Cei care apeleaza la serviciile societatilor de asigurari trebuie sa se informeze in privinta clauzelor contractuale si a conditiilor generale de asigurare ce stabilesc drepturile si obligatiile partilor implicate in vanzarea-cumpararea unei polite de asigurari. In caz contrar, cumparatorul unui produs de asigurare poate avea parte de surprize neplacute in privinta sumei de bani pe care se asteapta sa o primeasca la expirarea unui contract de viata sau, dupa caz, calitatea si cantitatea despagubirilor platite de asiguratori pentru contractele de asigurari generale sa fie sub asteptarile clientului.

Pentru a se pune la adapost de astfel de surprize nepla­cute, cumparatorul unei po­lite de asigurari de bunuri trebuie sa afle cu exactitate care sunt conditiile in care asigu­ratorul plateste despagubirile, ce exceptii sunt prevazute in conditiile de asigurare, daca exista o fransiza prevazuta in contract si care este cuantumul acesteia. De asemenea, asiguratul trebuie sa se intereseze cu privire modalitatile in care firma de asigurari stabileste cuantumul dau­nei si la calitatea bunurilor si ser­viciilor cuprinse in despagubirile ofe­rite de asigurator. Iar pentru contractele de asigurari de viata cu componenta investitionala, asigura­tul trebuie sa se asigure ca banii in­vestiti de el vor avea un randament cel putin la nivelul pietei sau, in cel mai rau caz, ca nu va pierde bani in urma deciziei de a cumpara o astfel de asigurare.


Exceptiile de la plata daunelor


Exceptiile prevazute in conditiile de asigurare pot face ca un client al asiguratorilor sa nu fie despagubit, chiar daca evenimentul asigurat prevazut in polita s-a produs. Astfel, polita CASCO vanduta de Allianz-Tiriac prevede ca sunt excluse de la plata despagubirilor pagubele cau­zate autovehiculului de intretinerea necorespunzatoare sau de o utilizare improprie destinatiei acestuia, cele cauzate prin intrebuintare, functio­nare, uzare ori ca urmare a defec­telor de fabricatie ale materialului sau pieselor (inclusiv asamblarea gresita), influentei temperaturii asu­pra motorului autovehiculului (de exemplu, ca urmare a inghetarii apei din instalatia de racire), precum si cele produse motorului, cutiei de viteze sau diferentialului ca urmare a lipsei sau insuficientei ungeri ori a supraincalzirii. De asemenea, pagu­bele de orice fel produse autove­hiculului ca urmare a patrunderii cu acesta in locuri inundate, pagubele cauzate atat exteriorului, cat si inte­riorului autovehiculului, de actiunea substantelor corozive, precum si pagubele produse autovehiculului in timpul sau ca urmare a transportarii, tractarii, remorcarii acestuia. In plus, asiguratorul nu acopera partea din paguba care s-a marit ca urmare a neluarii masurilor pentru limita­rea acesteia.

Asigurarea CASCO vanduta de Asiban prevede ca asigurarea de avarii a autovehiculelor nu acopera daunele autovehiculului asigurat, ale partilor si accesoriilor sale care rezulta direct sau indirect din (prin­tre altele) demonstratii, miscari populare sau acte de vandalism. In plus, nu se considera risc cuprins in asigurare avarierea autovehiculului (griparea motorului, indoirea biele­lor, fisurarea blocului motor ca ur­mare a aspiratiei apei prin galeria de admisie sau ca urmare a socului termic produs din cauza diferentei de temperatura dintre apa si motor) ca urmare a patrunderii cu auto­vehiculul in locuri inundate (gropi, pasaje inundate etc.). Iar asigurarea CASCO impotriva furtului vanduta de Asiban nu il despagubeste pe detinatorul politei daca in interiorul autovehiculului au fost lasate actele originale ale acestuia (certificatul de inmatriculare si/sau cartea de iden­titate).

Calitatea despagubirilor


Calitatea despagubirilor este un alt motiv din cauza caruia unii asi­gurati s-au declarat nemultumiti de serviciile  companiilor de asigurari. In cazul daunelor pentru politele auto, de exemplu, este cunoscut fap­tul ca societatile de asigurari cola­boreaza cu mai multe service-uri auto agreate de ele.

Daca vrea sa fie despagubit de asigurator, asiguratul nu are alta alternativa decat sa coopereze cu unul dintre atelierele de reparatii agreate de societate, chiar daca este nemultumit de cali­tatea serviciilor oferite. Sunt deja cunoscute nemultumirile clientilor unor companii de asigurari legate de calitatea reparatiilor efectuate de unele service-uri auto cu care asi­guratorii au incheiate conventii, pre­cum si plangerile cu privire la tim­pul de asteptare foarte mare dupa care asiguratii si-au putut pri­mi au­toturismele inapoi. Exista, de aseme­nea, cazuri in care, pentru a reduce valoarea despagubirilor pe care tre­buiau sa le plateasca, unele societati de asigurari au impus clientilor lor sa accepte la reparatii folosirea de piese de schimb utili­zate, ceea ce a starnit din nou, cum este si firesc, nemultumirea asigu­ratilor.

Politele de viata nu sunt depozite


Contractele de asigurari de viata reprezinta de multe ori motive de nemultumire pentru cei ce se ho­tarasc sa cumpere un astfel de pro­dus. Ca urmare a caracterului pe­riodic al platii primelor de asigurare, la care se adauga si durata de viata lunga a unei astfel de polite, clientii asiguratorilor asimileaza adesea, in mod eronat, asigurarile de viata unor produse de economisire. Din cauza lipsei unei informari sufici­ente, unii dintre titularii contrac­telor de asigurari de viata se asteapta ca, la expirarea contractului, sa pri­measca contravaloarea primelor de­puse, la care sa se adauge eventual si o dobanda comparabila cu cele de la depozite. Titularii contractelor de asigurare nu iau in acest fel in calcul costul pe care trebuie sa il plateasca asiguratorii pentru a acoperi riscul producerii evenimentelor asigurate. Mai mult decat atat, unii asigurati con­funda suma pe care trebuie sa o primeasca la expirarea contractului cu suma asigurata, prevazuta de asigurarea de viata a fi platita in cazul producerii evenimentului asi­gurat si care este de obicei mult mai mare. Deosebirea intre o asigurare de viata si un depozit bancar este aceea ca, prin cumpararea unei po­lite de asigurare, clientul este aco­perit in cazul producerii evenimen­tului asigurat, iar societatea de asigurari ii plateste acestuia suma asigurata, care este mult mai mare decat randamentul oferit de produ­sele de economisire.

In cazul in care evenimentul asigurat nu se produce, clientul primeste suma de bani ce i se cuvine la expirarea contractului, care re­prezinta de obicei primele de asigurare platite, din care se scad costurile asiguratorului. In plus, po­sesorii politelor de asigurari de viata se pot confrunta cu situatia de a primi inapoi o suma de bani mult mai mica decat totalul primelor de asigurare platite, in cazul in care renunta prematur la contractul de asigurare si inceteaza sa mai pla­teasca primele periodice inainte de expirarea asigurarii.

Iar in cazul produselor de asi­gurare cu com­ponenta inves­ti­tionala, clientii asi­guratorilor trebuie sa se informeze in legatura cu capacitatea societa­tilor de a obtine un randament al investitiei ac­ceptabil, astfel incat suma de bani pe care trebuie sa o primeasca la expirarea contractului sa fie mai mare decat totalul pri­melor platite, chiar daca s-au scazut costurile si comisioanele percepute de firmele de asigurari. Toate aceste situatii neplacute pot fi evitate de catre cei care se hotarasc sa cumpere o polita de asigurare doar printr-o in­formare corecta si prin studierea amanuntita a conditiilor de asigu­rare pe care asiguratorii sunt obligati sa le ofere impreuna cu politele.


Tratamentul sinucigasilor


O alta clauza „ciudata” din contractele de asigurari tine de modul in care se acorda despagubiri in cazul sinuciderilor. Unele companii au trecut in contract clauze prin care spun ca nu acorda despagubiri daca proprietarul politei s-a sinucis intr-un termen mai mic de trei saptamani de la incheierea asigurarii de viata. Alte companii au un termen „in care sa nu te sinucizi” mult mai redus, de numai trei zile.

Fransiza


In unele cazuri, politele de asigurari se incheie cu aplicarea unor fransize. Fransiza reprezinta partea din dauna suportata de catre asigurat si poate fi stabilita ca o suma fixa sau ca un procent din suma asigurata. Astfel, polita CASCO vanduta de Allianz-Tiriac prevede o fransiza obligatorie de 20% din suma asigurata pentru furtul autoturismului. Ceea ce inseamna ca, in caz de furt, asiguratorul acopera doar patru cincimi din paguba. Si alte societati de asigurare prevad fransize obligatorii sau optionale pentru politele lor, existand si cazuri in care, prin impunerea unor fransize individuale cu nivel exagerat de mare, asiguratorii aleg sa renunte la unii clienti care, prin numarul mare de evenimente asigurate produse, se dovedesc a fi neprofitabili.