Am trait o amara deceptie zilele acestea, de cand cu norul vulcanic. Nu mai spun de invidia care m-a cuprins cand am vazut zeci de mii de oameni blocati prin aeroporturile eu­ro­pene. Turisti cu gramada aveau tarile astea de pe batranul continent, mai putin noi. In Romania, au fost anulate cateva sute de zboruri, dar nici vorba de probleme majore.

Mai mult, spre disperarea celor interesati, toti pasagerii „anulati” au disparut ca prin farmec din salile de asteptare. Au fost suficiente vreo 10 vagoane de tren si tot atatea autocare pentru a-i trimite acasa pe toti! Restul, cateva zeci de per­soane, au fost cazate pe la hoteluri. Va dati seama in ce si­tua­tie ne aflam?? De fapt, pe noi aproape ca nu ne viziteaza ni­meni daca este sa ne comparam cu alte meleaguri! Ati va­zut in Germania ce s-a intamplat? Aeroporturile aratau ca nis­te uriase tabere de refugiati, lumea era innebunita, iar al­ter­nativele extrem de putine.

De exemplu, trenurile care tre­ceau pe sub Canalul Manecii erau supraaglomerate, biletele pe o saptamana epuizandu-se in cateva ore. In Gara de Nord din Bucuresti, liniste. O doamna din Finlanda parea extrem de bucuroasa ca dureaza patru zile calatoria spre Helsinki, doi greci ravasiti de importanta momentului protestau fata de conditiile din vagoane, iar un britanic a luat microbuzul pana la Viena.

Astea-s cam toate destinele strans legate de varianta romaneasca a norului de cenusa. Iar ca sa ne dam seama despre cat de mici suntem, sa va pomenesc pierderile unui aeroport din provincie - 500 de euro de zbor anulat. Si abia daca s-au strans 10 curse... Ma rog, poate doar compania ae­riana nationala sa ne fi salvat imaginea cu raportarea unor pagube adevarate, de genul a doua-trei milioane de euro, pentru ca in rest „dezastrul” s-a masurat in zeci de mii de euro. Asta e, nu avem ce face. Degeaba ne mintim ca pre­zen­tam interes - nu suntem in stare nici sa „gestionam” cum se cuvine un amarat de nor de cenusa.

Am vorbit de pierderi, dar trebuie sa va spun ca s-a ales pra­ful si de castiguri.  Caile Ferate au avut un profit de... de... 75.000 de euro! Va dati seama ca dintre cei 500 de straini blo­cati (oficial s-au inregistrat 465, noi am rotunjit) pe pla­iurile mioritice doar necunoscatorii au apelat la transportul cu trenul? Sa mai vorbim despre hotelierii care au facut „averi” in urma prelungirii a 20-30 de sejururi? Ori despre trans­portatorii rutieri care oricum au facut curse la negru pentru a mai capata si ei o luna de ragaz inainte de faliment? Nu are niciun rost, sumele sunt neglijabile.
In concluzie, imi pun mari sperante in al doilea nor, cel des­pre care vorbea la televizor geologul Islandionson (sau cum il chema, greu de pronuntat oricum).

Poate ne vine min­tea la cap si ne mai reparam un pic imaginea de „no man’s land”. Nu de alta, dar sa nu devina cumva un brand de tara. Ar fi culmea dupa ce am cheltuit milioane de euro pe unul de ge­nul „land of choise” si la care marii operatori mondiali raspund „of course, i choose to go in India”. Este clar ca nu pu­tem face fata concurentei cu imaginea unor aeroporturi pa­rasite la cateva ore dupa anularea curselor aeriene.

Macar sa angajeze guvernul cateva mii de figuranti care sa se-ntinda pe jos prin salile de asteptare, iar apoi, cand se trezesc, sa ia cu asalt garniturile (atentie, musai la plural) de tren din Gara de Nord. Sper sa facem impresie, iar strainii sa se in­tre­be re­toric, ca-n Shakespeare: „Sigur e ceva nemaipomenit cu Ro­mania asta de se afla atata lume blocata pe aeroport. Eu de ce nu sunt acolo??”