistic, ce mai conteaza? Desigur, un tur prin locurile ororilor comu­nismului, in inchisorile unde a murit elita Romaniei, prin beciurile securitatii, prin muntii unde au fost impuscati patriotii Romaniei, prin Baraganul deportatilor n-ar avea aceeasi profitabilitate precum la turistul furajat cu idioteniile din planul ministerial.