Sa ne imaginam ca un extraterestru ramane de garda pe nava care supravegheaza (incognito) Terra. Plictiseala mare, ce sa faca aliensu’? Da drumul la televizorul de pe „speis-ship” si se tolaneste pe fotoliul de comandant, profitand de lipsa acestuia. Ce o fi in capul lui dupa ce se holbeaza ore in sir la evenimentele planetare? Ar trebui sa capturam unul ca sa vedem... De exemplu, extraterestrul vede luptele de strada din Atena - politisti si anarhisti care se fugaresc pe strazile orasului si mii de metri cubi de gaze lacrimogene se ridica spre nava lui ascunsa intre nori. Probabil se sperie si, dupa ce inchide usa de la cala de bagaje a navei ca sa nu-l usture ochii, schimba canalul. „Printul Albert de Monaco s-a insurat, ceremonie fastuoasa in principat. Milioane de telespectatori au urmarit in direct cum....”. Totul merge bine, ce datorii suverane, ce inflatie! „Oare de ce naiba se agita pamantenii astia?”, se zvarcoleste el macinat de intrebari. Isi da cafeaua pe tricoul cu „Predator” cand o vede pe printesa si apa­sa din greseala pe telecomanda (nu are taci-scrin): transmisiune directa cu seful NASA (o mai veche cunostinta a lui) care anunta ca angajatii agentiei tre’ sa-si faca rezerve de apa plata, a-la-long. Initial se gandeste ca avem un dezvoltat simt al umorului, dar cand vede reactiile presei si cum toate posturile de televiziune anunta sfarsitul lumii in toate modurile posibile se duce in fuga la hubloul OZN-ului sa vada meteoritul sau furtuna solara care va face bucati planeta! Probabil se sperie rau, asa ca schimba iar canalul. Ca sa vezi, prinde din greseala o emisiune de pe planeta lui natala, „Extraterestrii au talent”.  Schimba repede, nu are voie sa se uite la asa ceva in timpul misiunii de patrulare printre norii Terrei. Doar risca o diminuare a pensiei cu 25%. Sa nu credeti ca la ei este altfel, sunt doar o civili­zatie, nu-i asa? Pam! Pe ecran apare o transmisiune Al-Qaida cu „ai kiliu oooolll”. Isi face cruce si da mai departe. Pe ecran se lafaie Vanghelie al nostru care se plange ca este ej...lat din partid. Haios, extraterestrul se rade cu lacrimi.

Numai ca asta nu dureaza mult si vede stirea cu mai-marii Europei care se dau de ceasul mortii sa scoata lumea din criza datoriilor suverane. Chicoteste, el stie prea bine ca nu de asta trebuie salvata lumea. Numai sa se intoarca o data seful lui... Isi pierde rabdarea, ce naiba, oamenii astia pe cine mint? Una este sa salvezi tara si alta bancile din ea. Apasa din nou pe tele­comanda, pac! un material induiosator despre majoritati care nu mai au loc de minoritati. Nu mai poti spune „el si ea” ca lezezi drepturile homosexualilor. Nu mai poti angaja albi fara ca directorul sa fie negru. Si invers. Ce sa mai spunem despre minoritatile natio­nale, trebuie sa vorbesti limba lor ca sa nu fii acuzat ca vrei sa-i anihilezi.

Gata, extraterestrul a ajuns la capatul rabdarii. Oamenii astia se plang ca o duc greu, dar pe de alta parte se distreaza pe la nunti. Dupa ce ajung la varsta detonarii se ocupa si cu o partida de golf... mai o dictatura, pierderi de vreme cu crize fabricate, iar batai de strada...

Nici seful nu mai vine, extraterestrul stie el un canal cu filme deochiate. Apasa pe telecomanda, pe ecran apar purici. Se uita pe hublou... in locul Terrei zace in imponderabilitate un fuior subtire de fum. Culmea ghinionului, apare si sefu’. „Sa traiti! In timpul programului meu nu s-a intamplat nimic deosebit! Doar ca am incurcat iar telecomanda cu...”