Mai tineti minte, cine a tras in noi, 16-22? Ce ati facut in ultimii cinci ani domnule X? Ce zicea „punctul 8” din Declaratia de la Timisoara? Au trecut 21 de ani de atunci, de la „evenimentele din decembrie 1989”. Sau de la „Re­volutia romana din 1989”? Nici nu stim cum sa-i spu­nem, chiar daca a trecut atat timp.

Nimeni nu trage linie pentru a putea privi mai de­parte „catre generatiile urmatoare”. Ne uitam mereu peste umar, speriati ca din noaptea tranzitiei poate aparea „o­mul rau”, „sinistrul”, „mogulul”, „oligarhul” ori „mono­lo­gul”, specia aia care seamana leit cu „trista amin­tire”.  Ma gandesc mereu care sunt realizarile noas­tre, din De­cem­brie 1989 incoace. Putem circula cu auto proprietate personala in fiecare sfarsit de saptamana, avem gramezi de posturi de televiziune care emit non-stop, siiii.... aaa... oare ce mai avem? Cateodata ne per­mitem carne, alta­data doar asistam cum se strica prin galantarele maga­zinelor. Mai merge si un mezel... ori o gaina cu steroizi. Si lapte, da, lapte si iaurt din belsug! O sa ziceti ca vorbesc prostii, dar va rog sa va ganditi si dumneavoastra, ce-am mai construit? Avem cumva o societate normala? Sigur, teoretic ne putem duce unde vrem in lumea asta, dar oare plecam pentru ca vrem sau pentru ca ne gonesc pro­blemele? Inteleg ca ne putem lasa „vatra stra­moseasca” daca am vorbi de tari vai de mama lor, dar nu, noi plecam dintr-un loc care, teoretic, are de toate!

Libertatea cuvantului, vi se pare reala? Exista comu­nicare intre diferitele straturi ale societatii? Nu. Exista format reflexul de a percepe dialogul ca pe un element esential al dezvoltarii societatii? Nu. Avem, pur si simplu, exercitiu democratic? Separatia puterilor in stat este adanc inradacinata in sistem? Nu.  

Repet, au trecut peste noi 21 de ani ca sa circulam cu masina in fiecare weekend si din cand in cand sa ne ducem la bulgari la mare? E un bilant bun? Nici macar drumuri nu avem. Ne costa o autostrada de aproape cinci ori mai mult decat canalul Dunare - Marea Neagra si, oricum, dureaza zeci de ani sa o construim.

Am senzatia ca in 1989 am inceput o treaba si nu am terminat-o, am lasat-o la jumatate. Unii ne-au atras atentia atunci, dar nu ne-a atins „la sentiment”. Poate totusi, la un moment dat, ne vom gandi sa finalizam „lucrarea” demarata cu 21 de ani in urma.