Cum facem noi cu reformele astea? Apare un „ales” la televizor si incepe sa turuie ca disperatu’ despre tot felul de masuri populiste (a se citi co­muniste), fara legatura cu economia. De piata sau nu. Sa luam pensiile. Prin definitie, in Romania sunt „nesimtite”, iar posesorii lor „un cancer la buget”. Ca atare, singura modalitate de a face reforma in domeniu este sa-i... completati dumneavoastra.

Nu se pomeneste o vorba despre sistemul privat de pensii (celebrii „piloni”) ori despre alocarea unui cont social fiecarui asigurat astfel incat sa fie intr-adevar respectat principiul contributivitatii. Si daca e sa merg pana la capat, cat de negru la suflet trebuie sa fii, ca inalt demnitar, pentru a afirma ca pensionarii nu merita sa le plangem de mila?! Daca ne referim la sistemul bugetar, singura solutie gasita de guvernanti, oricare ar fi ei, este concedierea in masa, reducerea salariilor sau concediu fara plata. Asta este reforma! Nimic despre reasezarea sistemului in totalitatea lui, nimic despre reconversia profesionala, nimic despre schimbarea politicii de achizitii si investitii publice. Mai departe, reforma invata­man­tului.

Aici, totul s-ar putea rezuma intr-o singura expresie: „scoala trebuie sa devina un cosmar pentru elevi, parinti si profesori”. Pana si in strategia de aparare a tarii, „alesii” bat campii. Ziaristii sunt considerati un pericol la adresa institutiilor statului pentru ca le discrediteaza. De cand trebuie sa dam noi socoteala pentru ce face Puterea?? Si daca mass-media discrediteaza statul roman si institutiile sale, ce sa mai spunem despre insusi presedintele tarii care in ultimii ani nu a pregetat niciun efort in a arunca tot felul de laturi asupra guvernului, Parla­mentului, Curtii Constitutionale, militarilor, corpului medical, magistratilor, politistilor, vamesilor etc. etc. Nu mai vorbesc despre gunoaiele aruncate de la Cotroceni in curtea Presei... Atunci, de unde vine pericolul cel mai mare, cine poate raspunde la asta?

Asta este, pe scurt, reforma la romani. As vrea totusi sa dau un exemplu. O mare companie tele­com de la noi lupta cu criza. Si are succes. Cum? Taie din preturi, sustine clientii si isi reduce propriile costuri. Nu „scumpeste” nimic, nici macar cu un singur cent.