Comisarul european Leonard Orban, aflat pe ultima suta de metri a mandatului sau in Comisia Europeana, face bilantul unui portofoliu -Multilingvismul, complex prin diversitate si chestiuni delicate ce implica orgoliile nationale. Leonard Orban nu ocoleste nici aspectele esentiale vizand pozitia Romaniei in UE si conjunctura dificila prin care trecem.

„Financiarul“: Domnule Leonard Orban, va aflati la finalul mandatului de comisar european pentru Multilingvism - portofoliu ale carui atributii nu sunt familiare tuturor conationalilor nostri. Care este importanta sa si ce obiective ati urmarit?
Leonard Orban: Doresc, inainte de toate, sa fac unele precizari, avand in vedere ca exista uneori asteptari nerea­lis­te privitoare la activi­ta­tea unui comisar eu­ro­pean. El nu este am­ba­sadorul tarii sale in Co­mi­sia Europeana, ci re­prezinta interesul ge­neral al Uniunii Eu­ro­­pe­ne. Desigur, un co­mi­sar european nu fa­ce abstractie de in­tere­­sul tarii din care pro­vi­ne si incearca sa il promo­veze, incluzan­du-l in in­te­resul gene­ral. In ceea ce priveste activitatea mea, aceasta a vizat doua dimensiuni: in­sti­tutionala si politica. Referitor la dimen­siunea institutionala - asigurarea functio­narii Comisiei Euro­pene din punct de vedere multilingvistic, aceasta inseamna ges­tionarea unui re­gim lingvistic unic in lume, care are 23 de limbi oficiale. Este o mi­siune com­plicata, care a necesitat efor­turi. Ca sa asiguri interpretarea, res­pectiv tradu­cerea simultana, in toate limbile oficiale ale UE, trebuie sa ai, din punct de vedere logistic, sali cu cel putin 23 de ca­bine, echipament tehnic si, nu in ultimul rand, profesionistii care sa faca acest lucru. Este o criza generala de interpreti de buna si foarte buna calitate, nu doar la nivelul UE, ci pe plan mondial.

Cat despre dimensiunea politica, aici intervin chestiuni delicate, pentru ca atunci cand vorbim de limba unui po­por, vorbim despre identitatea sa cul­turala. Din aceasta perspectiva, am pus accentul pe ceea ce inseamna dialog in­tercultural, adica sa ne putem intelege, sa putem dialoga, indiferent de originea noastra etnica, indiferent de traditii si obiceiuri. Am incercat sa dezvolt o poli­tica de multilingvism care sa aiba ca obiectiv dezvoltarea dialogului intercul­tu­ral intr-o Uniune Eu­ro­peana bo­gata in diver­sitate. In paralel cu cele de mai sus, a in­ter­ve­nit si o a treia di­­men­siune a acti­vi­tatii mele, legata de ges­tio­na­rea celor­lalte do­sare. In colegiul co­misarilor, de­ciziile se iau prin ma­joritate de voturi, deci tre­buie ca, dincolo de gestionarea propri­ilor do­sare, sa cunosti si celelalte proble­ma­tici.

La crearea portofo­liului de comisar pentru Multi­lingvism si acordarea sa Romaniei au fost voci care au afirmat ca are pozitie minora in Comisia Europeana. Cum comentati?
Consolidarea acestui portofoliu a fost unul dintre obiectivele prioritare ale mandatului meu si trebuie sa va spun ca am reusit foarte bine ca in tari cum este Marea Britanie, in care au existat, la inceputul anului 2007, voci care il considerau neim­portant, sa aduc in dezbatere publica te­me apartinand multilingvismului. De exem­plu, tema necesitatii invatarii lim­bilor straine pentru gasirea unui loc de mun­ca. Este un subiect la ordinea zilei astazi. Totusi, sunt putin dezamagit de faptul ca, in mass-media romaneasca, mai exista inca opinii ca ar fi un por­tofoliu slabut.

Apoi, exista o legatura importanta in­tre multilingvism si mobilitatea cetate­nilor europeni, nu doar ca forta de munca, ci sub toate aspectele. Aceasta mobi­litate este un obiectiv important al Co­misiei Barroso II.

Europa iese treptat dintr-o recesiune fara precedent in ultimii 50 de ani, iar politicile UE urmaresc in acest moment consolidarea relansarii. Unde se situeaza multilingvismul din aceasta perspectiva?
Voi ilustra importanta multiling­vis­mului in cotextul economic actual dan­du-va exemplul Belgiei. Este o tara care are doua comunitati, una de limba franceza si cealalta de limba olandeza. Multilingvismul este in Belgia un subiect foarte sensibil. Am vizitat toam­na trecuta centrul de multilingvism din Liege, zona considerata cea mai fran­cofona a Belgiei, si am aflat ca prin­cipala cerere din partea localnicilor era inva­tarea limbii olandeze, iar acest lucru a inceput imediat cu debutul crizei. Am fost surprins si mi s-a spus ca daca pana la inceputul crizei localnicii doreau sa invete mai ales limba en­gleza, dupa de­butul crizei au optat pentru limba olan­deza. Motivul este unul economic. In continuare, in partea flamanda a Belgiei, existand locuri de munca mai multe si mai bine platite decat in partea franco­fona. Deci, din ratiuni economice perso­nale, care in acest caz vizau ocuparea unui loc de munca, oamenii fac efortul de a invata o limba straina.

Cum se pozitiona Romania in UE la preluarea mandatului si cum se pozitioneaza astazi?

La preluarea mandatului de comisar european, Romania abia devenea stat membru, iar prin aceasta diferenta fata de statutul de tara candidata, Romania are din start un rol mult mai important in UE. In al doilea rand, daca discutam despre cum apreciez eu progresele inre­gistrate de Romania in Uniunea Euro­peana, trebuie sa spun ca acestea sunt mixte. Pe anumite planuri, cum ar fi apli­carea legislatiei comunitare si incal­carea Tratatului UE (procesul de infrin­gement), Romania are un numar relativ scazut de incalcari, poate cel mai scazut din UE daca raportam la populatie. Aceasta arata ca, dincolo de unele opinii, Romania sta bine, atat din punct de vedere legislativ, cat si din cel al imple­mentarii. In alte zone insa, este nevoie de o accelerare a eforturilor.

Care sunt zonele in care trebuie sa recuperam?

O zona este cea economica. De exem­plu, nu numai deficitul bugetar excesiv al tarii este problema, ci marja de manevra extraordinar de limitata legata de acest deficit, care spune foarte multe despre modul in care Romania a gestionat politica. Vreau sa fiu foarte clar: aceasta marja de manevra ramane in continuare foarte redusa, iar acest lucru se vede clar din faptul ca, in timp ce in cursul crizei economice inceputa in 2008 si continuata pana in prezent, alte state au putut sprijini consistent economiile lor, Ro­mania a avut si are o plaja de interventie extrem de redusa, iar asta, fara indoiala, va avea implicatii in anii urmatori.  Una dintre aceste implicatii priveste viteza de redresare a economiei. Sigur, este im­portant cum evolueaza celelalte tari, dar important este si ce facem noi aici.

O a doua zona este cea a utilizarii fon­durilor europene. Daca apreciem situatia dintr-o perspectiva strict conta­bila, in termeni de intrari si iesiri, cate­goric Ro­ma­nia este beneficiar net, primind de la 1 ianuare 2007 pana acum, dupa calculele mele, peste 4,5 mi­liarde de euro peste con­tri­butia pe care a avut-o la bugetul comu­nitar. Deci, din acest punct de vedere, putem fi relativ multumiti. Din punctul de vedere insa al ajungerii banilor la beneficiari, inclusiv cei privati, lucrurile nu stau la fel de bine. La fel, din punctul de vedere al sumelor care ar fi putut intra in tara, nici aici nu putem fi pe deplin multumiti.

Cum poate fi motivata aceasta lipsa de potential in atragerea si gestionarea finantarilor europene?

Cauzele sunt multiple. Pe zona ma­cro­economica ne-am asumat riscuri prea mari, politica bugetara fiind poate prea relaxata fata de conjunctura gene­rala si de ce putea sustine Romania. Pe zona fondurilor europene, cauzele tin de modul in care functioneaza adminis­tratia locala si centrala si de politizarea excesiva a aparatului care gestioneaza aceste fonduri. In ceea ce priveste acest ultim aspect, trebuie spus ca admi­nis­tratia trebuie sa fie independenta, capa­bila si performanta. Totodata, sunt si cau­ze structurale, si, in plus, criza. Mo­dul in care bancile au imprumutat in­vestitorii care au dorit sa apeleze la fondurile comunitare nu a incurajat proce­sul, iar lipsa creditarii a afectat in mod direct capacitatea Romaniei de a pro­pune proiecte si de a le pune in aplicare.

In conjunctura economica actuala, Guvernul este constrans sa concedieze un numar important de functionari publici. Va afecta aceasta capacitatea administratiei publice de a gestiona finantari europene?
Nu va pot raspunde cu „da” sau „nu”, pentru ca este important cum se vor face disponibilizarile, care sunt criteriile de selectie a celor care raman si a celor care trebuie sa plece. Cred ca putem performa cu oameni mai putini, cu conditia ca cei ce raman in aparatul administrativ sa aiba garantii ferme ca nu vor fi schimbati la randul lor, la fiecare schimbare de guvern. Este foarte greu sa lucrezi eficient sub amenintarea concedierii. Nu poate exista profesio­nalism si per­for­man­ta acolo unde nu exista certitudinea locului de munca, perspectiva de con­struire a unei cariere profesionale.

Cariera Leonard Orban


  • ianuarie 2007 - comisar pentru Multilingvism
  • decembrie 2004-aprilie 2005 - negociator-sef cu Uniunea Europeana, coordonator al procesului de pregatire a Romaniei pentru aderarea la UE si a procesului de elaborare a Tratatului de Aderare
  • mai 2001-decembrie 2004 - negociator-sef adjunct cu UE, coordonator la nivel tehnic al procesului de negociere a aderarii Romaniei la UE pentru toate capitolele aquis-ului comunitar
  • 1993-2001 - consilier parlamentar pentru Afaceri Europene si Internationale, Parlamentul Romaniei, Camera Deputatilor
  • 1986-1993 - inginer, Institutul de Cerce­tare Tehnologia Constructiilor de Masini