Am permanent senzatia ca guvernarea in Romania este o demonstratie a veleitatilor pompierilor. E un etern exercitiu la care asistam cu un mare consum de emotie: ba ne minunam ca operatiunea a reusit, ba ne intristam si ne cainam ca focul a fost prea aprig si pompierii neputinciosi. Tipam la ei, ii schimbam, aducem altii, dar tot demonstratii de stingerea focului asteptam. Si asta pentru ca guvernarea tarii e lipsita de viziune. Totul se face in mod reactiv la situatiile aparute, nu exista o politica a prein­tampinarii evenimentelor, o planificare a dezvoltarii societatii. Deciziile se iau de pe o zi pe alta si rezultatele sunt pe masura.

Exemple sunt cu duiumul si se developeaza si mai mult pe timp de criza. Cum a fost, hodoronc-tronc, intentia de a schimba organizarea teritoriala a tarii, de parca asta ar modifica radical sansele romanilor de a depasi impasul in care sunt de trei ani. Este o gogorita chestiunea cu atragerea fondurilor europene, intrucat acestea oricum sunt alocate pe regiunile de dezvoltare convenite cu UE la aderare. Ca bagam si in Constitutie aceasta reimpartire, nu va impresiona comunitatea europeana. Sa mai zicem si de autostrazi. Bechtelul a pornit pe vremea lui Nastase, a continuat pe vremea lui Tariceanu si continua in stagnare si in ziua de azi, in timpul lui Boc. Proiectul s-a schimbat, contractul s-a renegociat, si Autostrada Transilvania tot nu e. Poate pentru ca guvernarea Romaniei (cu schimbarile aferente ale protagonistilor) nu a fost in stare sa faca un plan pe termen lung si sa se tina de el. Cum nu e in stare sa prevada nici ce volum de forta de munca are nevoie Romania in viitor si nici pe ce specialitati sa fie formati tinerii. Nu mai departe de aceste zile a aparut incredibila situatie in care absolventii Academiei de Politie nu mai au loc in Politie, pentru ca oricum se disponibilizeaza vreo 10.000 de cadre.

Academia produce insa, in continuare, politisti care mai au si obligatia sa ramana in sistem cativa ani, pentru ca altfel platesc retroactiv scolarizarea. Guvernul se gandeste acum sa-i „elibe­reze” pe absolventi de aceasta obligatie si sa-i lase sa plece din sistem. Unde? Treaba lor.

Nu este o tara doar a guvernului Boc. Nici macar una a gu­vernelor in general. Este mai degraba o tara a natiunii, care traieste de pe o zi pe alta, lipsita fiind de mintile luminate, vizio­nare si pragmatice. Acestea apar dupa procese repetate de distilare a intelectualitatii si se pare ca dupa hiatusul comunist, 20 de ani de spirit liber au fost prea putini.