Cu siguranta, bancile grecesti din Romania si Bulgaria resimt si­tuatia grea din tara de ori­gi­ne, dar nu se pune nici­de­cum problema unei inghetari a cre­di­telor acestora in Romania. Si chiar da­ca s-ar pune, care ar fi diferenta fata de momentul actual, caci oricum creditarea este cvasiblocata?

Am fost dintotdeauna eurosceptic. Nu am crezut niciodata in capacitatea mai multor euro­peni de a sta la aceeasi masa: orgoliile nationale si culturale, istoria extrem de lunga de conflicte religioase, dorinta de suprematie a fiecarei natiuni im­portante care a dominat la un moment dat in istorie continentul sau chiar intreaga lume cunoscuta in acele zile, toate acestea la un loc faceau, in opinia mea, putin probabila o intelegere intre parti de pe pozitia de parteneri egali. Din anti­chi­tate, Grecia si apoi Imperiul Roman si-au pus amprenta asupra civilizatiei lumii. Apoi, mai aproape de timpurile noastre, Spania si Portugalia au deschis orizontul descoperirii noilor teritorii: Americile. Franta, Anglia si Imperiul Habsburgic si-au disputat suprematia asupra Europei, cu Anglia devenind ultimul mare imperiu al omenirii de pana in prezent. Germania a incercat prin doua razboaie, in secolul trecut, sa cucereasca intreaga Europa. Acesta este contextul din care a luat nastere Uniunea Europeana. O suma de civilizatii, partial integrate, dar cu interese de multe ori opuse. Nu este de mirare ca Marea Britanie a folosit primul prilej convenabil pentru a nu renunta la inde­pen­denta monedei sale - in fapt refuzand pozitia a doua in UE dupa Germania si la concurenta cu eterna rivala Franta. In schimb, tarile mai sarace ale Europei, fara pretentii de lideri continentali sau macar regionali, s-au bucurat de aderarea la Uniune si de fondurile de coeziune care le-au per­mis sa reduca diferentele fata de tarile bogate.

Am tot scris in ultimul timp despre problemele de moralitate ale politicienilor, fie ei romani, europeni sau americani. Contrar parerii noastre, nici macar coruptia nu a fost inventata in Ro­ma­nia! Difera doar sumele care il fac pe un politician sau pe un om de afaceri occidental sa uite de interesul public in numele interesului personal si, probabil, procentul din totalul populatiei care este inclinat spre a primi si a da mita, a face trafic de influenta sau, in general, de a ocoli drumul cinstit pentru a ajunge in fata celorlalti. Daca aceasta se numeste competitie sau furtisag, pare mai putin important in lupta pentru suprematie. De aceea nu trebuie sa ne surprinda ca atat la nivel per­so­nal, cat si la nivel de stat sunt folosite toate mij­loa­cele pentru obtinerea scopului propriu. Si totusi... ceea ce se intampla in Grecia, Spania, Portugalia, Italia si poate in alte tari (dar care au reusit pentru moment sa ascunda mai bine adevarul) este mai presus de imaginatia omului de rand. Deficite bugetare de 12,7% din PIB in Grecia, 11,4% in Spania, 9,3% in Portugalia sau chiar 8% in Franta ne fac sa consideram cei 7,3% din PIB ai Ro­ma­niei ca buget echilibrat. Mai important insa, felul in care reprezentantii acestor tari importante, mem­bre nu numai ale UE, dar si ale zonei euro, au ad­m­inistrat finantele tarilor proprii lasa mari semne de intrebare privind moralitatea si buna lor cre­dinta. Nu este deci de mirare ca practic toate tarile din zona euro nu au iesit din recesiune si se zbat sa reduca rate ale somajului in jurul a 10% (cam­pi­oana in acest domeniu fiind Spania), in situatia in care sunt nevoite sa mareasca taxele pe va­loa­rea adaugata si alte impozite, si sa reduca chel­tu­ielile publice pentru a restrange deficitele bu­getare. Cand spun ca nu au iesit din recesiune tre­buie sa explic (din nou) la ce ma refer, deoarece dupa „standardele obisnuite” o parte dintre tarile Europei printre care Franta, Austria, Olanda sau Germania au declarat ca si-au reluat cresterea economica. Economistii, probabil influentati de politicieni, au insa un standard dublu in ceea ce priveste recesiunea: este nevoie de doua trimestre consecutive de scadere a PIB fata de acelasi tri­mes­tru al anului trecut, pentru a consemna in­tra­rea in recesiune a unei tari. In schimb, este su­ficienta o singura crestere, fie chiar fata de trimestrul anterior (deci nu anuala), pentru a marca iesirea din recesiune. Astfel, Franta, desi a avut o scadere economica de 0,3% in trimestrul IV din 2009 fata de acelasi trimestru din 2008, este considerata ca performera zonei euro datorita cresterii de 0,6% a PIB fata de trimestrul III din 2009! Daca mai tinem cont si de cresterile cheltuielilor publice din Franta, care s-au ridicat la 0,7% in fiecare din ultimele trei trimestre din 2009 (si care explica in fapt relativa „performanta” mai buna a acestei tari in comparatie cu vecinele sale), avem masura situatiei reale - dramatica - in care se afla economiile UE. Cu atat mai hilare imi par pretentiile „analistilor” si oficialilor romani care „se asteptau” la o crestere economica in Romania in trimestrul IV fata de cel anterior, cata vreme Spa­nia, Italia, Cipru ori Grecia sunt in aceeasi situatie cu noi, iar Germania a raportat un deloc onorant 0% crestere trimestriala (dar -2,4% din PIB sca­dere fata de acelasi trimestru din anul anterior).

Cu toate acestea, Morgan Stanley, in in­cer­carea probabil de a abate atentia de la situatia de criza din centrul UE catre tarile „marginale” mem­bre ale Uniunii, afirma intr-un studiu recent ca Ro­mania si Bulgaria se afla printre tarile cele mai expuse la contagiune la situatia din Grecia, din cauza pre­zentei importante a bancilor elene in aceste state. Nu stiu cum poate fi catalogata o asemenea analiza - rauvoitoare sau doar lipsita de profesionalism -, dar a  pune la incercare neu­ronii investitorilor (si asa fragili si de multe ori stin­gheri in cutiile lor craniene) cu informatii greu de sustinut in practica este o dovada de cinism sau o incercare de a realiza un profit rapid. Cu si­gu­ran­ta, bancile grecesti din Romania si Bulgaria resimt situatia grea din tara de origine, dar nu se pune nicidecum problema unei inghetari a creditelor acestora in Romania. Si chiar daca s-ar pune, care ar fi diferenta fata de momentul actual, caci oricum creditarea este cvasiblocata? In schimb, intr-adevar, daca s-ar extinde criza fi­nan­ciara din Grecia in Austria, Italia, Spania si, de ce nu, chiar Germania, Romania, ca si intreaga Euro­pa si probabil intreaga lume ar trai un nou soc fi­nan­ciar si economic. Probabil acesta este me­sa­jul pe care vor sa nu il transmita cei de la Morgan Stanley... sau pe care nu au curajul sa il enunte macar.