Succesul separatistilor in Flandra, ascensiunea acestora in Spania, recentralizarea protejata in Italia, sunt tot atatea exemple care demonstreaza ca actuala criza a datoriilor are inclusiv consecinte geopolitice in interiorul Europei, scrie, intr-un comentariu pe aceasta tema, cotidianul francez La Tribune.


Victoria lui Bart de Wever la Anvers in alegerile de duminica din Belgia este mai mult decat un avertisment pentru clasa politica locala. Ea este un semnal de alarma pentru intreaga Europa, caruia ar trebui sa i acorde mai multa atentie decat declaratiilor Comitetului Nobel de la Oslo. Pentru ca, explica sursa citata, ea indica faptul ca degringolada financiara generata de criza datoriilor a inceput, deja, sa macine inclusiv arhitectura politica a Batranului Continent.

Desigur, scrie mai departe publicatia franceza, nationalismul flamand, dorinta de autonomie a catalanilor sau bascilor nu au aparut pe fondul crizei din Grecia. In acelasi timp insa, ar fi naiv sa credem ca vantul favorabil care au invaluit aceste miscari in ultimele luni este total independent de turbulentele care traverseaza Europa de mai bine de doi ani si jumatate. In plus, istoria ne aminteste mereu ca, in marea lor majoritate, crizele datoriilor suverane au inclusiv urmari politice.

In tarile unde nu se pune problema unitatii, criza datoriilor permite emegenta miscarilor de stanga sau de extrema-dreapta: Fronul national si Frontul de stanga in Franta, Partidul comunist in Cehia, care a castigat 20% din voturi la alegerile regionale, Syriza in Grecia sau Adevraratii finlandezi in Finlanda. In tari unde unitatea este problematica, miscarea este diferita: esential este de a stii cine va plati datoria totala si cine va depune eforturi pentru ca aceasta datorie sa fie achitata. Altfel spus, batalia nu vizeaza atat lupta impotriva austeritatii, cat evitarea acesteia lasand-o pe seama altora.

In opinia cotidianului citat, daca liderii europeni nu se grabesc sa ofere o solutie la problemele cu care se confrunta zona euro, lucrurile ar putea intra pe un fagas ireversibil. Poate tocmai de aceea ministrul german de finante, Wolfgang Schauble, nu a scapat prilejul de a detalia marile initiative ale Germaniei privind viitoarea confriguratie a UE, in general, si a zonei euro, in special.

Astfel, el a lansat un apel in favoarea unei mai mari integrari bugetare. Cum? Prin extinderea prerogativelor comisarului pentru afaceri monetare, care ar putea, spre exemplu, sa refuze proiectele bugetare nationale care vin in contradictie cu pactul bugetar. In plus, Germania ar dori ca aceasta reforma sa fie insotita de o revizuire a drepturilor parlamentului european. Mai precis, a unui parlament al zonei euro. Berlinul propune ca in parlamentul european sa oteze numai deputatii vizti de chestiunile in joc. Va fi un pas urias spre centralizzarea Uniunii Europene.