Nominalizarea lui Prigoana Jr drept candidat al PD-L pentru alegerile partiale din Colegiul uninominal 1 din Bucuresti nu ar trebui sa-i tina cu sufletul la gura decat pe cititorii de tabloide, prin detaliile picante. Fiu al unui prosper om de afaceri si star de televiziune, personaj monden cu masini si femei tunate in jurul sau, Honorius Prigoana i-a tras presul de sub picioare unui fin al lui Gigi Becali pentru a se lupta pentru colegiu care cuprinde cafenelele din Dorobanti si zona rezidentiala Baneasa.

Din punct de vedere politic, faptele pot fi privite cu mai multa relaxare. Interesele unui finantator greu al campaniei prese­din­telui Basescu au cale libera in fata unor politicieni mai valorosi si cu mai multa vechime in PD-L. Lucru absolut normal, mai ales in contextul elanului pe care il au toti liderii politici in perioada imediat urmatoare castigarii alegerilor. Iar faptul ca Traian Basescu si PD-L sunt pe val s-ar putea sa-l propulseze pe Prigoana Jr in postura de castigator al alegerilor.

Nici acuzatiile de clientelism sau nepotism nu mai sunt pri­vite cu seriozitate. Cazul Elenei Basescu, care  a fost propulsata in Parlamentul European de „sistemul de partid si de stat”, este proas­pat in memorie. De-a lungul ultimilor 20 de ani, au existat mul­te cazuri in care copiii si-au urmat in Parlament parintii natu­rali sau adoptivi: Liviu Maior - George Cristian Maior, Ilie Sarbu - Daciana Sarbu sau Dan Amedeo Lazarescu - Calin Popescu Tariceanu.

Fara a discuta punctual competenta celor aflati in aceste situatii, apare adevarata problema a spatiului public: recrutarea elitelor. Intr-o economie de piata exista criterii solide - se autoimpun cei care rezista pe piata, cei care au profituri, cei care creeaza corporatii. In politica si administratie, sistemele se degenereaza constant, cu efecte dezastruoase asupra eco­no­­miei, prin functiile de legiferare si reglementare pe care le exer­cita.
In prezent, recrutarea elitelor politice se face in interiorul par­tidelor, sisteme considerate unanim drept pervertite.

Cazurile de propulsare a rudelor se pot dovedi uneori chiar benefice, pentru ca fiul, fiica sau nepotul s-ar putea sa fie competenti. Par­tidele au devenit sisteme inchise, in care ascensiunea incepe uneori chiar inainte de varsta majoratului. Baza de recrutare o reprezinta organizatiile de tineret, pline de tineri dispusi sa dea cu pumnul sau sa care galeata cu aracet in campanie si de tinere dispuse sa prepare cafele si clatite in casa de vacanta a baronului - iar aici este adevarata tragedie. Crescuti in acest fel, tinerii politruci vor bloca accesul celor care pana la 40 de ani s-au afirmat ca varfuri in vreun domeniu din afara politicii. Cred ca acest tip de meritocratie este salvarea clasei politice roma­nesti. Adica promovarea celor care s-au remarcat in medicina, magistratura, inginerie sau stiinte sociale si care ar putea aduce intr-adevar expertiza de calitate in comisiile parlamentare.

Pana se va ajunge la acest nivel, ne vom balaci cu nepoti, fii, fiice si clienti politici. Tone de materie cenusie vor ramane in afara sistemului, cu efect direct asupra competitivitatii econo­mice. Pentru cine n-a observat, fiul domnului Silviu Prigoana ar putea sa-i ia locul in Parlament nepotului Ghizelei Vass - parte a elitei politice in anii ’50-’60 - si, totodata, finului domnului Tariceanu. Adica Bogdan Olteanu. Care a fost numit „vice” la BNR.