Dupa cum au mers lucrurile in campaniile electorale din ultimii doi ani ai fi zis ca avem in echipa lui Boc numai boxeri de categoria grea in ceea ce priveste ringul public. Ieseau ministrii la bataie cu adversarii politici, cu ziaristii, de nu mai aveau loc unii de altii pe micile ecrane sa dea in dreapta si in stanga. Maturau tot, de la Etno TV pana la TVR si televiziuni de stiri. Nu existau seri TV fara Udrea, Videanu, Blaga, Berceanu, nu trecea zi fara sa bumbaceasca pe careva sau fara sa lanseze teme pentru agenda publica. Sigur, cele mai multe erau in registrul lui „o sa”. O sa facem, o sa construim, o sa marim, o sa modernizam...

Au trecut alegerile si a venit criza. Si-a schimbat tactica si echipa lui Boc. La inceput, cuprinsi inca de frenezia comunicarii pe micile ecrane venita din inertia campaniilor electorale, cativa ministri mai guralivi au cam „dat din casa”, stricand buna dispozitie in Palatul Victoria si la Cotroceni. Seitan, Vladescu, chiar si Blaga au fost rapid adusi la ordine si televizoarele s-au golit de fetele ministeriale.

Cu cat criza se amplifica, cu cat cresteau nemultumirile populare, cu atat stateau mai ascunsi ministrii. Emil Boc s-a autoimpus singurul comunicator de calibru al guvernului si asta cu taraita, doar cand nu avea cum sa ocoleasca microfoanele presei prin diferitele locuri unde trebuia sa ajunga. Conferintele de presa de dupa sedintele de guvern au devenit lungi si plictisitoare expozeuri oficiale, iar sectiunea de intrebari este redusa indeobste la un numar limitat de curiozitati jurnalistice.

Dar, desigur ca guvernul trebuie sa-si faca auzita apararea in fata acuzelor venite din toate directiile. Asa s-au desprins doua paliere de exprimare. Primul este participarea demnitarilor doar la programele televiziunilor „sigure”, in care nu exista riscul unor intrebari incomode, sau, Doamne fereste!, aplicarea unei acuze in plina figura. Aici, cap de lista este B1 TV, o gazda primitoare pentru guvernanti, unde nimeni nu-i deranjeaza pe ministri decat ca sa le schimbe apa in pahar la pauza publicitara. Pentru Cabinetul Boc este foarte buna si OTV, unde nici timpul nu mai are masura si guvernantii au nopti intregi la dispozitie sa explice cum au aplicat cele mai bune masuri anticriza. In acest timp, profesorii cad lati de oboseala dupa demonstratiile de protest de peste zi.

Un al doilea palier de exprimare guvernamentala este construit la nivelul „gonacilor” de serviciu. Doar ca, fata de cei de pe domeniile lui Tiriac, „gonacii” lui Boc se preocupa cu alungarea vanatului din catarea vanatorilor. Ei produc permanent galagie, fac tumbe, arunca ditirambi, doar sa scoata guvernarea de sub oprobriul public. Sef de echipaj si maestru in lupta este Marcel Hoara care, desi trimis la post in Rovinari, e navetist de baza pentru televiziunile de stiri.

Cand e mai greu, e trimis Hoara la inaintare. Pe langa el, sumedenie de consilieri si parlamentari PD-L duc lupte grele la baioneta prin studiouri cu ziaristii si sindicalistii, in timp ce ministrii stau in birouri cu lumina stinsa si doar cu televizorul aprins. Frica de confruntarea televizata este mai mare decat frica de criza. Boxerii electorali stau la cutie pana vine iar sezonul alegerilor.