La 6 noiembrie, alegerile prezidentiale din Statele Unite vor fi castigate fie de Barack Obama, fie de Mitt Romney. Doua zile mai tarziu, dar de cealalta parte a Oceanului, peste 2000 de membri ai Partidului comunist al Chinei se vor reuni la 8 noiembrie la Beijing pentru a decide, in decurs de aproximativ o saptamana, noua componenta a viitoarei conduceri a tarii.


Primele doua mari puteri economice ale lumii trec printr-o perioada de mari prefaceri, in contextul in care o lume intreaga este intr-o perioada de intense transformari. In special Orientul Mijlociu, cu numeroasele ei focare de tensiune, care fac si mai complicate relatiile dintre tarile din regiune.

Dupa discursul de la ONU, unde a cerut trasarea unei „linii rosii” pentru programul nuclear iranian, premierul Israelului, Benjamin Netanyahu a chemat la alegeri anticipate, care, ipotetic vorbind, i-ar putea conferi suficiete imputerniciri pentru a actiona impotriva Teheranului. La randul sau, Egiptul cauta echilibru atat in interiorul tarii, elaborand o noua Constitutie, cat si in politica externa.

In ceea ce priveste Turcia, care oscileaza intre Europa si Orientul Mijlociu, economia tarii a devenit suficient de puternica pentru ca Ankara sa-si impuna punctul de vedere in regiune: ea a intrat intr-un joc periculos cu vecinul sudic, Siria, cerand aliatilor din NATO sa-i asigure securitatea.

Este numai o parte din transformarile de care liderii lumii trebuie sa tina cont in Orientul Mijlociu, zona unde implicarea Statelor Unite este semnificativa. Misiunea americana in Irak s-a incheiat in 2010, cea din Afganistan va lua sfarsit in 2014. Pe de alta parte, progresul tehnologic si inovatiile apropie implinirea unui vis american, cel al independentei energetice a SUA.

Anul trecut, pentru prima data in ultimii 15 ani, SUA au importat mai putin de jumatate din volumul total de petrol consumat. Incepand din 2000 si pana in 2006, productia gazelor de sist a crescut cu 17% si cu 48% din 2006 pana in 2010. Potrivit prognozelor, pana in 2035, productia de gaze de sist va reprezenta, conform prognozelor, 50% din cantitatea totala de energie realizata in SUA.

Consecintele acestei revolutii vor viza nu numai economia. Din punct de vedere politic – reducerea dependentei de petrolul strain va permite Washingtonului sa se concentreze pe o reviziuire a politicilor sale promovate in privinta spatiului asiatic.