Pana la urma, in mod ironic, natura a pus in situatii com­pa­rabile cele doua mari pu­teri mondiale pentru a le testa viteza de reactie si per­for­manta clasei politice in ultima ins­tanta. Uraganul Katrina a aratat mari lacune in administratia federala si lo­cala din SUA (...), iar eruptia vulcanului islandez scoate la iveala incoerentele din sanul UE la toate nivelurile: politic, economic, administrativ.

Evenimentele din ultimele luni ne-au dovedit cat de fragile sunt echilibrele la nivel mondial si ce nepregatiti suntem pentru evenimentele drama­tice, fie ca acestea au componenta politica, eco­no­mica sau de orice alta natura. In plus, am vazut inca o data - daca mai era nevoie - ca pamantul a devenit „plat” in sensul ca globalizarea este intr-adevar un factor important de luat in calcul in modelele econometrice.

Pe langa disconfortul fizic provocat numero­silor turisti care au dormit in aeroporturi sau cine stie pe unde in intreaga lume, eruptia unui vulcan in Islanda (nu cel mai mare, nici cel mai periculos, in general un vulcan „anonim” si „modest”) a produs pierderi imense economiei UE, iar liniile aeriene apeleaza la ajutorul statului (odata ce guvernele au ajutat sistemul financiar sa scape de faliment si sustin de zeci de ani agricultura in majoritatea tarilor dezvoltate, de ce nu ar ajuta acum si operatorii aerieni?) pentru a-si salva situatiile financiare in deriva. Acest eveniment „exogen”, adica exterior factorilor acceptati in mod clasic in teoria economica avand rol de influentare a indicatorilor macro, a demonstrat inca o data ca nici macar marile puteri ale lumii nu sunt pregatite pentru a face fata unor fenomene naturale care se petrec suficient de rar pentru a nu fi luate in seama. Lumea va continua sa fie puternic afectata de evenimente de tip „Black Swan”, care se intampla rar, dar au consecinte importante pe plan economic. Pentru UE a fost inca un test privind capacitatea de coordonare a membrilor sai in cazuri de calamitate. Precedentul test, criza datoriei publice din Grecia, a fost mai intai picat cu succes - divergenta de opinii privind pedepsirea sau ajutarea membrului zonei euro a lasat un gust amar privind coerenta politicilor economice ale Uniunii -, iar acum este trecut in plan secund pentru a nu destabiliza economia zonei euro si moneda unica. Situatia la fel de grea a Spaniei, Portugaliei, Irlandei, Italiei si posibil a altor tari care utilizeaza moneda unica a fost doar amintita in treacat de unii analisti, in timp ce oficialii UE s-au grabit sa o tina sub tacere, pana va exploda la un moment dat.

Lipsa de coerenta a politicilor economice a fost, de fapt, cauza principala pentru care mai multe tari au adoptat euro fara sa fie pregatite pentru acest pas; deciziile au fost luate in pripa, pe considerente politice - pentru a crea o contrapondere la puterea dominanta a lumii din deceniul trecut (SUA) - si de aceea cursurile de schimb ale monedelor nationale care s-au „transformat” in euro au fost mai degraba negociate politic si in multe cazuri supraevaluate, in scopul de a atrage simpatia populara in tarile respective si de a diminua costurile percepute la nivelul individului... Cu atat mai periculos mi se pare ca o tara mica, fara „putere de negociere”, este gasita acum tap ispasitor pentru decizii care au fost luate la nivelul cel mai inalt al UE - si un avertisment despre ceea ce ni s-ar putea intampla si noua, un alt stat relativ modest si aratat de multe ori cu degetul de partenerii din Uniune pentru lipsurile noastre evidente, pe diverse „capitole” privind integrarea.

Actualul test pentru tarile europene este prilejuit de un fenomen natural. Pana la urma, in mod ironic natura a pus in situatii comparabile cele doua mari puteri mondiale, pentru a le testa viteza de reactie si performanta clasei politice in ultima instanta. Uraganul Katrina a aratat mari lacune in administratia federala si locala din SUA (aceasta dupa ce atentatele din 11 septembrie oferisera imaginea unei tari organizate, cu sistem de comanda performant -, marind suspiciunea ca poate a fost vorba despre un spectacol regizat...), iar eruptia vulcanului islandez scoate la iveala incoerentele din sanul UE la toate nivelurile: politic, economic, administrativ etc. Cu siguranta, daca UE doreste sa devina un jucator global important trebuie sa rezolve cat mai repede problemele de comunicare, integrare, coordonare si control la nivel central. Cu alte cuvinte, trebuie sa renunte la a fi un conglomerat de state independente, cu lideri separati si pareri diferite si sa treaca la centralizare... O constructie greu de realizat, probabil.

Mai mult insa, acest fenomen natural ne arata cat de vulnerabili suntem in fata naturii. Daca vulcanul va continua sa erupa timp de mai multe saptamani (sau luni, sau ani), fie economia mondiala se va prabusi (intrucat in lumea de astazi este de neconceput sa renuntam la transporturile aeriene, nu-i asa?), fie vom invata sa ne adaptam mediului exterior pentru a supravietui. Sau, ca de multe ori in ultimul timp, vor aparea oameni de stiinta care sa admita ca ne-au inselat: in realitate, se poate zbura foarte bine prin norii de cenusa si nu este periculos... adica sa ne spuna voalat ca interesele economice si politice sunt mai importante decat siguranta oamenilor de la un anumit punct incolo. Punctul in care echilibrul dintre interesele politice (mascate sub grija pentru semeni) si cele economice intra in conflict - pentru ca politicienii au nevoie de finantari de la oamenii de afaceri, iar acestia au nevoie de profituri generate de consumatori - o alta „dilema cu trei laturi” pe care ne-o serveste viata.