Ce poate fi mai potrivit dupa alegeri decat un co­men­tariu despre altceva? Despre valoare, de exemplu. Dincolo de cuvantul in sine, de conceptul pe care-l poate reprezenta intr-o societate, este vorba de respectul pe care trebuie sa-l acordam unor repere importante din viata noastra.

Dum­neavoastra faceti asta? Va mai ganditi la oamenii importanti pe care i-a avut aceasta tara? Mai tineti minte evenimentele importante, cele care ne-au influentat existenta?

In urma cu aproape doua saptamani a plecat dintre noi un om extrem de valoros: actorul Gheorghe Dinica. Dupa doua zile de mediatizare extraordinara, tacere. Ati mai auzit ceva despre marele actor? Credeti ca veti mai auzi ceva in urmatorii ani? Nu cred. Au ramas doar Las­ca­rica si domnul Semaca, iar celebra replica din film se va trans­forma in „Nu trage, domnule guvernant! Sunt eu... Poporul!”. La fel s-a intamplat si cu Toma Caragiu sau Dem Radu­lescu. Apropo, il mai tineti minte pe marele-marele actor Dem Radulescu? L-am mai ucis si noi o data dupa ce a murit... Exemplele pot continua cu povestea primei femei neurochirurg, o romanca, sau cu creatorul primului avion cu reactie. Nu exista nimic in constiinta colectiva. Si toate acestea pentru ca nu mai suntem constienti de valoarea noastra, de istoria noastra, de viitorul pe care ar trebui sa-l construim.

Am spus de multe ori ca nu este bine sa privim in trecut. Corect, insa nu ar trebui sa cadem in cealalta ex­tre­ma. La urma urmei noi am adus umanitatii o sumedenie de inventii care au schimbat cursul istoriei. Cand noi scriam cu stiloul, italienii mazgaleau hartia cu carbune. Au urmat telefonia multipla, avionul cu reactie, insulina. Lista e prea lunga si putine neamuri se pot lauda cu una pe ma­sura. Dar se pot mandri ca ne-au furat multe dintre des­co­p­eriri. Cazul insulinei este printre cele mai notorii. Nu mai spun ca in secolul XVI noi lansam prima racheta cu aripa delta (la Sibiu), timp in care inaintasii cetatenilor occi­dentali se hacuiau sub umbrela Inchizitiei. Tot romanii au fost cei care au rafinat, pentru prima oara in lume, petro­lul... Ati putea spune ca traim din amintiri. Ce spuneti insa de asta - la salonul inventiilor de la Geneva (aprilie 2001), Romania s-a clasat pe locul I in privinta numarului de premii obtinute - 62 din 62 posibile! O intamplare? In 2005 am luat o treime din totalul medaliilor. Sa revenim la italieni daca tot e la moda, inca. Mafia. Au fost perioade in America, la inceputul secolului trecut, cand imigrantii din Cizma erau condamnati si chiar executati numai pentru originea lor.

Din pacate, incepem sa uitam, iar lipsa acestui „exercitiu” se va rasfrange asupra viitorului. Nu mai avem modele pe care sa le urmam, ne-am obisnuit cu gandul ca nu se poate schimba mare lucru. Ca suntem cei mai rai de pe globul pamantesc. Nimic mai fals. Uitati-va in ju­rul nostru.

Diferenta este facuta de imagine, de comu­ni­care, de aparenta de seriozitate. Tot ce se-ntampla acum la noi imi aduce aminte de francezii din Evul Mediu. Au inventat parfumul ca sa nu se spele. Gaselnita a fost buna, a tinut cateva secole, dar, pana la urma, in 1940, treaba tot s-a imputit.

Nu bag mana in foc ca la noi va dura asa de mult. Suntem pe marginea prapastiei.