Floriana Jucan, directorul general al „Q Magazine”, vorbeste, intr-un interviu acordat „Financiarului”, despre starea actuala si perspectivele de viitor ale presei autoh­tone. „Cel mai dramatic efect al crizei asupra presei este pierderea con­stiintei adevarului pe care aceasta este chemata sa-l aduca la lumina”. Directorul general al „Q Magazine” declara ca cea mai mare provocare este sa nu renunte la „a visa ca vom supravietui frumos acestor timpuri”.

„Financiarul“: Am intrat in cel de-al doilea an de criza. Care cre­deti ca sunt cele mai grave conse­cinte ale acesteia asupra presei romanesti, din perspectiva unui jurnalist cu experienta, dar si din cea de director de publicatie?
Floriana Jucan: Majoritatea dintre noi, indiferent in ce domeniu activam, in conditii de criza deve­nim supravietui­tori. Acest statut ne anu­leaza si frumu­setea idealismului si inaltul unor alegeri pe care am vrea sa le facem daca nu am avea constrangeri financiare. Eu sunt in pozitia dihotomica a jurna­listului care este in acelasi timp si pro­prietar de pre­sa.

Uzura psihica e dubla. Consecinta majo­ra asupra presei este degradarea ei, pen­tru ca cei care sunt chemati sa o faca de­vin roboti, se dez­umanizeaza din cau­za conditiilor pre­care de munca, a sala­riilor din ce in ce mai diminuate. Si jurnalistul este om, si instinctele lui primare vor domina produsul jurna­lis­tic final. In plus, devine un teren fertil pentru a fi cumparat cu atentii sau cu sume, de par­tea unei cauze sau a alteia pe care altfel n-ar fi sprijinit-o. Cred ca cel mai dramatic efect al crizei asupra pre­sei este pier­derea constiintei adeva­rului pe care aceasta este chemata sa-l aduca la lumina. 

In momentul de fata, cat la suta din timpul si resursele dvs. dedi­cati profesiei de jurnalist si cat la suta celei de manager de publicatie?
Mai mult sunt manager decat jurna­list. Tocmai de aceea scriu din ce in ce mai rar in „Jurnal” sau pe blog, care este forma virtuala a „Jurnalului”, si mi-am pierdut forta de a scrie despre subiecte pe care altadata iubeam sa le tratez in scris. Am cautat pe piata media un redac­tor-sef timp de trei ani. Mi-a fost impo­sibil sa-l gasesc, in conditiile standardelor pe care le impun eu. Am avut to­tusi privilegiul de-a a­vea langa mine un jur­nalist exceptional, Eveline Pauna, pe ca­re pot spune c-am cres­cut-o de pe ban­cile liceului si-am con­dus-o acum pe cele ale Facultatii de Jurna­lism si care, chiar daca nu are expe­rienta mai multor publicatii, s-a tran­sformat intr-un lider care ma poate in­locui din multe puncte de vedere in organizarea revistei.
 
Tot in contextul crizei, care credeti ca sunt efectele pozitive, daca sunt, ale acesteia asupra pietei media autohtone?
Un prim efect - in opinia mea negativ - este transferul din „real” in virtual. Multe publicatii care dispar se dezvolta on-line, pentru ca nu mai au costuri tipografice, insa, din punctul meu de vedere, eu fiind asa… o nostalgica, chiar si a perioadei de pionierat a presei de­mo­cratice, in fata unui ecran de calcu­lator nu poti avea nici emotia si nici cer­titudinea ca ceea ce ai citit a trecut printr-un filtru superior.

Este, daca vrei, aceeasi diferenta precum cea dintre cum stam imbracati acasa si cum ne im­bracam atunci cand mergem la teatru. In infinitul virtual, oricine poate scrie orice. Eu mai sper, totusi, ca spiritul des­coperirii gutenbergiene va mai supra­vietui inca timp de multe crize, de acum incolo! Oricat de pragmatica m-as vrea, nu vad efecte pozitive din aceasta criza...  E adevarat ca au disparut pseudo­in­stitutii de presa, dar este trist ca unii zia­risti au ramas pe dru­muri. Cred to­tusi ca cei buni isi vor gasi locul, iar daca nu erau buni, a­tunci se aplica regula naturala a selectiei.

Sloganul publicatiei pe care o conduceti este „Ceea ce conteaza”. Ce conteaza pentru „Q Magazine”?
Conteaza ca cititorul sa ne respecte, chiar mai mult decat sa ne iubeasca. Este, daca vreti, o reinterpretare a princi­piului enuntat de un poet roman, „sa ma urasca, dar sa se teama de mine!”, in „sa nu ma iubeasca, dar sa ma respecte!”. Cred ca in cei trei ani pe care ii im­plineste in martie revista „Q Maga­zine” a incercat sa-si pastreze echilibrul editorial, desi este aproape imposibil sa nu „esuezi” cumva, intr-un numar sau altul, de partea unei cauze sau a unui om care are la randu-i sustinatori sau de­tractori.

Eu, cand am facut aceasta re­vista, mi-am spus ca trebuie sa-mi se­me­ne, ori eu sunt un om interesat si de poli­tica, si de schimbarea Consiliului de ad­ministratie la Fondul Proprie­ta­tea, pentru ca va ge­nera o anumita vizi­une eco­nomica ul­terior, si de cronica unei pie­se de teatru, si de cazul unei fetite aban­donate de parinti, si de un concert al lui Lang Lang, si de o campanie pu­bli­citara Rolex, si de un accident aviatic, si de se­cre­tele unei destinatii turistice, si de o aparitie edi­toriala sau destinul unei carti ca „Lolita” lui Nabukov.

Sunt un om com­plex si cred ca asa sunt si cititorii „Q Ma­gazine”. Ma straduiesc sa-i tin si pe ei, ca si pe mine, intr-un univers din care sa nu lipseasca emotia, pentru ca nimic pe lu­mea asta nu se poate face in afara iubirii si a pasiunii pentru ceva. Cand am facut „Q Magazine”, nu mi-am facut nici pla­nuri manageriale si nici n-am avut astep­tari de profit. A fost un vis si l-am realizat.

Ce ati fi facut astazi daca nu ati fi avut „Q Magazine”?
As fi scris mai multe carti, as fi cala­torit si as fi infiat un copil.

Ce alte vise aveti?
Sa construiesc o biserica.

Care sunt principalele provocari ale dumneavoastra, ca director al „Q Magazine”, in acest an?
Pentru ca va spuneam adineaori de vis… cred ca e ca-n poezia lui Radu Gyr… „Adevaratele infrangeri / Sunt renun­tarile la vis!”. Asta este cea mai mare pro­vocare, sa nu renunt la a visa ca vom supravietui frumos acestor timpuri.

Ce obiective financiare si de piata aveti pentru „Q Magazine” in 2010?
Stiti, intr-o piata fluctuanta, in care pana si o lege care ar trebui sa fie ceva mai stabila decat bursa se schimba une­ori de la un guvern la altul, cifrele mele sunt si ele foarte mobile.

De profit finan­ciar nu poate fi vorba, intrucat platesc inca ratele creditelor pe care le-am con­tractat pentru a face aceas­ta revista. In privinta tirajului, am avut luni in care am tiparit 40.000 de exem­plare, al­tele in care am tiparit 15.000 pe numar. Puteti dubla cifrele, avand in ve­dere ca suntem o revista bilunara. De­pinde de subiectul coverstory-ului si de contextul general. Totul e o sinusoida si, ori­cum, eu nu prea sunt genul care sa-mi planific totul matematic. Principiul meu este: nu am planuri, am sperante.

Singurul element imuabil in aceasta perioada, in care totul este instabil, este ambitia de a nu face rabat de la calitate si de la tinuta pe care am impus-o prin aceasta revista.

Ce proiecte editoriale aveti pentru 2010?

Imi place sa surprind permanent citi­torii, prin urmare as dori sa nu dez­valui nimic momentan din ceea ce le pregatim pentru viitor. 
Presa scrisa isi indreapta tot mai insistent atentia catre on-line.

Ce planuri aveti pentru „Q Magazine” in acest sens?
Desigur ca am crescut editia on-line a revistei si sper ca viata sa nu ma contra­zica, punandu-ma in situatia de-a ra­mane in viitor focusata doar pe aceasta alter­nativa. Motivul pentru care am acordat atentie sporita on-line-ului a fost mai ales pentru a nu pierde su­biectele pe care le aveam zilnic si care s-ar fi perimat pana la editia tiparita, o da­ta la doua saptamani.

E drept ca am evoluat de la scrierea cu­neiforma la Tablitele de la Tartaria, la masina tipo­grafica si ca ne indreptam, iata, spre tran­sferul aproape total in scrie­rea vir­tuala, insa, uneori, evolutia tehnica poa­te insemna regresul uman din punct de vedere moral si so­cial.

Ce numar de vizitatori aveti pentru varianta on-line a „Q Magazine”?
Sa zicem ca ar fi o medie de 30.000 de vizitatori pe luna pentru on-line, in conditiile in care site-ul nu este promo­vat absolut deloc.
Care este profilul cititorilor

„Q Magazine”? 
Dupa cum va povesteam mai devre­me, cititorul revistei „Q” este un om com­plex, care isi doreste sa fie perma­nent in­format, interesat de toate fa­tetele vietii si ale societatii in care traim, este un cau­tator vesnic, dornic de per­fec­tio­nare si insetat de cunoastere. Imi place sa cred ca este un om profund, care in­cearca per­manent sa patrunda esenta din spatele apa­rentelor, care nu se lasa prins in valtoarea nonvalorilor promo­vate peste tot in jurul nostru, ci ramane ancorat intr-un spatiu al valo­rilor reale, bucurandu-se de faptul ca re­vista „Q Magazine” sustine si ur­mareste valorile, de multe ori pe cele ui­tate si acoperite de praful starnit de cei ce go­nesc cu dis­perare pentru a pu­ne lu­mina reflec­toarelor asupra unor iluzii media­tice.

Pe termen mediu, care sunt principalele obiective pentru „Q Magazine”?
Stiti, „Q Magazine” este mai mult de­cat un produs, este un vis, este un con­cept, este o atitudine care poate fi greu incadrata si definita prin termeni ca strategie, target, obiective, profit. N-am infiintat aceasta revista din considerente economice, ci mai mult din pasiunea pentru un jurnalism de calitate. Asa cum am sfidat pana acum legi economice, avand succes fara un trust in spate, fara investitii majore si fara o alta strategie decat dorinta de a nu face compromisuri in ceea ce priveste stan­dardele pe care le oferim cititorilor nos­tri, sunt convinsa ca si de acum incolo acelasi obiectiv, de a ne respecta cititorii si de a le oferi aceeasi calitate, ne va deter­mina si succesul eco­nomic.

Eu sunt de parere ca nu intot­deauna rating inseam­na reputatie. Intr-un fel, cred ca de aceea si refuz sa ma ali­niez „noii ordini” a presei. Vorba lui Octa­vian Pa­ler, daca toti am trai cu masura, adica asa cum scrie la carte, in cazul nostru la cartea noua a economiei, n-ar mai exista nici martiri si nici eroi. Cred ca presa trebuie sa-si pastreze macar insule  de demnitate.


Carte de vizita Floriana Jucan

  • jurnalist, director general si actionar principal al revistei „Q Magazine”, Floriana Jucan este nascuta pe 1 decem­brie 1974, la Bucuresti
  • a absolvit in 2000 Facultatea de Admi­nis­tratie Publica a Universitatii „Gh. Cristea”
  • 1998 - Bursa Institutului de Sociologie Juridica Oniati, Spania
  •  2000-2001 - Cursuri Postuniversitare de Criminalistica la Academia de Politie „Al. I. Cuza”
  •  2002-2003 - Colegiul National de Aparare - Academia Militara
  •  ca autor s-a remarcat prin volumul de poe­zii publicat la varsta de 16 ani, „Podoa­be de Suflet” (1990), prin best-sellerul „Am­basadorul” (1996) publicat la doar 21 de ani
  •  a publicat peste 5.000 de articole politice si a avut corespondente din aproape toate tarile lumii, de-a lungul celor 18 ani de experienta in presa
  •  in 2007, infiinteaza revista „Q Magazine”
  •  din august 2009 este invitat permanent al emisiunii „Q&A” cu Alessandra Stoicescu la televiziunea Antena 3