Miscarile gre­viste izbucnite la sfarsitul lunii mai in sudul Chinei au inversat prioritatile presedintelui Hu Jintao. Pentru autoritatile de la Beijing, acest val de revendicari a fost o provo­care inedita. Ve­niti din provincii sa se angajeze in uzinele din orase, care pro­duc la costuri mici marfuri pen­tru export, tinerii reclama majorari de sa­la­rii si conditii mai bu­ne de viata. „De mai bi­ne de doua decenii, pro­cesul de dez­voltare urbana sau rurala s-a bazat pe o mana de lu­cru struc­turata si disci­plinata, originara din zo­nele indepartate ale Chinei”, ex­plica Jean-Louis Rocca, profesor de so­ciologie la Universitatea Tsinghua, din Beijing.

Un scenariu similar celui din SUA sau Europa


S-a ajuns, astfel, in situatia ca, dupa doi ani si jumatate de criza mondiala, cand majoritatea statelor europene, ala­turi de SUA, Japonia sau Rusia, au apli­cat, mai devreme sau mai tarziu, pro­­grame de austeritate, cu taieri dras­tice de salarii (de la 5% in Spania la 25% in Romania) si cheltuieli bugetare pentru reducerea deficitelor lor bugetare, intre­prinderile din China majoreaza drep­turile salariale ale angajatilor pentru a se evita o furtuna sociala. Merita precizat, prin­tre altele, ca, potri­vit ultimelor date sta­tis­tice, populatia Chinei va numara curand 1,4 miliarde de locui­tori. Oricum, nemul­tu­mi­rile privind valoarea re­muneratiilor se inre­gistreaza, deocam­data, in sectorul in­dustrial, nu si la ni­velul func­tionarilor publici. Si care ar fi problema?

Ce inseamna, de fapt, ma­jorarea sala­riilor? Prima consecinta: cresterea cos­turilor de productie in in­treprinderile care recurg la aceasta masura. A doua: un pret de vanzare mai ridicat, pier­derea competitivitatii pe piata mondiala. Pe termen lung, acest lucru s-ar putea materializa prin pier­derea de catre Chi­na a suprematiei sale mondiale. In orice caz, asa sustin ex­pertii si analistii din domeniu, in opinia carora China s-ar pu­tea confrunta cu inchideri de uzine, o rata ridicata a somajului si masive re­structurari de cadre. De aici si pana la delocalizarea marilor companii nu este decat un pas.

Nu, marile conglomerate nu se vor indrepta spre Grecia, Romania sau Ungaria. Pentru moment, aceste pie­te, confruntate cu grave crize financiare si economice, nu sunt capabile sa ofere conditiile dorite. Germania, Franta sau Marea Britanie cauta alte locuri propice dezvoltarii afacerilor lor, China, cu cei peste un miliard de consumatori, ur­mand sa devina un spatiu de desfacere. Atentia se indreapta acum spre Vietnam, Indonezia sau India.

In zonele centrale ale tarii mana de lucru este mai ieftina


China devine prea scumpa, declara recent Gildas Minvielle, expert al In­stitutului francez al modei. Criza mon­diala a determinat inchiderea micilor ateliere de confectii, astfel ca, in prezent, uzinele textile lucreaza la capacitate maxima. Cu toate acestea, patronii com­paniilor straine care lucreaza in China nu par sa guste din plin bucuria mo­men­tului. „Lucrurile se schimba, regu­lile jocului se modifica. O situatie de care profita inclusiv producatorii europeni din bazinul mediteranean”, explica Min­vielle. Aspiratia muncitorilor catre un nivel de trai mai ridicat a incurcat toate cartile, antrenand o revizuire majora de planuri si strategii. Actiunile revendi­cative care au afectat recent uzinele Fox­conn, filiale ale companiilor Apple, Sony si Nintendo, sau Honda au fost simbo­luri ale unei miscari de fond care vizeaza toate sectoarele de activitate.

Dupa mai multe saptamani de nego­cieri aspre, Fox­conn a acceptat o crestere a salariilor cu 70%. Industriasii au reac­tionat prin mutarea productiei din zo­nele de coasta ale Chinei spre interiorul tarii, unde salariile sunt inferioare. Dar este o solutie de moment. De altfel, la Jugiang, o localitate din centrul Chinei, 8.000 de salariati ai unei uzine Adidas au oprit lucrul.


Alte surse de aprovizionare


Ce-i de facut? Gasirea altor tari cu cos­turi reduse. Da, dar si aceste state incep sa fie cuprinse de aceeasi febra a reven­di­carilor sociale. Spre exemplu, Bangla­desh a fost paralizat luna trecuta de o greva la care au aderat aproximativ 800.000 de muncitori din 700 de uzine. Protestatarii au cerut un salariu minim de 60 de euro pe luna, fata de 25 de euro in pre­zent. Mai mult, grupul Foxconn va tran­sfera o parte din productia sa de la Shanzhen la Ti­anjin, din nord, si la He­nan, pentru a-i plati mai putin pe mun­citori. Procesul va continua, cu siguranta, avand in vedere ca grevele se multiplica la Toyota si, de la sfarsitul saptamanii tre­cute, la Mitsumi Electric. „Aceste ten­siuni ne determina sa cautam inclusiv alte surse de aprovi­zonare cu materii pri­me, pentru a preveni o crestere exagerata a costurilor de pro­ductie”, spune Eric Sitruk, patronul gru­pului Bel Air. Lucru valabil cu precadere pentru intreprin­derile de confectii care isi asigurau in proportie de 55%-85% nece­sarul de ma­teriale. Cand nu exista sufi­cienta va­loare adaugata, preferam sa adu­cem materia prima din Maroc, tinand cont de avan­tajele oferite de costuri si facilitati fiscale. Premierul Wen Jiabao recunoaste ca „situatia interna ramane complicata”. Dar toate tentativele de ame­liorare a si­tuatiei administrative pentru intre­prin­deri se lovesc de administratiile locale, care, potrivit „China Daily“, „nu sunt in masura sa aplice legile guvernului cen­tral”, pentru ca nu au bani. Nu mai ra­mane de adaugat decat ca marele stat asiatic detine cele mai mari rezerve va­lutare mondiale, care se apropie de 2.000 mld. $.

Cifre statistice


Potrivit ultimelor date statistice publi­cate la Beijing, salariatii din mediul urban si-au vazut veniturile sporind, in medie anuala, cu 18% in primul semestru al acestui an. Printre altele, salariile au crescut in intreprinderile private cu 19,2% si cu 17% in societatile publice. Ca atare, salariul mediu pe perioada de referinta a atins 1.212 euro pe an, sau 202 euro pe luna, sub valoarea pe tara, de 269 de euro.


Greva, decretata inutila


In China, grevele au fost interzise in 1982, sub pretextul ca ele sunt inu­tile, din moment ce clasa mun­ci­toa­re detine instrumentul de pro­­duc­tie. La acea data, doua moti­ve au stat la baza acestei decizii. Posibili­tatea declansarii unei greve - in­scri­sa in Constitutia tarii in 1954 - a fost utilizata de Mao Zedong in 1966 pen­tru a lansa Revolutia cul­turala si pentru a indemna masele sa se re­volte impotriva directorilor de intre­prinderi. Pe de alta parte, liderii chi­nezi vor sa previna orice even­tuala influenta a unicului sin­dicat, care este garantul ordinii din unita­tile industriale. Prin urmare, in Chi­na cuvantul „greva” a fost inlo­cuit cu sintagma „oprirea efectiva a lucrului”.