Deşi programul Băncii Centrale Europene de achiziţionare a obligaţiunilor suverane a redus semnificativ riscul unei dizolvări a Zonei Euro pe termen scurt, răspunsul strategic la criza financiară nu a reuşit să producă transformările necesare pentru restaurarea stabilităţii pe termen lung, potrivit raportului de toamnă al Ernst & Young - Eurozone Forecast (EEF).

Conform EEF, PIB-ul Zonei Euro se va contracta cu 0,5% în 2012 şi se estimează doar o creştere economică marginală, de 0,1% în 2013, în scădere faţă de valoarea prognozată în ultimul trimestru. Pe măsură ce economiile din regiune se vor reechilibra şi procesul de austeritate fiscală se va relaxa, EEF prognozează o redemarare a creşterii PIB. Dar, va fi o creştere limitată pe durata mai multor ani sub impactul îngrijorărilor constante generate de instabilitate şi de supra-îndatorarea din sectorul public, precum şi din cel privat. Deşi modestă, această revenire este intens promovată de către autorităţile europene atât la nivel de state, cât şi la nivel supranaţional, punând accentul pe inovare şi susţinere.

Marie Diron, Consultant economic senior al Ernst & Young Eurozone Forecast comentează: "Recenta aşa-numită bazooka oferită de BCE, sub forma unui program de achiziţionare de obligaţiuni suverane, va servi doar ca "plasture " temporar pentru Zona Euro, unul esenţial însă. Noi credem că o abordare mai radicală va fi necesară în următoarele luni pentru a se asigura o recuperare, chiar dacă foarte slabă, pentru anul viitor şi pe termen mai lung”.

Somaj. Grecia, Spania, Portugalia, cele mai afectate

Rata şomajului în Zona Euro va continua să crească, atingând în trimestrul 1 din 2014 peste 19,2 milioane de persoane sau puţin peste 12% din forţa de muncă. Aceasta înseamnă că este puţin probabil ca populaţia, în special cea din ţările periferice, să cheltuiască mai mult pentru a depăşi perioada de recesiune. Se estimează că, în Portugalia, rata şomajului va depăşi 16%, în timp ce în Spania şi Grecia se va ajunge la 26% şi respectiv 27% din forţa de muncă.

Investiţiile din zona privată vor fi reduse, ca reacţie la condiţiile de finanţare tot mai dure, la nesiguranţa legată de stabilitatea monedei unice şi la o creştere lentă a profitului. Se estimează că, până la sfârşitul anului 2016, investiţiile vor rămâne mult sub nivelul valorilor atinse în perioada de vârf de dinainte de criză.

O Europă mai federalizată

Tensiunile din pieţele cu datorii suverane indică faptul că finanţele publice nu sunt singura preocupare în economiile periferice, divergenţele în materie de competitivitate trebuind, de asemenea, luate în calcul. Chiar dacă ajustările economice necesare în ţările periferice au dus la rezultate pozitive, echilibrul nu poate fi atins decât dacă ţări, cum ar fi Germania, aplică politici de creştere a cheltuielilor interne şi a importurilor.

"Ajustările externe prin reducerea salariilor şi creşterea productivităţii sunt cruciale, deoarece fără creşterea competitivităţii, austeritatea fiscală va păstra aceste ţări împotmolite în recesiuni profunde", spune Marie Diron.

Mecanismele de finanţare trebuie, de asemenea, să fie puse în aplicare pentru a permite ţărilor să gestioneze procesul de ajustare odată cu revenirea la creştere şi fără a le afecta capacitatea de plată a datoriei suverane. Acest lucru ar presupune o mişcare spre o Europă mai federalizată, în care furnizarea de sprijin temporar şi condiţionat este oferit într-un mod mai ordonat statelor membre afectate de criză, asigurând astfel stabilitatea sistemelor lor bancare şi a finanţelor suverane.

„Este necesară o coeziune fiscală mai strânsă pentru supravieţuirea Zonei Euro. Cei care au pus bazele monedei euro au avut întotdeauna ca viziune un cadru monetar unitar, pentru o mai bună integrare fiscală şi economică”, a precizat Marie Diron.

Se impune reforma politicilor

Lista măsurilor ce se impun pentru menţinerea Zonei Euro în forma actuală este stufoasă şi reprezintă o adevarată provocare. Aceasta include extinderea Mecanismului de Stabilitate European (ESM), coeziune bancară, progrese în vederea coeziunii fiscale şi o schimbare în politicile macro în vederea concentrării mai mult pe creştere şi mai puţin pe austeritate.

„Deşi acordul pentru trecerea supervizării bancare la nivelul Zonei Euro reprezintă un pas încurajator, un sistem bancar integrat necesită nu doar asigurarea reglementărilor de supervizare, ci şi a suportului relevant. O serie de ţări din Zona Euro au sectoare bancare mult prea mari pentru a fi susţinute de către guvernul propriu. Fără o responsabilitate fiscală distribuită sub forma garanţiilor la depozite, aceste sisteme bancare naţionale vor rămâne supuse riscului”, a adăugat Marie Diron.

Poziţie proactivă din partea BCE

Previziunile EEF iau în calcul anumite riscuri. Una dintre proiecţiile cheie privind PIB-ul este faptul că BCE va susţine anumite măsuri suplimentare ne-convenţionale pentru a adresa dificultăţile în finanţarea pieţelor şi pentru a oferi guvernelor mai mult timp pentru introducerea măsurilor structurale necesare întăririi Zonei Euro.

BCE este deja aproape de limită în ceea ce poate întreprinde cu ajutorul politicilor monetare convenţionale, reducându-şi rata dobânzii cheie de la 1% la 0,75%, un nivel minim record pentru Zona Euro. Potrivit EEF, acesta va fi nivelul cel mai scăzut posibil. Totuşi, o eventuală reducere a ratei dobânzii nu poate fi exclusă, în cazul în care economia se deteriorează mai acut decât previzionat.

Previziuni pentru viitor?

Este posibil ca evenimentele din ultimii ani să fi afectat ireversibil potenţialul de creştere economică a multora dintre economiile Zonei Euro. Cele mai mari pierderi au fost înregistrate în ţările din epicentrul crizei datoriilor suverane. Toate acestea, alături de măsurile de austeritate, constrângerile privind creditarea, cererea externă în scădere şi eşuarea în combaterea problemelor legate de competitivitate pe termen lung, vor influenţa semnificativ creşterea în următorul deceniu.

Previziunile privind evoluţia economică a Zonei Euro rămân rezervate, sub auspiciile multor obstacole. În pofida acestui fapt, competitivitatea şi creşterea trebuie să rămână prioritare în agenda liderilor din Zona Euro. Doar aşa, va reuşi Eurozona să se menţină competiţia globală pe termen lung.


Despre Ernst & Young

Ernst & Young este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 152,000 de angajaţi în 700 de birouri din 140 de ţări şi venituri de aproximativ 22.9 miliarde dolari în anul 2011. În România, Ernst & Young este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 460 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Birourile sunt localizate în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina de internet: www.ey.com.