La capatul unei nopti albe, ministrii de finante din zona euro au reusit sa cada de acord in privinta planului de salvare a Greciei de la faliment si a Europei de la un dezastru.


Miza a fost prea mare pentru ca ministrii de finante din zona euro, reuniti aseara la Bruxelles in cadrul unei intalniri considerata cruciala pentru viitorul Uniunii Europene in general si a celei monetare in special, sa-si permita a amana luarea unei decizii. Prin urmare, au fost convenite mijloacele de reducere a datoriei statului elen la 120,5% din PIB pana in 2020.

Dupa 11 ore de negocieri, tarile din zona euro au incheiat tratativele pe marginea masivului plan de asistenta financiara destinat Atenei. In total, factura de salvare a Greciei de la colaps se ridica la peste 350 miliarde de euro. Este vorba de primul program de sustinere, aprobat in 2010 si cifrat la 110 miliarde de euro, al doilea plan de 130 de miliarde elaborat in 2011, plus reducerea datoriei tarii cu peste 110 miliarde de euro.

Un efort cu adevarat istoric, la care vor contribui statele din zona euro, creditori privati si institutii internationale, vezi Banca Centrala Europeana (BCE) si Fondul Monetar International (FMI). Un efort general care se va intinde pe urmatorii opt ani, dar care nu are garantia certa ca, la final, datoria Greciei va fi adusa la dimensiuni cat de cat acceptabile.

Un efort care se va dovedi insa inutil daca Grecia nu va respecta cu strictete cura de austeritate impusa de UE, BCE si FMI. Orice deviere, orice abatere de la disciplina bugetare si Atena va fi abandonata. In orice caz, asa a dat de inteles Olanda, dar si Germania, care au profitat de tensiunea momentului si de urgenta ajungerii la o solutie pentru a cere noi concesii din partea Atenei.

In incercarea de a castiga increderea partenerilor sai din UE, dar si a investitorilor, guvernul elen al premierului Lucas Papademos va proceda la o reducere suplimentara a cheltuielilor bugetare de 3,3 miliarde de euro in cursul acestui an. Domeniile sacrificate: asigurarile de sanatate, salariul minim si fondurile alocate apararii.

Din punct de vedere politic, Atena a refuzat orice tutela europeana. Dar, din momentul in care a consimtit crearea unui cont bugetar inaccesibil Greciei si chemat sa garanteze rambursarea datoriei si a plata dobanzilor, autoritatile elene au cedat, practic, o parte din suveranitate. Un mecanism pus la punct la sugestia Germania si Frantei.