Noul proiect al Legii Sănătăţii ar trebui să fie făcut public în iunie, după ce prima formă a acestuia a fost retrasă din cauza nemulţumirilor publice.

Fondul Monetar Internaţional a cerut expres urgentarea discuţiilor, în contextul în care sănătatea este văzută ca un sector-cheie de către organismele internaţionale. De altfel, cerinţe privind punerea în dezbatere publică a noului proiect de lege au venit din toate zonele. Dar cei mai interesaţi de promovarea legii rămân asigurătorii privaţi, care aşteaptă acum deciziile noului Guvern.

Toţi jucătorii importanţi din piaţa asigurărilor private de sănătate fac parte din grupuri financiare internaţionale care au investit bani grei în România şi care tot aşteaptă să scoată profit din acest segment al pieţei. Pentru aceste companii, fiecare zi de întârziere costă. Au venit aici să facă afaceri având în spate zeci de ani de experienţă în managementul banilor şi al resurselor umane.

Tot ce au primit până acum au fost promisiuni. În plus, criza a pus presiune şi asupra acestor companii, care sunt din ce în ce mai puţin dispuse să investească în Romania, din cauza amânărilor legislative repetate. O scurtă privire aruncată asupra rezultatelor financiare ale firmelor din zona asigurărilor private de sănătate creionează un tablou sumbru în ceea ce priveşte aportul României la câştigurile totale.

Mai toţi au pierderi şi procesele de restructurare demarate par să nu dea rezultatele scontate. Marii perdanţi rămân pacienţii, care trebuie să hotărască cine le va îngriji sănătatea, asta după ce actul normativ va fi adoptat. Când îşi vor găsi rezolvarea toate aceste probleme? Cu siguranţă, în timp. Care costă!

Cum mai stăm cu reforma?

Tot mai multe voci din spaţiul public şi privat admit că reforma sănătăţii este ultima mare reformă din România. Iar Legea Sănătăţii este una dintre cele mai aşteptate legi din ultimii 20 de ani. Sănătatea peste 20 de milioane de oameni depinde de acest act normativ.

După mai bine de două decenii de management public dezastruos, scandaluri privind pacienţi care au decedat din cauza unor medici incompetenţi şi, mai apoi, la presiunile Fondului Monetar Internaţional, autorităţile păreau că doresc să calce pedala de acceleraţie şi să reformeze sănătatea.

Iniţial, guvernul Boc, cel care a declanșat scandalul din iarnă, a vrut să spargă monopolul statului în administrarea banilor, pentru că sunt cheltuiți ineficient de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Executivul din acel moment vroia ca banii să fie preluaţi de asigurători privaţi, care ar fi urmat apoi să încheie contracte cu medicii şi spitalele.

În urma protestelor din iarnă, însă, legea a fost retrasă. După reluarea discuţiilor în mandatul Ungureanu, noua filosofie referitoare la actorii care vor intra în competiţie arată că statul îi avea în vedere pe privaţi, dar şi casele publice de sănătate. Pentru stat, dificultatea privea regimul juridic pe care îl vor avea instituțiile publice de colectare a asigurărilor de sănătate, în contextul în care, conform explicaţiilor oferite de Vasile Cepoi, fost secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, actualmente șeful acestei instituții, acestea ar fi trebuit să funcţioneze ca nişte asociaţii mutuale de asigurare. De fapt, aceasta este forma legislativă lăsată de Guvernul Ungureanu.

„Abordarea faţă de sectorul public şi cel privat este că o persoana care îşi permite să încheie o asigurarea obligatorie de sănătate la privat ar trebui să poată contracta şi un pachet voluntar, pe când o persoana care nu îşi permite o asigurare privată poate rămâne asigurat în sistemul public, cu opţiunea contractării unui pachet voluntar”, spune Cepoi.

Şi mai simplu spus, statul intră în competiţie cu privatul în ceea ce priveşte oferta de asigurări obligatorii publice şi voluntare.

Şi totuşi, privaţii ...

Piaţa asigurărilor private de sănătate abia dacă depăşeşte 10 milioane de euro. Este o piaţă de mici dimensiuni, în care Eureko, Signal Iduna şi Allianz Țiriac făceau cărţile. Însă perspectiva reformării sănătăţii a atras atenţia altor jucători privaţi de talie internaţională, care au început să pună la punct şi să promoveze asigurările medicale.

Astfel, scena a fost completată de BCR Asigurări de viaţă, care şi-a dublat anul trecut subscrierile din asigurările de sănătate specifice segmentului asigurărilor de viață până la 8,57 milioane lei, şi Axa Life Insurance, ale cărei subscrieri au crescut de peste trei ori, la 7,73 milioane lei.

Miza pentru aceste companii, dar şi pentru cele care vor mai intra în competiţie este imensă, deoarece astfel de proiecte antrenează investiţii de milioane de euro. Pe scurt, asigurătorii trebuie să bage bani pentru a pune la punct un sistem care să mulţumească şi pacientul, şi statul şi să le aducă profit.

Într-un calcul făcut public la finele anului trecut de directorul general al Eureko România, Frans van der Ent, se arăta că participarea asiguratorilor la reforma sănătăţii înseamnă aporturi de capital de  aproximativ 500 milioane de euro. Şi asta fără să se ia în calcul investiţiile auxiliare, cum ar fi cele pentru atragerea clienţilor. Profitul annual ar fi infim, iar asigurătorii şi-ar recupera investiţiile după foarte mulţi ani.

De asemenea, intrarea pe scena asigurărilor private de sănătate a unor nume grele precum BCR Asigurări de Viaţă sau Axa pune şi mai multă presiune asupra jucătorilor de talie mică. Aceştia au fost primii care au pus la punct asigurări private de sănătate şi pentru ei succesul pe această piaţă va face diferenţa dintre continuarea afacerilor sau retragere.

„Asigurările de sănătate reprezintă un sector cu potenţial, mai ales în contextul în care nivelul lor de penetrare în acest moment este modest. De asemenea, atât timp cât sistemul public va rămâne deficitar, este firesc să existe interes pentru sectorul privat, ce poate fi accesat prin asigurări specifice. ªi având în vedere intenţia guvernanţilor de a reforma sectorul asigurărilor de sănătate, asigurătorii se pregătesc pentru acest moment şi «au ieşit la încălzire» pentru a avea un start bun atunci când legislaţie aferentă va fi validată”, spune Valentin Ţucă, CEO al Aon România, una dintre cele mai mari companii din piaţa de brokeraj în asigurări.

Noul teren de joacă

Pe lângă volumul mare de investiţii, principalele obstacole pe care privaţii le au în faţă, se referă la lipsa definirii unui pachet de bază care să ofere o imagine completă asupra a ceea ce trebuie să ofere  pacienţilor în materie de servicii medicale şi costul acestuia.

„Asigurările de sănătate vor deveni cu siguranţă noul teren de joacă al asigurătorilor. Şi asta pentru că sănătatea e acel lucru care te doare în fiecare zi. De asemenea, nu cred că vom asista la o explozie de asiguratori privaţi”, declară Parmena Răduţ, Medical Services Manager în cadrul Eureko Asigurări.

Reprezentantul Eureko spune că pentru a face break-even, un asigurator trebuie să aibă 1,5 – 2 milioane de asigurări. „Un calcul matematic simplu ne-ar spune că în piaţă e loc de aproximativ 10 asiguratori privaţi de sănătate, însă cred că 10 sunt cam mulţi. Probabil că piaţa va fi împărţită între 5-6 jucători, pentru că nu trebuie să uităm că vor veni şi casele publice de asigurări.” Însă pentru atragerea acestor asiguraţi trebuie investiţii de milioane de euro. Şi aici depinde ce strategie va avea fiecare.

Cum se va duce lupta?

Casele publice de sănătate au baze de date cu pacienţi şi contracte cu toţi furnizorii de servicii medicale din zona respectivă, inclusive cu unii privaţi. Ce le lipseşte însă e experienţa managerială în atragerea de clienţi şi obţinerea de profit.

„Să ai astfel de informaţii este foarte bine, însă trebuie să le şi foloseşti. Dacă vor intra în competiţie, Casele vor trebui să facă investiţii. Un element foarte important sunt contractele cu furnizorii. Şi din acest punct de vedere se va face diferenţa între asigurători, nu neapărat în funcţie de pachetul de servicii oferit”, mai explică Parmena Răduţ.

Scenariul pe care l-am creionat se bazează pe o idee simplă: banii urmează pacientul. Atâta doar că pacientul vrea să rămână deocamdată în curtea celui pe care de multe ori îl înjură.

„Lucrurile se vor aşeza în maxim cinci ani şi, la început, primii care vor alege privatul sunt cei care au déjà astfel de asigurări şi nu trebuie să uităm că piaţa este încă mică, undeva la 20.000 de clienţi. La care se va adăuga o mică parte formată din cei care ştiu câte ceva despre aceste asigurări”, explică Răduţ.

Medic de profesie, aceasta crede că, după ce lucrurile se vor aşeza, oamenii îşi vor da seama de calitatea serviciilor oferite de privat. Însă, probabil că se va păstra regula privind schimbarea asigurătorului o dată pe an. Altfel spus, dacă eşti nemulţumit de asigurator, va trebui sa rămâi un an cu cel pe care îl ai deja. Iar dacă vei dori să mergi la un spital din altă reţea, o vei face din propriul buzunar.

Marile schimbări

Marea schimbare pe care vrea privatul să o aducă se referă la calitatea actului medical. „Reforma asta mai înseamnă că medicii vor fi plătiţi în funcţie de performanţă. Adică nu mai merge cu medici care văd 40 de pacienţi și medici care văd 2-3 pacienţi, muncesc pe fugă, după care pleacă pentru că mai au alte angajamente, în alte spitale. Sistemul este «fee for service», adică munca sa, calitatea actului său medical care va face diferența”, subliniază Răduţ.

În tot acest noian de incertitudini, planuri de business şi aşteptări, o idee se conturează cu claritate: până nu se va scoate politicul din sectorul medical, lucrurile vor avansa foarte greu.

 MEDIC LA DOI STĂPÂNI

Călin C. are 35 ani şi este medic psihiatru. Lucrează la stat de 5 ani şi în cadrul unui spital privat de 3 ani. Pentru el şi pentru mulţi alţi colegi sau prieteni medici, noua lege a sănătăţii are rezonanţe cenuşii. Este o nebuloasă din care a înţeles că statul vrea să aşeze sistemul medical pe noi baze, mai solide poate, şi în care privaţii vor juca un rol important.

„Cred că primul lucru care ar trebui schimbat la stat este managementul. Multe dintre problemele cu care mă confrunt în sistemul public au legătură cu deciziile luate de cei cu funcţii admi­nistrative. Foarte mulţi dintre aceştia au ajuns acolo pe criterii politice şi cred că ar fi trebuit să se rezume la a-şi practica meseria şi atât”, spune Călin.

Acesta nu uită să dea Cezarului ce i se cuvine. Şi anume, educaţia de stat gra­tuită primită pe băncile facultăţii şi, mai apoi, în rezidenţiat. Foarte important, el consideră că managerii privaţi au da­toria de aș-i alege cu mare grijă medicii, pentru că asta va face diferenţa dintre succes şi eşec.

„Cred că reforma sănătăţii este o chestiune politică din care ar trebui să câştige tot «băieţii deştepţi». Pentru mine şi pentru mulţi dintre colegii mei, tot ce contează sunt chestiunile legate de pacienţi, de dotări şi alte asemenea. Mă bucur că în toată treaba asta vor fi implicate şi companiile private, pentru că ele fac asta de zeci de ani. Din proprie experienţă, ştiu că pot să administreze eficient un spital, iar în materie de ser­vicii medicale, cred că nu mai trebuie să fac comparaţii”, conchide tânărul medic.

ÎN LOC DE CONCLUZII

Ana-Maria G. (40 de ani) este contabilă şi lucrează într-o multinaţională. Prima asigurare privată de sănătate a venit ca beneficiu extra-salarial. După ce a plecat de la vechiul loc de muncă şi-a reînnoit singură contractul de asigurare. Apoi a încheiat asigurări şi pentru cei doi copii.

Nu acuză sistemul public de sănătate, deşi spune că a avut de-a face cu medici slabi. Şi îi e milă de tinerii medici care lucrează la stat şi despre care ştie că au salarii mici.

„Am vrut să merg la privat pentru că mi-a plăcut cum m-au tratat. Ar fi tare bine dacă toate asigurările ar fi astfel, pentru că la stat e foarte rău. Nu înţeleg de ce nu se vrea o schimbare în bine, pentru că aşa toată lumea ar fi mulţumită.”

Opinia Anei se bazează pe o idee simplă: aceea de a fi mulţumit de serviciile pe care le plăteşti.  Deocamdată, însă, pentru români o astfel de opţiune nu există, deoarece ei consideră că sănătatea de stat e gratuită, iar la privat nici nu se pune problema să dea bani.

Citeşte şi Raport UE: Sistemul sanitar din România, la fel de slab ca în 2007