Nu inteleg un lucru in tara asta. De ce nu se face nici macar un singur studiu de impact inainte de a se „reforma” ceva - indiferent despre ce domeniu vorbim. Cel mai recent exemplu este cel din sanatate unde s-au comasat, lichidat ori desfiintat zeci de spitale, iar inainte de aceasta au fost reduse sute de mii de salarii. As fi vrut, de asemenea, sa vad consultari publice ina­inte de a se aproba „pactul  pentru educatie”.  Or fi fost intrebati parintii, profesorii sau elevii despre problemele cu care se con­frunta? Bine, e o intrebare tampita, stie toata lumea ca nu au fost. Cunosc totusi un caz de „sondare a opiniei celor implicati”. Pilotilor Armatei Romane li s-a cerut sa spuna ce tip de avion li se parea potrivit. Majoritatea a raspuns „Eurofighter Typhoon”. Drept rezultat, s-a decis achizitionarea de F16 la mana a doua... Pot continua la nesfarsit cu exemple si dileme de acest gen, istoria ultimilor 20 de ani este plina.

Clar, vor mai trece multi ani (poate zeci) pana vom stapani cu adevarat dialogul. Deocamdata nu suntem interesati. De ce ar dori vreun initiator de act normativ sa munceasca mai mult decat crede el ca este necesar? Acesta a fost crescut sa puna in prac­tica imediat ce a visat urat cu o noapte inainte. Cum altfel putem explica cifra „8” din chestiunea regionalizarii? De ce nu 10 sau 5? In general, cei 15.000 de specialisti care ne guverneaza de ani buni zac prin birourile institutiilor si ne coc tot felul de surprize. Apoi, la ora 16, sparg usa liftului si se duc acasa multumiti ca a mai trecut o zi si au dat de lucru „post-mortem” opiniei publice. Nimic nu-i scoate din ale lor. La urma urmei sunt protejati politic, in functie de „performante”. Stiti bine la ce ma refer.

Iar ca sa fim cinstiti, trebuie sa va spun ca si mediul privat este plin de decizii manageriale luate fara niciun pic de studiu prealabil. Putini sefi de companii sunt interesati de prevenirea posibilelor efecte negative ale masurilor pe care le impun anga­jatilor. Mai bine le „vindeca” dupa. Daca se mai poate, evident.

Fie ca iau decizii „horror” din postura de guvernanti, fie ca duc spre prapastie o afacere, ambele categorii de indivizi continua sa prospere. Isi ating cu gratie sefii politici sau patronii la „corzile sensibile”, fac frumos atunci cand li se cere si au grija ca scamele sa nu zaboveasca mai mult de doua secunde pe costumele de fite. Nu-si fac probleme nici daca o incurca si sunt pusi pe liber - vor gasi pe altcineva care sa adore „jucariile” fara coloana. Adica, in limbaj stiintific, nevertebrate.

Oamenii obisnuiti nu pot decat sa priveasca neputinciosi cum li se duce de rapa viata in urma deciziilor luate fara o cercetare (ori minim dialog) in prealabil. Pe de alta parte, au fost educati sa nu cracneasca. Sa li se para ca orice protest le va afecta ireversibil iluzia de stabilitate. Iar la acest capitol sigur nu este nicio intam­plare; mai mult, cred ca este singurul la care s-a facut (inca din 1990) un studiu de impact.