Străinii se bat și pe pădurile româneşti. Austrieci, americani, arabi, italieni şi mai nou chinezi vor o bucăţică aurul verde. Pădurile României, ca și terenurile agricole, sunt ieftine, sunt ușor de exploatat și, mai ales, sunt disponibile imediat.

Boom-ul imobiliar nu s-a terminat în România, doar s-a mutat de la apartamente, case şi terenuri pentru construcţii la păduri şi terenuri agricole. Străinii, în special, se îmbulzesc să devină fie agricultori, fie pădurari.

Ca și în cazul terenurilor, nimeni nu ştie exact ce suprafaţă de pădure a fost deja înstrăinată, însă cu siguranţă că vorbim despre sute de mii de hectare.

„De circa un an se observă o anumită efervescenţă pe piaţa terenurilor forestiere din România”, afirmă Marius Grigorică, senior business analyst la Departamentul Investiţii din cadrul DTZ Echinox, un important jucător de pe piața imobiliară locală. Alături de terenurile agricole, pădurile sunt astăzi la mare căutare. „Avem în stand-by fonduri de investiţii din Europa, dar şi din Statele Unite ale Americii, care vor să cumpere păduri în România”, continuă Marius Grigorică.

La fel ca şi terenurile agricole, pădurile româneşti au marele avantaj de a fi ieftine. Reprezentantul DTZ Echinox spune că anul trecut un hectar de pădure se vindea, în medie, cu circa 2.000 de euro, iar as¬tăzi se vorbeşte de 3.000, chiar 3.500 de euro hectarul. Chiar şi aşa, sunt greu de găsit suprafeţe mari, pentru că, la fel ca şi terenurile agricole, proprietatea este extrem de fărâmiţată în cele mai multe cazuri. „Cei care au lansat comanda de cumpărare au în vedere suprafeţe mari, de ordinul sutelor sau chiar miilor de hectare”, afirmă Marius Grigorică.
Cerere mare

Agitaţia despre care vorbeşte specialistul imobiliar în ceea ce priveşte pădurile doar s-a înteţit de un an, pentru că puţine păduri cu caracteristicile cerute de străini sunt în acest moment la vânzare.

Deși înstrăinarea pădurilor româneşti a început de mulţi ani, în acest moment nimeni nu ştie cu exactitate cum stau lucrurile. Nu există statistici clare nici măcar pentru ce s-a defrișat, darămite pentru ce s-a vândut.

Cert este că, la fel ca terenurile agricole, pădurile româneşti nu pot fi achiziţionate de străini decât prin intermediul unor firme înregistrate în România, însă asta nu i-a oprit pe nerezidenţialii interesaţi de păduri să cumpere suprafeţe de pădure de ordinul zecilor de mii de hectare. Spre deosebire de terenurile agricole, pădurea are un regim special, în sensul că un privat care vrea să-şi vândă pădurea trebuie să anunțe mai întâi statul, care are drept de preempţiune. Însă cum statul nu are bani pentru astfel de achiziţii, refuză achiziția. În aceste condiții, proprietarul poate să o vândă cui dorește. Astfel, cel puţin teoretic, statul poate controla foarte exact fluxul de vânzări de pădure, însă nu o face pentru că nu are bani.

„România este singura ţară din Uniunea Europeană în care fenomenul de distrugere a pădurilor are această amploare, fiecare ţară din Comunitatea Europeană luând măsuri ferme, prin intervenţia statului, de menţinere şi gospodărire durabilă a pădurilor”, spune Marian Stoicescu, preşedintele Federaţiei pentru Apărarea Pădurilor, o organizaţie non-guvernamentală care are ca scop declarat menţinerea şi gestionarea durabilă a pădurilor, indiferent de forma de proprietate a acestora.

Jumătate-jumătate


Dacă luăm în calcul faptul că aproximativ jumătate din pădurile româneşti aparţin statului - procent în continuă scădere, întrucât sta¬tul repune în posesie în mod curent foştii proprietari ai pădurilor - cealaltă jumătate tinde să ajungă către străini.

Firme ca Holzindustrie Schweighofer, Kronospan Sepal, Egger Romania deţin de ani buni şi exploatează mii de hectare de pădure în România.

Apoi diverse fonduri de investiţii au achiziţionat alte zeci de mii de hectare de pădure. Un exemplu l-ar putea constitui universitatea americană Harvard, care are în Vrancea circa 35.000 de hectare de pădure - şi mai cumpără când găseşte în piaţă suprafeţe care să se potrivescă cu portofoliul deja format.

Un punct de referinţă pentru străinii care cumpără păduri, dar şi terenuri agricole în România, este anul 2013. Conform unei înţelegeri cu reprezentanţii Uniunii Europene, liberalizarea acestei pieţe ar urma să se producă la sfârşitul anului viitor, iar şansele de a amâna acest moment sunt destul de mici. Iar odată liberalizată această piaţă, va fi extrem de greu de urmărit în proprietatea cui ajung pădurile romăneşti.
De la tonă la hectar

Dar până să se vândă la hectar, pădurea românească s-a vândut la tonă. Un studiu recent al Greenpeace România arăta că în perioada 2000- 2011 s-au tăiat circa 280.000 de hectare de pădure. Mergând mai departe în timp, până în 1990, ajungem la un total de 350.000 de hectare de pădure, conform unui raport al Federaţiei pentru Apărarea Pădurilor, adică circa 80 de milioane de metri cubi de pădure a fost deja tăiată şi valorificată în tot acest timp. La preţul cel mai mic, de 70 de euro metrul cub de lemn de foc, ar fi vorba despre 5 miliarde de euro. Însă cea mai mare parte a copacilor tăiaţi nu a ajuns pe foc ci pe vapoare, luând drumul Italiei, ţărilor arabe sau mai nou al Chinei. Chinezii sunt din ce în ce mai prezenți în pădurile României, exploatează și trimit acasă cantități impresionante de cherestea. Fac acest lucru pentru că aici găsesc marfă ieftină, legislație permisivă și organe de control ocupate cu alte lucruri.

Iată şi un exemplu. Firma cu capital chinez Avic International Holding Corporation a preluat la sfârşitul lui 2010 pachetul majoritar de acţiuni al SC Someş SA din Dej, producător de celuloză, controlată anterior de grupul de firme Serviciile Comerciale Române. Conform planului de afaceri, firma chineză vrea ca până în 2014 să mărescă capacitatea de producţie a liniei de celuloză şi hârtie, până la 550 de mii de tone pe an. O asemenea producţie va genera, anual, un consum de 2,5-3 milioane de metri cubi de masă lemnoasă, în special răşinoase. Dacă la aceasta se adaugă cel actual, de 3,5 milioane de metri cubi, rezultă, pe termen foarte scurt, un necesar de 6-6,5 milioane de metri cubi de lemn anual. Doar pentru o singură companie, în timp ce, în mod real, România poate asigura maximum 5,7 milioane de metri cubi de răşinoase anual.

41.000 de hectare tăiate zilnic

„Faţă de anul 1990 considerăm, după esti¬mările făcute şi de alte instituţii internaţionale, că suprafaţa acoperită cu păduri a ţării este în prezent cu circa 350.000 hectare mai mică faţă de anul 1990, prin distrugerea multor păduri din sectorul privat”, susţine Marian Stoicescu. Iar 350.000 de hectare tăiate în 23 de ani înseamnă circa 15.000 de hectare pe an sau 41 de hectare de pădure exploatate zilnic. Dar la cele peste şase milioane de hectare de pădure pe care le are România, o „lipsă în gestiune” de câteva zeci sau sute de mii de hectare pare să nu de¬ranjeze pe nimeni.

Aşadar, cel puţin scriptic, România are astăzi undeva în jurul a 6,4 milioane de hectare de pădure, din care jumătate aparţine statului iar cealaltă jumătate este proprietate privată. Spunem scriptic deoarece trebuie să facem o distincţie între suprafaţa de fond forestier a ţării, care a fost la nivelul anului 1990 şi a rămas şi în prezent 6,4 milioane hectare, şi suprafaţa acoperită efectiv cu pădure din acest fond forestier naţional. Fondul forestier naţional cuprinde, pe lângă suprafeţele acoperite cu păduri, şi alte suprafeţe care au o altă destinaţie: drumuri, curţi construcţii etc. De asemenea, tot în fondul forestier naţional intră şi suprafeţele de pădure care au fost exploatate, legal sau ilegal. Sub umbrela acestui fond forestier naţional intră de-a valma pădurile neatinse, cele exploatate conform normelor, reîmpădurite şi ţinute sub o strictă atenţie, dar şi pădurile de cioate care pot fi văzute peste tot în ţară. O mică diferenţă care, până la urmă, lasă loc reprezentanţilor statului de explicaţii.

De altfel, statul pare să ţină foarte bine sub control situaţia tăierilor ilegale. „În anul 2011 volumul tăierilor ilegale din fondul forestier proprietate publică a statului a fost de 61.688 metri cubi, ceea ce, raportat la suprafaţa de 3,28 milioane de hectare reprezintă 0,019 metri cubi la hectar”, susţine Valerian Solovăstru, directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva. Foarte adevărat, numai că schema prin care au fost jefuite pădurile româneşti este alta şi începe cu retrocedarea suprafeţelor împădurite.

Federaţia pentru Apărarea Pădurilor estimează că până în prezent s-au retrocedat ilegal câteva zeci de mii de hectare de păduri, iar aproape 400.000 hectare de păduri sunt în litigiu la diferite instanţe judecătoreşti. Dar acesta nu a fost un impediment pentru proprietarii tranzitorii de a trece la exploatare. Aceasta a fost schema cel mai des întâlnită: pădurea era retrocedată ilegal, iar cât durau procedeele de repunere în posesie către proprietarul de drept se tăia masiv. Bineînţeles, retrocedările ilegale s-au făcut cu concursul administraţiilor locale, iar în unele cazuri chiar şi instanţele judecătoreşti au pus umărul la funcţionarea acestei scheme.

Cu alte cuvinte, Romsilva şi-a păzit destul de bine copacii din propria curte – jumătate din totalul naţional – însă a cam închis ochii la ex¬ploatările din pădurile private. Asta în contextul în care instituţia are autoritate chiar şi în sistemul privat. Adică un proprietar privat de pădure nu poate exploata de capul lui, ci are nevoie de aprobările autorităţilor statului ca să intre în pădure cu drujba în mână.

Raiul Europei


Interesul străinilor pentru codrii noştri nu este surprinzător, având în vedere că prin Europa rar se mai găseşte de vânzare pădure sub zece mii de euro hectarul. Pe de altă parte, pă¬durea românească este mai „bogată” decât cea occidentală: volumul mediu de lemn pe hectar de pădure în ţara noastră este de 217 de metri cubi, în timp ce media europeană este de 147 de metri cubi, conform unui studiu realizat în acest an de DTZ Echinox. Mai mult, ritmul anual de creştere forestieră este de aproximativ 5 metri cubi pe hectar (cu 20% mai mare decât media europeană de 4 metri cubi pe hectar). Stăm mai prost la capitolul procent total din suprafaţa naţională - 25%. În Europa, ponderea medie a terenurilor forestiere este de aproximativ 32% din suprafaţa totală.

Şi încă ceva lipseşte în România, comparativ cu ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană: o legislaţie care să protejeze pădurile atât în faţa străinilor, dar şi a românilor care exploatează fără limite. Pentru comparaţie, statele Uniunii Europene au reglementat extrem de strict modul în care se poate achizi¬ţiona, dar şi exploata pădurea. Iar exercitarea dreptului de preemţiune funcţionează. Pe de altă parte, întinerirea pădurilor prin împăduriri este esenţială în statele UE. Germania, de exemplu, permite exploatarea pădurilor numai pe baza unui plan detaliat de replantări. La fel şi Polonia sau Slovacia. Este drept că şi în România se pune accent în ultima vreme pe protejarea pădurii. Reprezentanţii Romsilva au anunţat, de exemplu, că anul acesta vor împăduri o suprafaţă de 15.000 de hectare, însă doar 40%, respectiv 6.120 de hectare vor fi plantări efective. Adică aproximativ 0,01% din suprafaţa totală a pădurilor României.

CUM S-AU DISTRUS PĂDURILE

Principalele cauze care au dus la distrugerea pădurilor țin la neimplicarea instituţiilor statului, susţin reprezentanţii Federaţiei pentru Apărarea Pădurilor.  Nesancţionarea cazurilor de nerespectare a legislaţiei în vigoare şi retrocedarea ilegală a unor păduri determinată de o legislaţie incompletă care creează confuzii la reconstituirea dreptului de proprietate – principal cauză.

Până în prezent nu s-au luat măsuri pentru respectarea Codului Silvic, proprietarii care deţin păduri până la 30 de hectare neprimind subvenţii de la stat pentru administrarea pădurilor lor conform acestei legi.

În ceea ce priveşte retrocedările ilegale s-a constatat că sunt litigii în instanţă între Statul Român, reprezentat prin Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva sau unele prefecturi, şi unele persoane fizice sau juridice care solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru păduri fără să facă dovada proprietăţii.


PĂDURILE ROMÂNIEI ÎN CIFRE

  • 6,4 milioane de hectare de pădure. Jumătate încă aparţine statului, dar retrocedarile continuă.
  • 3,28 milioane de hectare aparţin statului român
  • 2,08 milioane de hectare sunt în proprietatea persoanelor fizice şi juridice
  • 1,02 milioane de hectare sunt proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale
  • 51% din fondul forestier se află în proprietate publica şi este administrat de Regia Naţională a Padurilor – Romsilva
  • 49% este proprietate privata fiind în cea mai mare parte administrata de structuri silvice private
  • pădurile României conţin 618 de milioane de tone metrice de carbon din biomasa forestieră vie.