Bucăţi de ziare îngălbenite, monede cu embleme vechi, automobile care nu se mai fabrică de ani buni sau obiecte decorative de pe vremea bunicii – pentru necunoscători, par doar vechituri bune de aruncat. Pasionaţii transformaţi în colecţionari le cunosc însă adevărata valoare şi investesc în conservarea lor. Pentru aceştia s-a creat o nişă care, deşi nu cunoaşte creşteri explozive, are avantajul de fi independentă de fluctuaţiile economiei sau de schimbarea comportamentului de consum. Furnizorii de produse şi servicii pentru colecţionari au făcut din pasiunea pentru vechi un business cât se poate de actual.

Nimic nu este mai important pentru un colecţionar decât să aibă grijă de obiectele pe care le-a adunat cu răbdare în ani de căutări şi investiţii. Le sortează, le îngrijeşte cu atenţie, la pune în valoare cum ştie mai bine şi uneori le scoate la „defilare” în târguri şi expoziţii. În jurul colecţionarilor s-a format o adevărată sferă de interes, alcătuită din oameni care le alimentează şi încurajează pasiunea, creând pentru ei produse adiacente, menite să ajute la păstrarea în formă intactă a preţioaselor obiecte. De la cutiile speciale pentru depozitare, până la accesoriile necesare pentru întreţinere sau restaurări ale unor piese foarte vechi, breasla frunizorilor de produse şi servicii pentru colecţionari este una cu circuit închis, la care au acces doar cunoscătorii.

CUTIE PENTRU BIJUTERII


Dan Coma, unul dintre furnizorii Casei Regale a României, cunoscut în special pentru colecţiile sale de pantofi şi poşete, are şi o linie de produse dedicată colecţionarilor. Pentru că ştie că se adresează unui public extrem de pretenţios şi atent la detalii, creatorul alege materialele de cea mai bună calitate, din atelierele de specialitate din Bologna, Milano sau Paris şi nu lipseşte de la niciun târg de profil. Lucrează apoi cu migală accesorii de depozitare pentru bijuterii, ceasuri şi chiar monede sau alte obiecte de colecţie, de mici dimensiuni. Toate sunt făcute din piele, iar cele mai multe sunt considerate piese de lux, pentru că pielea este foarte scumpă şi destul de rară, având în vedere că provine de la aligatori, pitoni sau struţi. Preţul unei astfel de cutii variază în funcţie de complexitatea modelului, de pielea dorită de client şi de timpul de lucru necesar executării, dar începe de la 50 de euro. Piesele rare, la care creatorul lucrează şi trei luni pot ajunge să coste şi 3.000 de euro.

NOUA MOBILĂ VECHE


Şi Paul Creţu a făcut un business din pasiunea românilor pentru obiectele de colecţie. Se ocupă cu restaurarea pieselor de mobilier şi spune că printre clienţii săi se numără şi „snobii”, care au văzut un obiect decorativ interesant, într-un catalog sau într-o prezentare simandicoasă a vreunei case de licitaţii de artă şi îşi doresc o copie a respectivului obiect. Cea mai mare parte a celor care apelează la serviciile sale sunt însă colecţionarii adevăraţi, care fie vor să întreţină mobila primită moştenire, fie vor să restaureze lucrurile care au fost afectate de trecerea timpului.

Clientul poate face sugestii despre materialele pe care şi le doreşte, dar restauratorul este cel care se ocupă de achiziţii. Toate materialele sunt importate, pentru că în ţară oferta este limitată. „Trebuie să facem comandă în Italia şi Ungaria. Exista o fabrică de arcuri la Turda, dar s-a închis”, povesteşte Paul Creţu. Restaurează orice piesă de mobilier, de la scaune simple până la fotolii complicate, iar preţul începe de la 200 de lei. Singurele lucruri pe care nu le restaurează antreprenorul sunt cele din pal, pentru că nu se potrivesc profilului său. Cea mai importantă comandă pe care Paul Creţu a avut-o până acum a fost restaurarea unui salon, cu foiţă de aur, format dintr-o canapea, două fotolii şi patru scaune, pentru Muzeul Ţăranului Român.

Recondiţionarea mobilei este o „meserie” care cere răbdare şi multă muncă. Pe lângă achiziţia uneltelor cu care lucrează, al căror cost începe de la 30 de lei, sunt necesare cunoaşterea tehnicilor şi respectarea paşilor. Unul dintre procedeele tipice pentru recondiţionarea mobilei de artă este lăcuirea cu shellak, o substanţă preparată din răşină naturală, creată de o insectă care trăieşte în copacii din India şi Thailanda. Prima atestare a acestei proceduri datează din anii 1590, reţeta fiind aplicată cu succes la toate atelierele de restaurări din Europa şi Asia. 100 de grame de shellak costă în jur de 15 lei, dar procedura lăcuirii poate ajunge şi 500 de lei, în funcţie de complexitatea modelului.


JUCĂRII PENTRU OAMENII MARI

O pasiune cât se poate de serioasă, în ciuda aparenţelor, este cea pentru jucării. Oameni în toată firea cheltuiesc sume impresionante pe machete de avioane, trenuleţe sau diorame complete, cu multe piese şi detalii.

Confecţionarea acestora este o muncă laborioasă şi costisitoare, pentru că un colecţionar nu se poate opri la un singur model, iar preţurile sunt direct proporţionale cu mărimea machetei. Un model de machetă de avion costă de la 8 lei în sus, pentru cele mai simple modele, şi poate ajunge până la 400 de lei sau mai mult, în cazul modelelor cu sute de piese. Pe lângă modelul în sine, sunt necesare şi cumpărarea pensulelor, vopselelor sau a lacurilor, care aduc finisajul de graţie. O pensulă costă de la 3 la 20 de lei, esenţa de terbentină se vinde în sticluţe de 100 de mililitri, cu aproximativ 7 lei, iar vopselele sunt între 8 şi 30 de lei. Figurinele de soldaţi se vând, de obicei, la set.

Vânzările de machete au scăzut, într adevăr, în ultimii ani, dar scăderea nu este dramatică, sub 10%, spun patronii de magazine care comercializează machete şi accesorii pentru îngrijirea acestora. Aceştia recunosc însă că nici înainte de criză interesul colecţionarilor nu era foarte mare, iar cei mai mulţi clienţi le cumpără pentru a le dărui.

MAŞINI DE EPOCĂ

Restaurarea maşinilor de epocă poate fi comparată cu întreţinerea unei doamne trecute de vârsta a doua la un salon exclusivist. Nu pot fi folosite orice materiale, trebuie menţinut un anumit standard de calitate, iar retuşurile nu trebuie să se remarce. Modelele reparate sunt dintre cele mai variate, de Steyr 100 Cabriolet la Chevrolet din 1940, De Soto din 1939 sau Opel Olimpia din 1937, dar toate au un aspect în comun sau, mai bine zis, nu au anumite facilităţi întâlnite la automobilele „contemporane”. Le lipsesc cu desăvârşire sistemele ABS şi ADS, climatizarea, închiderea centralizată sau airbagurile, dar, în ciuda acestor lipsuri, sunt îndrăgite de proprietari, pentru eleganţa şi puterea motorului.

Investiţia în restaurarea şi întreţinerea unei maşini de epocă poate trece de 3.000 de euro, sumă în care sunt incluse manopera, achiziţia pieselor şi a materialelor. Proprietarii „bunicuţelor” sunt obligaţi să caute multă vreme componente şi să aloce suficient timp întreţinerii. Pentru a intra în posesia unor piese, caută atât în ţară, cât şi în străinătate, Germania fiind una dintre ţările unde colecţionarii au găsit piese de schimb. Piesele cel mai greu de găsit sunt cauciucurile, care nu mai sunt fabricate la dimensiunile de care au nevoie colecţionarii.

Câştigul celor care asigură serviciile pentru colecţionari variază, în funcţie de obiectul pasiunii şi de domeniul de activitate, dar poate depăşi 30.000 de euro, în cazul restaurării unui singur autovehicul de epocă.

COLECŢIONARI CELEBRI

Imaginea unui sultan care se plimbă printre maşinile sale, multe dintre ele bolizi cu sute de cai putere, în ediţii speciale sau exclusiviste, este una clasică pentru a sugera opulenţa. O etalare a unui lux condamnat de cei mai mulţi, dar înţeleasă, cel puţin parţial, de colecţionari. Obiectul pasiunii lor variază, de la cele mai banale, cum ar fi monede şi pantofi, până la cele mai nonconformiste, cum ar fi peruci sau umeraşe.

Kiefer Sutherland este un mare colecţionar de chitare, mai ales brandul Gibson, al căror preţ trece de multe ori de 10.000 de euro.
Topmodelul Claudia Shiffer are o pasiune cel puţin neobişnuită, pentru o femeie. Îi place să strângă insecte, pe care le adună sub toate formele, de la tablouri, până la insecte deshidratate şi uscate.

Şi Johnny Depp colecţionează insecte, dar şi schelete de porumbei sau lilieci.

În mod previzibil, Victoria Beckham are o colecţie generoasă de genţi, iar Céline Dion este mândră de cele 3.000 de perechi de pantofi ale sale.

Penelope Cruz
se laudă cu o colecţie de 500 de umeraşe.

O pasiune „banală” are Nicole Kidman, care colecţionează monede.