In tara asta exista o multime de ONG-uri. Asta nu ar fi ceva rau intr-o tara normala la cap. Intr-una ca a noastra insa... deja putem discuta despre o anomalie vizavi de societatea civila. A se retine ca am scris „anomalie” doar ca sa folosesc un limbaj decent. Cuvintele potrivite ar fi altele. De ce spun asa ceva? Am remarcat ca pe plaiurile mioritice ONG-urile sunt „organizatiile lui NU”. Ele nu previn nimic, nu „vindeca” nimic, nu protejeaza nimic. Ele se opun, prin definitie. Sigur, sunt si cateva cinstite insa daca m-ati pune acum sa nominalizez doua-trei de acest gen as avea mari probleme. Nu-mi sunt deloc dragi primarii generali ai Capitalei, dar de data asta Sorin Oprescu are dreptate. Cum poti sa pretinzi ca aperi zona „Piata Matache” abia in momentul in care s-a inceput demolarea zonei? Unde ai fost pana acum, tu, societate civila? De ce nu a protestat nici un ONG vizavi de transformarea acelei zone intr-un urias bordel? Nu vorbesc in necunostinta de cauza, am locuit un timp in apropiere. Era un cartier pe jumatate insalubru, plin de mizerii si nenorociri, am auzit multi oameni punandu-si sperantele intr-o demolare uriasa, ca pe vremuri. Cladiri istorice? Hotelul Marna?  Nu vreti sa stiti la ce folosea, atat era de incarcat de valori. Poate Piata Matache sa fie un pic mai importanta...

Sa mai vorbim despre puzderia de ONG-uri si fundatii care au drept scop dezvoltarea Romaniei? Sau poate despre cele care au la baza ideea de protectie a copiilor fara adapost ori abuzati de adulti. Sa vorbim cumva despre consumul de droguri?

Unde este societatea civila atunci cand drepturile fundamentale ale cetatenilor sunt pur si simplu calcate in picioare? Nu am auzit ca vreun ONG sa ia atitudine in chestiunea reorganizarii teritoriale. Poate aveti dumneavoastra cunostinta despre fundatii ori organizatii nonguvernamentale care se chinuiesc sa limiteze dezbaterile nationaliste. Macar sa le aduca pe un fagas constructiv.

Urla societatea civila atunci cand ne mor soldatii in Afganistan. Nu am auzit insa nici una care sa provoace o discutie serioasa la momentul intrarii in NATO. Ce credeam noi, ca aderam la un fel de „cruce rosie”? Ca NATO este cumva o agentie de turism pentru militari?

Din pacate, cu riscul de a deranja si organizatii serioase, cred ca a venit timpul sa recunoastem ca la baza societatii civile autohtone stau, culmea, doar principii politice. Si nu orisicare, ci unele balcanice, de acum vreo doua sute de ani.