Avantajul constă în faptul că turiştii străini au ocazia să cunoască mai bine viaţa culturală şi socială a Capitalei. Centrul istoric, deşi nu este foarte mare şi spectaculos, este apreciat de turiştii străini, spune consultantul în turism Traian Bădulescu. Străinii apreciază numărul mare de localuri, restaurante şi pub-uri, atmosfera boemă şi, nu în ultimul rând, faptul că orele de funcţionare se prelungesc până spre dimineaţă.

 Dezavantajul este că toată zona delimitată de bulevardul Magheru este foarte aglomerată.

În opinia analistului imobiliar Ion Radu Zilişteanu ar trebui să existe o nouă concepţie urbanistică, pentru că în ultimii 23 de ani a fost o lipsă de respect faţă de acest aspect.

 În alte capitale europene, localnicii nici măcar nu trec prin centrele istorice, decât dacă au cu adevărat treaba, pentru că se pot distra în alte locuri. Centrul distracţiei nu este acelaşi lucru cu centrul de întâlnire, aşa cum se întâmplă la noi. De vină ar putea fi modul în care s-a construit, spune Ion Radu Zilişteanu. "Există acele celebre planuri urbanistice. Sunt trei nivele (general, zonal şi de detaliu). Din cauza acestor trei planuri s-a permis instituirea corupţiei la diferite niveluri, care a condus la tot felul de hidoşenii şi care împiedică o dezvoltare urbană coerentă", afirmă specialistul imobiliar.

 

Bucureştiul s-a născut prost şi turcesc

 Problema Capitalei este chiar şi mai veche de atât. Camil Roguski, supranumit Arhitectul lui Ceauşescu, pentru că a proiectat sute de clădiri reper din Capitală şi toate palatele din România, crede că Bucureştiul s-a născut prost, s-a dezvoltat prost şi că este "un oraş turcesc".

 "Când au venit comuniştii s-a trecut la construcţia oraşului, dar nu într-un mod sistematizat. Unde erau fabrici, acolo trebuiau făcute şi locuinţele. Primele idei de urbanism au apărut odată cu ivirea capitalismului, iar arhitecţii noştri au copiat arhitectura vecinilor austrieci şi nemţi", povesteşte Camil Roguski.

 Întrebat unde ar putea fi localizate noile centre de interes, Ion Radu Zilişteanu precizează că este greu de spus şi adaugă că nu mai există farmecul Bucureştiului vechi, ceea ce face sarcina chiar şi mai grea. Arhitectul crede că s-ar putea construi centre de interes în Parcul Herăstrău sau în Parcul Tineretului. La rândul său, Traian Bădulescu apreciază că noi centre de interes  pentru turişti ar mai putea fi Palatul Parlamentului, Muzeul Satului şi artera Calea Victoriei.

 

Capitala nu are un brand

 Ion Radu Zilişteanu este de părere că există şi o problemă de promovare, pentru că până acum s-a făcut prost şi nu există niciun plan coordonat. Specialistul imobiliar crede că şi agenţiile de turism ar putea contribui cu bani din care să se poată amenaja centre de interes. Consultantul în turism Traian Bădulescu este de acord că agenţiile de turism ar putea să se implice în promovarea Bucureştiului, dar atrage atenţia că numărul acestora interesate de astfel de investiţii este destul de mic.

 "Din circa 3000 de agenţii de turism licenţiate, dintre care 800 membre ANAT (Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism), cel mult 20 sunt specializate pe incoming (aducerea turiştilor străini în România). Fireşte, doar cele interesate de incoming ar avea de ce să se implice în mod deosebit", spune Traian Bădulescu. Mai mult, Bucureştiul nici măcar nu are un brand, aşa cum se întâmplă cu alte capitale europene: Parisul este oraşul îndrăgostiţilor, Praga are centrul istoric foarte bine conservat, Viena rămâne oraşul imperial şi metropola cu cea mai bună calitate a vieţii din lume, potrivit unui studiu făcut în 2009.

 
Situaţia vecinilor bulgari seamănă, parţial, cu a noastră, în condiţiile în care nu au mai multe centre de interes. În ceea ce priveşte Budapesta,  acesta este într-adevăr unul dintre oraşele turistice ale Europei, şi, la o scară ceva mai mică, poate fi comparat cu Londra sau Paris, atât ca impact, cât şi ca puncte de atracţie. Cele două metropole, pariziană şi londoneză, alături de Viena se numără printre capitalele europene cu multe centre de interes, unde turiştii şi localnicii nu se întâlnesc decât ocazional.