Eroarea comutarii cuantorilor este comisa mai des decat am putea crede la prima vedere. Atunci cand aceasta eroare apare in gandirea politica, ea devine sursa teoriilor conspirationiste. Structura logica a acestor teorii este urmatoarea: orice actiune umana este determinata de cineva, deci exista cineva care determina toate actiunile omenesti.

„Orice om are o coloana vertebrala, deci exista o coloana vertebrala a tuturor oamenilor”. Acest rationament este, evident, gresit. Logi­cie­nii, oameni care, printre altele, inventariaza ero­rile de gandire, au gasit si un nume pentru orice ra­tionament de tipul celui de mai sus. Ei l-au numit „eroarea comutarii cuantorilor”.

Nu trebuie, fireste, sa ne lasam impresionati de o asemenea denumire. Logicienii, ca si ori­care alti cercetatori, au dreptul de a-si crea pro­priul limbaj. Este insa important pentru noi sa ob­servam ca o eroare logica nu dispare prin sim­pla inventariere.

Exista directii de cercetare si opinii devenite de la sine intelese, care se in­te­meiaza pe o eroare logica. Numeroase destine sunt catastrofale din pricina credintelor si a com­portamentelor bazate pe un rationament ne­valid. Eroarea comutarii cuantorilor, de exem­plu, este comisa mai des decat am putea crede la prima vedere. Atunci cand aceasta eroare apare in gandirea politica, ea devine sursa teo­riilor conspirationiste. Structura logica a acestor teorii este urmatoarea: orice actiune umana este determinata de cineva, deci exista cineva care determina toate actiunile omenesti. Sin­gu­rul lucru prin care se deosebesc intre ele dife­ri­te­le teorii conspirationiste tine de identitatea di­ferita atribuita acelui cineva (individ sau grup de indivizi) care ii subjuga pe toti ceilalti. Una dintre teoriile conspirationiste care au avut asu­pra noastra o influenta coplesitoare este mar­xis­mul (materialismul istoric). Potrivit acestei teorii, cei care ii subjuga pe ceilalti oameni sunt, in lumea moderna, burghezii. In consecinta, e ne­voie de o contraconspiratie (revolutia prole­ta­ra) pentru a anula puterea economica si politica a burgheziei. Teoria marxista deriva, re­pet, din ceea ce logicienii au numit sec eroarea co­mutarii cuantorilor.

Ganditi-va ca o simpla eroare logica este raspunzatoare de tragedia a sute de milioane de oameni. Ea a modelat spi­ri­te, a starnit pasiuni, a organizat multimi, a creat sloganuri si inchisori, a condamnat la moar­te, a confiscat proprietati, a deportat oa­meni, a aruncat lumea intr-un razboi rece, a scris o buna parte din istoria secolului XX. O sim­pla eroare logica!

Exista, fireste, si alte teorii conspirationiste gene­ratoare de atrocitati. De exemplu, antise­mi­tismul (mai ales in variantele propovaduite de extrema dreapta), doctrinele xenofobe, funda­men­talismul islamic (gandit ca o reactie la conspiratia necredinciosilor) sau anticomu­nismul argentinian.

Exista, iarasi, si teorii conspirationiste mai putin (sau deloc) sangeroase. In aceasta cate­go­rie intra, de pilda, feminismul (in masura in care afirma ca barbatii conduc lumea) sau doc­tri­nele social-democrate contemporane, care pro­moveaza si edifica statul asistential. Social-democratii propun un control fiscal al averilor (prin introducerea impozitului progresiv), astfel incat bogatia celor avuti sa nu poata depasi o anumita limita. Ei sugereaza astfel o posibila conspiratie a celor bogati impotriva celorlalti cetateni.  Statul asistential este conceput in asa fel incat sa reprezinte o contraconspiratie efi­cie­nta - una care sa anuleze efectele vesnicei cons­piratii a bogatilor (a cainilor de patroni capitalisti gata oricand sa ii manipuleze pe oamenii saraci si cinstiti). Social-democratia dezvolta astfel un conspirationism temperat, care nu recurge la violenta fizica pentru a-i neu­traliza pe presupusii stapani din umbra ai destinelor omenesti.

Am dat aici cateva exemple care sugereaza ca o simpla eroare logica ne poate schimba viata. Ea genereaza regimuri politice, credinte si valori politice care ne influenteaza intr-un fel sau altul pe fiecare dintre noi. Este, desigur, frustrant sa constati acest lucru. Dar aceeasi constatare este, in egala masura, si datatoare de speranta. Aceasta din doua motive.

In primul rand, trebuie sa remarcam faptul ca orice teorie conspirationista, fie ea temperata sau nu, reprezinta o particularizare a ceea ce logica predicatelor numeste eroarea comutarii cuantorilor. Nicio teorie conspirationista nu isi poate inventa dusmanul impotriva caruia lupta altfel decat comitand aceasta eroare.

Dar, din mo­ment ce stim deja lucrul acesta, putem com­bate mai usor aceste teorii, putem risipi incetul cu incetul vraja care, controlandu-ne mintea, controleaza si realitatea pe care o generam.

In al doilea rand, trebuie sa tinem cont de efec­tele psihologice ale oricarei teorii cons­pi­ra­tio­niste. Acestea sunt suspiciunea, ranchiuna si neincrederea in fortele proprii. Daca sunt victima unei conspiratii, asa cum vor sa ma faca sa cred respectivele teorii, de unde as putea sti ca cei din jurul meu nu sunt si ei partasi la conspiratie? Pe de alta parte, cum as putea sa nu cartesc im­potriva celor care mi-au hotarat deja destinul? In fine, cum as putea fi increzator in mine in­sumi, sa imi asum riscul si responsabilitatea pro­priilor fapte atata vreme cat ele nu pot schimba nimic?

Cunoscand insa viciul de fond al conspira­tionismului, putem evita astfel de capcane psihologice. Aidoma lui Oedip, putem raspunde la intrebarea Sfinxului in asa fel incat sa trecem nevatamati mai departe.