A fost trei ani in inima finantelor mondiale ca reprezentant al Romaniei in boardul Bancii Mondiale, iar acum, intre doua cursuri pentru studentii de la ASE, Claudiu Doltu ne arata din functia de ministru din umbra la Finante, al liberalilor, care sunt cele cinci masuri pentru reformarea Finantelor publice care ne-ar scoate din criza economica. Pentru cvintetul de masuri are acordul expertilor Bancii Mondiale si ai Comisiei Europene, insa mai are nevoie de cel al politicienilor autohtoni fara sprijinul carora sustine ca nici macar nu ne putem gandi la o reforma de substanta a Finantelor publice.

Reporter: Cum vedeti activitatea actuala a Ministerului Finantelor Publice: ce face bine si ce nu face bine, incepand de la colectarea taxelor si impozitelor pana la ges­tio­narea acestor resurse si ter­mi­nand cu drenarea acestora catre diferite sectoare ale economiei?
Claudiu Doltu: M-as referi, putin mai larg decat Ministerul Finantelor, la functiile acestui minister, la ce inseamna sistem fiscal sau politica fiscala.

Daca ne uitam la experienta ultimilor 30 de ani de la noi si de oriunde in lume putem afirma cu certitudine un lucru: o politica fiscala buna nu in mod necesar determina crestere economica, cu certitudine insa stim ca o politica fiscala proasta omoara cresterea economica. In acest stadiu ne aflam in Romania. Avem o politica fiscala impredictibila, avem un sistem de colec­tare a impozitelor care nu reuseste sa co­lec­teze suficient pentru onorarea an­ga­jamentelor statului catre propriii cetateni. Solutia este o abordare struc­tu­rata a ceea ce se numeste reforma in fi­nan­tele publice. Schimband doar oamenii din diferite posturi, punand prietenii nostri in locul prietenilor lor, facandu-ne iluzia ca marind o taxa poate sa genereze ceva stabil nu facem decat sa ne men­tinem in stadiul in care ne aflam acum cand avem un tort mic pe care il impartim discretionar si cu zgarcenie catre cei care tipa mai tare. Cum lucrurile se pot schimba in primul rand cu acceptarea ideii de a incepe o reforma serioasa in sistemul finantelor publice. Eu vad posibil acest tip de reforma, dar inainte de aceasta am sa va spun care sunt conditiile ca un plan, oricat de bun ar fi, sa aiba sanse sa reuseasca. Nicaieri in lume, si cu atat mai mult in Romania, o reforma fiscala nu poate sa reuseasca daca nu are sprijin politic. Fara acest sprijin este inutil sa incerci macar sa te gandesti daca refor­mezi un sistem atat de complex.

Sa spunem ca aveti acest sprijin politic, care sunt pasii pe care ii veti parcurge pentru a demara o asemenea reforma?

Cum anume vad succesul unui asemenea program? In primul rand pe o diagnosticare corecta a situatiei actuale. Dincolo de anecdotica la care toti putem contribui mai mult sau mai putin acceptam ca lucrurile nu merg. Este evident, suntem intr-o se­rie de cercuri vicioase. Ve­dem guvernul care nu reu­seste sa colecteze pen­tru a-si pastra cel putin aparente de credibilitate, nu reuseste decat sa taie din cheltuieli. Taierea de cheltuieli nu face altceva decat sa omoare mai de­par­te afacerile sau con­su­mul gospodariilor, sa omoare orice posibilitate si orice perspectiva de cres­­tere a economiei. ­Solutia pe care o vede guvernul este sa taie in continuare din cheltuieli si nu face altceva decat sa ne mentina intr-un cerc vicios. Ca sa spargi acest cerc vicios ai nevoie de aceasta reforma a finantelor publice. E nevoie de o actiune concertata pe un fond larg care priveste cinci directii de actiune: 1) credi­bi­lizarea bugetului, 2) prioritizarea chel­tuielilor, 3) imbunatatirea functio­narii bu­getului, 4) cresterea capacitatii de ab­sorbtie a fondurilor structurale si de coe­ziune si 5) reforma sistemului de ad­mi­nistrare a veniturilor. Sunt masuri care se intind pe un orizont de timp de patru ani, agreate si recomandate de expertii Bancii Mondiale si de cei ai Comisiei Europene.

Ce ar putea sa insemne, mai concret, credibilizarea bugetului?

Cine nu este legat de sectorul public aparent nu acorda importanta bugetului. Ca vrea sau ca nu vrea, oricarui intre­prinzator, mare sau mic, indiferent ca are de-a face cu bani publici, deciziile care se iau in guvern ii afecteaza viata de zi cu zi. Daca o firma distribuie imbracaminte sau alimente isi face o proiectie a activitatii pe care vrea sa o desfasoare cel putin cu un an inainte si vinde respectivele mar­furi la anumite preturi. Isi face socotelile pe profituri in functie de ce stie ca e sistem de taxe si inflatie etc. Guvernul, pe de alta parte, are propriile politici, dar daca in constructia bugetului pleaca in mod sistematic  de la o evaluare mai mult sau mai putin eronata a veniturilor, pe baza carora angajeaza niste cheltuieli, iar pe parcursul anului financiar constata ca nu realizeaza venitu­rile respective, o sa se trezeasca la sfarsitul anului cu un deficit. Cum obisnuiesc gu­ver­nele Romaniei sa se finanteze: crescand impozite si dand astfel peste cap planurile de afaceri pe care firmele mici sau mari si le-au facut. Acestea isi res­trang activitatea si asta se vede prin eliberarea de personal, care odata trimis in somaj se intoarce la buget pentru a fi sprijinit. Nu poate, si atunci guvernul ce face? Mareste din nou taxele si impozitele, omorand si mai departe afacerile. Este cercul vicios al politicii bugetare in care astazi ne aflam. Nimeni nu mai crede azi in buget. Discutia publica este cat sa fie deficitul procentual din PIB, dar asta e o problema care priveste un cerc foarte restrans de oameni, care urmaresc corelatiile dintre indicatorii macroeconomici. Sunt lucruri mult prea tehnice care nu intereseaza oamenii de afaceri.

Cum pot fi cheltuiti cat mai eficient si mai corect banii publici?

Vedem in Romania ca sunt zeci de mii de proiecte incepute, nimic finalizat si ne intrebam de ce. Modul in care acum resursele bugetare se distribuie depinde foarte mult, din nefericire, de cat de vocal este un ministru, de cat de puternica este relatia lui cu prim-ministrul, de cat de puternici sunt oamenii din spatele lui care l-au sprijinit sa fie ministru. Lucruri subiective si o putere discretionara fantastica. Cand un ministru ajunge sa gestioneze banii unui minister angajeaza niste proiecte. Viata lui e scurta. Vine un alt ministru care are alte intentii cu resursele ministerului. Cum ministerul trebuie sa se incadreze intr-o anvelopa de cheltuieli, noile proiecte nu pot fi promovate decat prin oprirea celor care sunt deja incepute. Asa se intampla, avem niste santiere incepute, le oprim si incepem alte santiere. Nici ministrul repectiv nu sta prea mult, vine altul. Solutia. Este bugetarea multianuala. Noile proiecte sunt bine-venite si, in functie de conditii, chiar foarte bine-venite, dar ce facem cu cele vechi? Lasam sa functioneze decizia discretionara a unui ministru sau a celor care l-au numit acolo sau ne angajam in mod onest pe un exercitiu care se cheama bugetare multianuala ca sa putem ajunge sa incheiem santierele incepute si sa promovam noile proiecte in functie de prioritati. Aceasta se realizeaza tehnic prin crearea unui grup de lucru functional la nivel de ministri care sa-si asume atat plafoane de cheltuieli, cat si prioritati.

A treia directie de actiune se refera la imbunatatirea functionarii bugetului. In prezent aproximativ 25.000 de angajati din Finantele publice lucreaza in peste 400 de trezorerii la nivel national. Din pacate, munca lor se rezuma la o activitate bruta de a colecta bani de la cei care se duc la ghiseu si de a verifica conformitatea unor documente. Nu acesta este rolul trezo­reriilor intr-o tara moderna. Oamenii isi pot plati darile fara sa mearga la ghiseu, iar munca celor de acolo ar trebui sa fie analizarea informatiilor primite, nu numararea cash-ului pe care il incaseaza, si trimiterea acestor informatii colegilor care se ocupa cu executia bugetara, care fac deschiderile de credit in sectorul public. Astazi, acestea se fac in functie de cat de multi bani s-au depus in trezorerii la ghisee. Legatura dintre prioritatile asu­mate si ceea ce se intampla este zero. Cand se trezesc seara la ora 5.00 ca exista bani in Trezorerie angajatii din MFP se apuca automat sa faca niste deschideri de credit nu pe niste prioritati asumate, ci pentru cine a strigat cel mai tare sau pentru cei care trebuie protejati. Este o functie discretionara, fara nicio legatura cu stabilitatea finantelor publice.

Cea de-a patra directie de actiune care se refera la cresterea capacitatii de absorbtie a fondurilor UE este in stransa legatura cu prioritizarea cheltuielilor publice. Daca in mod real vrem sa folosim bani europeni, atunci nu avem decat sa dam prioritate intr-un spatiu fiscal limitat proiectelor care presupun utilizarea banilor europeni. In acelasi timp, nu pot sa nu mentionez faptul ca Romania, in afara de banii europeni, a accesat surse financiare de la Banca Mondiala si alte institutii. In momentul de fata Romania are un portofoliu contractat/sem­nat/apro­bat de Parlamentul Romaniei cu Banca Mondiala de ordinul a cateva miliarde de dolari. Cat anume din acesti bani s-au folosit? Foarte, foarte putini. De ce? Pentru ca nu exista o asumare clara a prioritatilor. Daca reforma in Justitie este o prioritate si daca ai contractat un imprumut extern pentru acest lucru atunci de ce nu cheltuiesti banii respectivi?

Cum poate fi eliminat discretionarul si arbitrariul care bantuie actualul sistem fiscal?

Ultima directie de actiune este schim­barea administrarii impozitelor, care pre­su­pune reasezarea sistemului actual in care firmele sunt haituite de functionarii fiscali, o reasezare pe cu totul alte principii decat cele care dau o putere cu totul dis­cretionara sefului ANAF si eventual minis­trului, construirea unui sistem neutru. Presupune ca firmele mici sa nu mai aiba contact cu reprezentantii Fiscului pentru ca efortul pentru controlarea acestor fir­me este mult prea mare in raport cu ve­niturile colectate, o reorganizare a Garzii Financiare, a altor organisme de control, o specializare a oamenilor pe TVA sau pe accize, pe diferite tipuri de impozite, sunt meserii separate, sunt activitati diferite. Acest proces de reorganizare a adminis­trarii impozitelor nu poate reusi fara acor­dul politic ca acest exercitiu va fi dus pana la capat. Daca insa acest proces se desfasoara simultan cu toate celelalte patru, el va aduce ca rezultat posibilitatea sa rambursezi TVA catre firme la 20 de zile, nu cum este astazi, la 30-60-90 de zile, sau mai asteapta. Pre­supune raporturi de colaborare dintre au­toritatea fiscala si persoanele fizice si juridice, altfel totul ramane o iluzie, iar con­tribuabilul este o vaca de muls si e firesc ca nu-si va schimba comporta­mentul fata de un stat care-l hartuieste.

5 masuri pentru reforma finantelor publice agreate si recomandate de expertii BM si UE:


  • Credibilizarea bugetului de stat
  • Prioritizarea cheltuielilor publice
  • Imbunatatirea functionarii bugetului
  • Cresterea capacitatii de absorbtie a fondurilor structurale si de coeziune
  • Reforma sistemului de administrare a veniturilor

Cariera


  • 1993-1994: analist la Institutul Bancar Roman
  • 1994-prezent: asistent, lector si profesor al Departamentului de Economie si Politica Economica din ASE
  • 1999-2000: consilier economic al presedintelui Romaniei
  • 2000-2002: consilier senior al guvernatorului BNR
  • 2003-2006: profesor asociat de macroeconomie la Institutul pentru Administratie Publica si Privata
  • Ianuarie 2005-septembrie 2005: subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe
  • Septembrie 2005-iulie 2006: secretar de stat la Ministerul Finantelor Publice
  • Iulie 2006-august 2009: Alternate Executive Director la Banca Mondiala (Alternate Executive Director pentru Armenia, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Cipru, Georgia, Israel,  Macedonia, Moldova, Olanda, Romania si Ucraina)