O noua criza economica mondiala ar putea fi provocata de politicieni, daca nu vor schimba orientarea activitatii lor si nu vor ajunge la un consens, scrie intr-un articol intitulat „Jocul cu focul”, profesorul american Nouriel Roubini.


Pietele financiare au fost cuprinse de o oarecare euforie incepand cu luna iulie, sperand ca prognozele economice si geopolitice nu se vor inrautati sau, chiar daca acest lucru se va intampla, bancile centrale vor fi pregatite sa sustina economia globala si pietele cu ajutorul unor portii suplimentare de lichiditati si masuri de stimulare.

Prin urmare, chiar si cele mai modeste informatii pozitive au avut un efect pozitiv asupra pietelor, care au avut o reactie similara inclusiv la vestile proaste. Dar, aminteste Roubini in articolul sau, pietele care cresc astfel sunt instabile. Ele isi alimenteaza echilibrul din increderea in politicieni.

In cazul in care vestile economice se vor inrautati considerabil si increderea in eficienta actiunilor intreprinse de politicieni se va stinge treptat, este foarte posibilil ca starea de spirit a jucatorilor din piata sa se deterioreze intr-atat incat sa refuze orice investitii de risc, asa cum s-a mai intamplat, de altfel.

Dupa decizia Bancii Centrale Europene de a sustine tarile aflate in suferinta, pe piete s-a instalat bucuria. Dar aceasta mutare nu modifica regulile jocului. Ea nu face decat sa castige timp pentru adoptarea altor masuri drastice necesare pentru stingerea crizei. Si asta in conditiile in care problemele cu care se confrunta politicientii europeni sunt uriase: de la recesiunea din zona euro care se adanceste la o rata a somajului care se mentine ridicata.

In plus, noteaza mai departe profesorul american, singurul expert care a prevazut criza mondiala din 2008, Grecia ar putea iesi din zona euro in 2013, inainte ca Spania si Italia sa reuseasca sa scape de necazurile lor.

Nici peste Ocean, in Statele Unite, lucrurile nu evolueaza in directia dorita de politicienii tarii: cresterea economica este lipsita de vlaga si, prin urmare, este putin probabil ca in a doua jumatate a acestui an, nivelul productiei sa depaseasca ritmul anual de 1,6% inregistrat in perioada ianuarie – iunie. Tinand cont de impasul politic din SUA, de emotiile electorale, nu este exclus ca bataliile pentru buget si pentru limita superiara a datoriei externe sa continue, punand in pericol ratingului statului si relansarea economica. Iar acest lucru se va intampla indiferent daca presedintele Barack Obama va fi sau nu reales in luna noiembrie.

In China, o aterizare dureroase a economiei devine tot mai probabila, pentru ca balonul investitional a inceput sa rasufle, iar exportul sa se reduca. In acelasi timp, intarzie sa apara reformele necesare pentru micsorarea volumului de depuneri bancare si de stimulare a consumului intern. Nu s-au imbunatatit lucrurile nici in Brazilia, India, Rusia sau alte state emergente.

Radacina problemei se afla in ineficienta unor guverne slabe. In tarile democratice, alegerile repetate conduc la decizii politice de scurta durata. In state autoritare, precum China si Rusia, liderii se opun angajarii de reforme radicale, care ar diminua forta cercurilor de influenta si ar antrena o accenture a nemultumirii populare.